Autor: Cozmin Gușă
Alegerile fraudate au trecut, românii au înghițit cea mai amară gălușcă post-electorală de după 1989. Cuplul Simion-Georgescu, președinte-premier, n-a contestat și n-a protestat. S-a retras fiecare la propria bază. Acum avem, în loc, cuplul Nicuşor-Bolojan, contestat și încurcat total de realitatea marasmului național. Ei bine, pe acest fond, a apărut procedura reactivării politico-publice a lui Călin Georgescu, despre care am vorbit incomod în ultimele două zile ca fiind o operațiune girată de către sistemul de putere din Securistan, care vrea, în acest mod, să ofere o alternativă de putere controlată. Am argumentat suficient pentru cei ce vor să priceapă. Acum prezint și o confirmare a teoriei mele, ce rezidă din argumentele procurorului din dosar, cuprinse în rechizitoriul în urma căruia Georgescu a fost trimis, ieri, în judecată. Anunțul de tip „chapeau” sau intro sună fioros și cam așa, citez:
„Inculpatul Georgescu a comis infracțiunea de promovare în public a cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni de genocid contra umanității și de crime de război, precum și fapta de a promova în public idei, concepții sau doctrine fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe în formă continuată. Cinci acte materiale, două în 2020, câte unul în 2021, 2024 și 2025.”
Acum, prezint pe puncte și judecați voi dacă aceste acuzații din rechizitoriu, așa-zise „acuzații”, au sau nu valoare de program politic naționalist pentru Călin Georgescu:
- „Mobilizarea în masă a națiunii în vederea regenerării și renașterii acesteia prin palingeneză – crearea omului nou, sub cupola misticismului creștin-ortodox, inclusiv prin acceptarea implicită a folosirii unor mijloace violente”. – Ei bine, prieteni, cum sună pentru urechile majorității românilor „omul nou, profund-ortodox” sau „mijloace violente pentru alungarea puterii”? Eu cred că foarte bine.
2. „Necesitatea emergenției unui lider carismatic, predestinat și autoritar, apt să pună în operă acest proces” – Adică să vină Mesia politic, liderul izbăvitor. Apoi, prieteni, cine de pe planetă, nu doar din România, nu-și dorește așa ceva?
3. „Glorificarea excesivă a trecutului istoric prin contrast cu situația prezentă, caracterizată de afectarea profundă a demnității comunității naționale și de plasarea acesteia în sfera statutului de victimă, ca urmare a acțiunilor unor inamici ai statului, artificial identificați sub forma unor actori statali externi” – Aici, procurorul s-a întrecut pe sine. Puțini puteau sintetiza mai bine aspirațiile și cauza revoltei românilor
4. „Ultranaționalismul populist având la bază un nucleu mitic creștin” – Adevărat, domnule procuror, exact asta dorește și votează azi majoritatea suveranistă din România
5. „Cultul mareșalului Ion Antonescu, persoană condamnată definitiv pentru crime de război, elogiind persoana acestuia, prezentându-l drept erou național și imitând aproape până la identitate nu doar cuvintele, ci și gesturile și tonul vocii sale și efectuând salutul legionar cu ocazia unui discurs sustinut în fața unei mulțimi de protestatari la adresa restricțiilor impuse în contextul pandemiei de Coronavirus, organizat în piața Universității din București, în 2 octombrie 2021.” – Ei bine, aici a nimerit-o procurorul. S-a încălcat legea, dar explozia de voturi și susținere a fost pe măsură și nici nu mai trebuie de acum înainte să zică ceva Călin Georgescu despre Ion Antonescu, deoarece rechizitoriul de la ICCJ îi asigură mediatizare amplă și pe gratis.
