(transcrierea pamfletului „Omul Negru al Zilei” din emisiunea “Ce-i în Gușă, și-n căpușă!”, de la GOLD FM)
Autor: Cozmin Gușă
Ediția de azi a rubricii „Omul Negru al Zilei” are legătură, prieteni, cu acoperiții, cu fosta și noua Securitate, ba chiar și cu BOR și alde Vasile Bănescu. Dar prima dată vă relatez pe scurt ceva ce-l implică pe Andrei Pleșu, „Omul Negru al Zilei” de azi, un Andrei Pleșu pentru care probabil că toți am avut în ultimele trei decenii, din când în când, cuvinte de apreciere pentru vreo vorbă sau vreun text de duh. În ce mă privește, sunt cititor de „Dilema”, devenită „Dilema Veche”, un săptămânal care a împlinit 30 de ani, încă de la fondare; chiar dacă de multe ori sau de cele mai multe ori am păreri opuse autorilor, exercițiul intelectual în aceste decenii în care am citit „Dilema” mi-a fost de folos.
Săptămâna trecută, revista a făcut cititorilor săi surpriza de a scoate un supliment dedicat centenarului Eugen Barbu, 100 de ani de la naștere, unde, deși îl desființau pe fostul șef al „Săptămînii” sau al „României Mari”, deci și al lui Corneliu Vadim Tudor, eu am considerat că cei de la „Dilema” au realizat o treabă de normalitate, deșteaptă din punct de vedere jurnalistic. Marea întrebare a diverșilor autori, care au semnat în acest supliment de 8 pagini, era legată de cum anume a reușit să acumuleze Eugen Barbu atâta putere înainte de 1989, cine și de ce i-a conferit-o. Desigur că naivitatea autorilor era doar mimată, fiind clar că doar Securitatea putea face asta. În ce mă privește, am aflat acest lucru de la cea mai autorizată sursă, anume generalul Iulian Vlad, fostul șef al Securității, care, dacă am dedus eu bine, îl avea în coordonare directă pe Eugen Barbu.
Revin zicând că în ediția curentă, din această săptămână, Andrei Pleșu, în calitate de fondator și de director onorific, publică un editorial-replică în care își beștelește colegii ce au îndrăznit să procedeze jurnalistic, având acest supliment de centenar, mimând și el naivitatea atunci când îl descrie pe Eugen Barbu. Pasămite nici Andrei Pleșu nu prea știe cine a fost Eugen Barbu, cine și de ce l-a coordonat în epoca comunistă. Evenimentul uni editorial al lui Andrei Pleșu, scris la zi, este uriaș în lumea „Dilema Veche”, deoarece de câțiva ani Pleșu nu mai scrie; revista se mulțumește să-i republice editorialele din ultimele decenii, spre a o vinde mai bine și probabil spre a reuși o sinecură orientată către venerabilul deja filozof. De unde a venit această mobilizare a lui Pleșu de a scrie un editorial special pentru Eugen Barbu se poate bănui; o fi fost o revoltă printre elitiștii supărați că Barbu a fost evocat, chiar dacă s-a șters pe jos cu el și cu opera lui.
Ca să pricepeți de ce Andrei Pleșu este azi „Omul Negru”, o să vă relatez cine era Eugen Barbu înainte de 1989, o treabă pe care cei de la „Dilema” s-au prefăcut că nu o știau. Eugen Barbu era cel mai influent om al Securității din mediul literar și cultural, cu sarcina de a-i macula pe toți cei care, prin creația lor, dădeau semne de disidență, luptau prin scrierile lor contra regimului ceaușist. Și atunci Securitatea îi furniza informații infamante despre cei vizați, de ordin personal sau profesional, pe care Barbu, respectiv Corneliu Vadim Tudor, le publicau în revista „Săptămîna”, considerată atunci revista Securității București. Așa au ajuns în paginile revistei inclusiv Mircea Dinescu, ce era dovedit de către Securitate că avea legături operative cu oameni din URSS, respectiv chiar Andrei Pleșu. Despre Pleșu, pe care Securitatea l-a sprijinit să se infiltreze în Occident, dar doar după ce și-a dovedit utilitatea, monitorizându-l eficient pe filozoful Constantin Noica, securiștii aveau informații de colaborare deja cu servicii secrete occidentale, deci Pleșu trebuia șicanat în paginile „Săptămînii”, în scopul unei eventuale deconspirări.
Revenind la Barbu, concluzionez că acesta a dominat în acest fel mediul cultural vreo două decenii în perioada comunistă. De ce zic însă că Pleșu e un fel de Eugen Barbu, dar pe dos? Vă explic: pentru că a reușit o dominație a la Barbu asupra mediului cultural din România, dar cu mijloace diferite, însă pentru un timp mai îndelungat. Împlinim peste trei decenii de când Andrei Pleșu a impus cam tot ceea ce a vrut în mediul spiritualității românești. În decembrie 1989, Pleșu a devenit reperul culturalo-filozofic al națiunii, ori nu putea face asta decât dacă Securitatea, ce-l omorâse pe Ceaușescu ca să preia puterea, i-ar fi permis acest lucru. Apoi, Pleșu s-a transformat într-unul dintre oamenii de bază ai lui George Soros în România, asta la pachet cu postul de Ministru al Culturii. Din această poziție a coordonat acțiunea de așa-zisă reformare a BOR, emanându-l, atenție, pe însuși Preafericitul Daniel, dar și pe alde Baconschi, mai apoi și pe Vasile Bănești. Pleșu a fost ulterior și Ministru de Externe, ba chiar și consilier prezidențial al lui Băsescu. Între timp a coordonat activitatea de la CNSAS, unde se studiază arhivele Securității și unde Pleșu și ai lui au ales pe cine să deconspire ca informator securist și pe cine nu. În rest a avut multe alte sarcini și sinecuri, fiind, prieteni, adevăratul șef din umbră al mediului cultural românesc post-1989, cu decizie asupra celor ce reușesc sau nu în demersurile lor culturalo-scriitoricești.
Fiind tot timpul alintatul de serviciu al diverselor puteri ce s-au succedat după 1989, dar neieșind vreodată din ghidajul securiștilor ce l-au emanat în 1989, inclusiv legat bine de mediul sorosist internațional, îl putem considera pe Andrei Pleșu azi ca unul dintre responsabilii decăderii mediului cultural din România, care arată azi așa cum știți. Desigur că e total incomplet ce am descris, dar poate fi suficient ca să pricepeți că Pleșu e un exemplu nimerit pentru confirmarea faptului că în România s-a rulat filmul „La vremuri noi, tot noi”, dar cu altă scenografie și costume decât în vremurile Securității și ale lui Eugen Barbu. Ar fi necesară și sănătoasă o dezbatere publică despre Pleșu și vremurile noi, pe modelul în care a organizat-o cei de la „Dilema” pentru Eugen Barbu; poate se încumetă câțiva confrați să participe, căci noi o vom găzdui pe platformele Gold FM.
