(transcrierea rubricii „Omul Zilei” din emisiunea “Ce-i în Gușă, și-n căpușă!”, de la GOLD FM)
Autor: Cozmin Gușă
Nu-i prezint CV-ul Alinei Mungiu Pippidi, dar trebuie să știți că ea este cea mai constantă și influentă jucătoare subterană de putere din ultimii 30 de ani. Uneori a reușit să-și impună proiectele, alteori nu, dar a fost mereu prezentă în preajma focului decizional. În urmă cu vreo 10 zile, și-a prezentat public noul azimut electoral pentru 2025, în emisiunea Laurei Chiriac, de la B1 TV, unde a explicat că țara trebuie condusă prin CCR-ism, iar, după alegerile din luna mai 2025, de către noul președinte, Nicușor Dan, pe care ea îl susține în mod deschis, cerând Mungiu Pippidi, în interviu, și eliminarea oricărui candidat suveranist din cursă. Da, da! (Mi-am adus aminte și subliniez: și Nicușor Dan este mason, exact ca și Călin Georgescu; unii zic că ar fi chiar reprezentantul Alinei Mungiu Pippidi în Masonerie, dar eu nu pot crede asemenea grozăvii) De ce anume e atât de influentă Alina Mungiu Pippidi, e o discuție lungă, pe care foarte puțini o pot purta; eu mă număr, însă, printre ei și vă spun doar că are legătură mai ales cu FACTORUL EXTERN, dar și cu cel INTERN, adicătelea cu zonele discrete ce manipulează puterea. Iarăși, unii zic că influența ei mare este dată și de faptul că Mungiu ar deține o mare parte din arhiva SIPA (arhiva secretă a Justiției), alții că Mungiu are mare influență la nivelul unor adjuncți din SRI și mai ales din SIE, dar eu, repet din nou, prieteni goldiști, nu pot crede asemenea grozăvii despre o distinsă doamnă profesor universitar.
Ieri dimineață, revenind la un ton serios, imediat după eliminarea lui Călin Georgescu, Alina Mungiu Pippidi a savurat acest eveniment printr-un interviu acordat celor de la HotNews, conduși de către, printre alții, Cătălin Tolontan, în care interviu, cireașa de pe tort a fost comparația lui Călin Georgescu cu Sorin Ovidiu Vântu, alias SOV (l-a și botezat Vântu2), prin prisma pleiadei de vechi securiști ce populează vecinătatea fostului candidat suveranist Georgescu. Am ales să vă citesc finalul interviului Alinei Mungiu Pippidi, pentru ca să sesizați modul decis și autoritar prin care ea își asumă coordonarea jocului de putere subteran. Zice Mungiu:
„Practic, noi acum nu i-am spus ´nu´ numai lui Georgescu. Am spus absolut tuturor, i-am spus și lui Simion. Fraților, fasciștii nu vor candida în alegerile din această țară. Nu ai dreptul să fii fascist pentru că într-o bună zi s-ar putea să păcălești 51% din oameni. Nu o să riscăm democrația pentru aceste lucruri. Avem legi care spun că nu se poate, ca în Germania. Cine a trecut prin aceleași lucruri ca noi și ca Germania ar trebui să înțeleagă că nu poți s-o iei a doua oară de la capăt.
Am dat un semnal pozitiv. Trebuie să înțelegem gravitatea situației. Oamenii cu care avem noi de-a face sunt fasciști. Nu vă uitați că unii par cumsecade. Trebuie apărată democrația. După, trebuie să discutăm despre gradul de rezistență al instituțiilor. Trebuie să discutăm cum le facem mai bune, cum numim oameni mai de calitate. Deocamdată am făcut tot ce am putut și sunt mândră că au putut să se mobilizeze și să facă ceva.”
Asta a spus, ca o „mamă a națiunii” (știți că am poreclit-o „MamaSIE”), însăși Alina Mungiu Pippidi și nu pun multe concluzii legate de conținut și ton, le aveți voi, doar remarc modul asumat și imperativ prin care Mungiu se poziționează, cu satisfacția inclusă că indicațiile date de ea, în urmă cu 10 zile, au fost respectate de către ditamai CCR. Mesajul ei, deși îmbrăcat în expresii generoase, este nu numai antidemocratic, dar și voit eronat, exprimând o formă de conducere temporară a statutului pe care eu îl redenumesc, acest statut de putere în statul român, „CCR-ism”. De ce anume nu e democratic e clar: deoarece ar cere suspendarea autorității restului instituțiilor în fața CCR, dar e voit eronat, pentru că eludează cu bună știință un adevăr dureros din SECURISTAN, anume faptul că mereu, mereu cei 9 judecători CCR au fost aleși politic și, mai ales, după criterii ce au ținut mereu, mereu de gradul de șantajabilitate a lor (apropo de arhivele SIPA). Sau cum, uităm atât de repede că Florian Coldea sau alții aveau hârtiuțe cu judecătorii CCR ce fuseseră informatori ai Securității? Sau ne prefacem că nu știm că jumătate dintre actualii judecători sunt la fel, informatori ai fostei Securități, iar mulți dintre ei sunt rezidenți ai serviciilor secrete interne sau externe? Alina Mungiu Pippidi se preface că uită, dar doar pentru ca să poată să expună această nerozie cu CCR-ismul, prin care se ferește, de fapt, să comunice că are nevoie ca statul să fie condus netransparent și prin șantaj.
Ea îl dorește președinte pe Nicușor Dan, încă o aberație pe care o expune și este o aberație pentru că eu rar am văzut un politician mai șantajabil, nevolnic și fără realizări ca acest Nicușor Dan. Dar e bun pentru scopurile celor pe care îi reprezintă Mungiu, o viitoare marionetă ce își va plimba copilașul pe aleile parcului Palatului Cotroceni. După dispariția lui Călin Georgescu șansele lui Nicușor Dan la președinție au crescut, dar nu sunt mari; eu pot paria de pe acum că, în condițiile de azi, nu reușește poate nici măcar calificarea în finală. Știe și Mungiu acest lucru și atunci forțează schimbarea condițiilor actuale de start al campaniei. Cum anume? Uneltește de zor, de câteva zile, la dărâmarea Guvernului Ciolacu. De ce? Tocmai pentru ca să obțină un context administrativ difuz, un fel de „Guvernul meu” al lui Iohannis, din 2016, de fapt, un guvern securist, unde, nu-i așa, dacă e guvern securist, să se miște mai ușor armata de securiști și securici pe care o coordonează. Are șanse de reușească? Are, dar nu foarte mari azi, însă, contextul, vă atenționez, se poate modifica rapid prin niscaiva mișcări subterane, unele dictate din plan extern. Orientați-va, deci, atenția pe Alina Mungiu Pippidi, „Omul Zilei” de astăzi de la Gold FM; va fi interesant pentru cei mai pasionați de jocurile de putere. Ea poate să și reușească în proiectele sale; eu îi prevăd, însă, un nou fiasco în ceea ce o privește.
