Autor: Cozmin Gușă
Ilie Bolojan gâfâie și asudă din greu. Îi este din ce în ce mai dificil să-și impună măsurile de tăiere și reducere de personal, ce ar trebui, în mod obligatoriu, urmate de unele de reformă economico-administrativă reală, despre care nici măcar nu se discută nimic. Cunoașteți părerea mea despre faptul că Bolojan era cel mai nimerit premier în contextul dezastrului rezultat prin impunerea ca președinte a lui Nicușor Dan, respectiv cu fatalitatea că aceleași partide politice ce au fost coautoarele distrugerii României, PSD, PNL, UDMR, USR, să fie chemate să guverneze. Situația României este disperată chiar (nu vă luați după idioții inutili ce susțin contrariul), și-a ajuns să fie așa tocmai pentru că, în mandatele lui Băsescu și Iohannis, s-a efectuat o distrugere programată a potențialului nostru geoeconomic. Am fost, de fapt, victimele asasinilor economici internaționali, care, fiind recomandați din centrele de comandă ale UE și NATO, au operat în mod criminal, dar cu acordul tuturor guvernărilor ce s-au succedat în ultimii 20 de ani, și, atenție, cu o populație îndobitocită și castrată, ce nu și-a mai găsit resurse să se opună. Am încercat, tardiv, prin votul la prezidențialele din 2024 și 2025, dar aceste alegeri au fost fraudate foarte ușor. Și uite așa, cu Bruxelles-ul speriat de dezastrul românesc pe care tot el l-a generat, dar și de perspectiva că nu-și mai poate îndestula multinaționalele lacome, ce exploatează potențialul românesc, acest Bruxelles a susținut soluția Bolojan-premier, care și pentru românii raționali apărea ca fiind răul cel mai mic, dar un personaj ce se putea încumeta să procedeze la un tratament dur în condiții disperate. De ce? Deoarece era recomandat de trecutul său administrativ, unul de succes în plan local, n-avea statutul de baron devalizator de bugete, nu făcea parte din coteriile politico-securiste bucureștene, în care o mână spală pe alta și ambele spală fața, a făcut inclusiv opoziție curajoasă sistemului Iohannis și, mai ales, s-a distins cu faptul că încearcă să spună adevărul, chiar și când acesta este incomod. Ei bine, la acest ultim capitol Bolojan a zbârcit-o, n-a mai fost consecvent cu sine însuși, deși rostirea adevărului necesar era principalul său atu în lupta pe care zice că vrea să o ducă; asta i-ar fi asigurat suportul publicului rațional, cel care a priceput, totuși, că nu el, Bolojan, este autorul dezastrului, ci el este tocmai cel ce are sarcina, dar și șansa, să asaneze ce se mai poate asana.
Ascunzându-se în spatele unor clișee, pe care le-a emis des și fără folos real, Bolojan s-a împotmolit în ghemul de interese ilegitime ale partidelor politice și serviciilor secrete, a căror clientelă s-a îndestulat din măcelul național organizat de asasinii economici din spațiul euroatlantic. Și, împotmolit fiind, în loc să vină în public cu expunerea adevărurilor dureroase și să obțină astfel aprobarea și sprijinul populare, el a ales, ieri, să recurgă la șmecheria anunțului de demisie din funcție. Slab. Lamentabil. Ce trebuia să facă, în schimb, Bolojan în mod special? Să explice că măsurile pe care le propune nu sunt opera colectivului său de experți, colectiv ce este, de fapt, inexistent, ci că el operează în baza unei foi de parcurs obligatorii, redactată la Bruxelles și că, dacă n-o respectă, atunci creditarea României, spre exemplu, se blochează, deci adio stabilitate financiară, adio chiar și pensii și salarii la stat, bun venit, uriașă criză! Totodată însă, dacă ar fi avut curajul, se expună grozăvia, Bolojan mai trebuia să ne informeze și că ni s-a trasat în plus sarcina să finanțăm două state eșuate, Ucraina și Moldova, dar că el, curajos, cerând sprijinul politic al coaliției, dar și pe al opiniei publice, se va duce hotărât la Bruxelles ca să susțină cauza României. Deci, implementarea doar a măsurilor dureroase necesare, nu a tuturor prostiilor redactate de niște funcționari europeni tembeli, pe care-i doare în cot de România. Mințind opinia publică legat de dimensiunea și cauzele reale ale dezastrului românesc, Bolojan și-a năruit exact sprijinul de care avea nevoie, rămânând astfel la cheremul partidelor și serviciilor secrete.
Ilie Bolojan, să pricepi că în asemenea situații nu merge cu jumătăți de măsură și minciuni prin omisiune în serie. Degeaba te plângi la final, dacă n-ai avut grijă să spui adevărul din timp. Cei de la care aștepți acum sprijinul cred deja despre tine, Ilie Bolojan, că faci parte din categoria celor blamabili, descriși prin zicerea românească „libertatea câinelui e dată de lungimea lanțului”, iar asta îi este fatal oricui, mai ales unui mandatat să ia măsuri dure și necesare.