Prieteni goldiști, voi știți că noi trăim în Securistan, iar acest rechizitoriu cu valoare de program politic nu putea apărea întâmplător, mai ales într-un moment ca cel de azi, în care revolta contra guvernării este cvasi-unanimă, iar susținătorii lui Călin Georgescu cam uitaseră de el. Mulți au fost dezamăgiți de faptul că au dedus sau au aflat că acesta, din posturile sale dovedite de mason și privilegiat al Securității, apoi al serviciilor secrete post-89, a jucat tot timpul după dictarea Sistemului ocult de putere. Un alt argument pentru ipoteza mea este faptul că acest rechizitoriu a fost mediatizat peste tot în presă, peste tot, laolaltă, bineînțeles, cu oda grețoasă a lui Georgescu, închinată lui Donald Trump. Or, dacă vorbeam despre vreun dizident din Securistan în persoana lui Georgescu, fiți siguri că nu s-ar fi mediatizat nimic. Putea să spună Călin Georgescu și că o recrutează pe Elena Udrea imediat după ce iese aceasta din pușcărie. Măsurați comparativ cu mediatizarea cvasii-nulă, zero, a moțiunii lui Piperea contra Ursulei von der Leyen, singurul gest necesar și curajos al românilor în 20 de ani de Parlament European, și o să îmi dați dreptate. Da, da! Știu că vă e greu să mai înghițiți încă o gălușcă amară, fie ea și umplută cu „Mesia”. În același timp, George Simion și-a anunțat colegii că el va reapărea public doar la 1 septembrie, deci peste două luni, deci lasă locul liber pentru colegul Călin Georgescu, care va trebui, așadar, să fie deplâns public exact în baza celor cinci puncte din rechizitoriu, noul său program politic pus la dispoziție de către procurorul din Securistan.
@cozmingusa_♬ sunet original – cozmingusa_
A douăsprezecea muncă
– aducerea lui Cerberus din împărăția umbrelor subpământene.
Această muncă este socotită de unii ca fiind cea mai grea încercare la care a fost supus. În îndeplinirea acestei sarcini, el a fost ajutat de Hermes și de Atena. Ajuns în Infern, Heracle s-a întâlnit cu umbra lui Meleager, căruia, cu această ocazie, i-a făgăduit să o ia în căsătorie pe Deianira. Apoi s-a întâlnit cu Piritus, cu Tezeu şi cu Ascalafus, pe care i-a scăpat din chinurile la care erau supuşi şi, în sfârşit, cu zeul Hades, care s-a învoit să i-l dea pe Cerberus, cu condiţia ca eroul să-l prindă fără să se servească de vreo armă. Strângându-l cu amândouă mâinile de gât, Heracle a reuşit să-l stăpânească şi să-l târască după el, pe pământ. Se spune că la vederea lui, Euristeu a fost atât de înfricoşat încât s-a ascuns şi n-a vrut să-l primească. Neavând ce face cu el, Heracle l-a trimis înapoi în împărăţia umbrelor subpământene.
SEMNIFICAȚIE
Cerberus, acest înfricoşător monstru cu trei capete, nu reprezintă defel păzitorul infernului, ci mai degrabă cele mai adânci temeri ale oamenilor. Trupul lui Cerberus este asociat cu tenebrele morţii, iar cele trei capete simbolizează strigătul celor trei monştri din interiorul omului:
teama de boală,
teama de sărăcie şi
teama de singurătate. Toate acestea sunt „alaiul” care însoţesc tenebroasa
teamă de moarte.
Este tridentul demonic care s-a înfipt în trupul lui Iov. Este marea încercare a cărnii, testul final al pământului.
Prin testul celor trei plăgi (boala, singurătatea, sărăcia), omul poate transcende pământul şi iluziile sale, sau se poate pierde în abisul materiei… pentru multe vieţi. În urma acestor experienţe cumplite, omul iese de sub dominaţia materiei şi a influenţelor sale. Extrem de edificator este şi dialogul din Iov: Domnul a zis Satanei: „De unde vii?” Şi Satana a răspuns Domnului: „De la cutreierarea pământului şi de la plimbarea pe care am făcut-o pe el.”
Testul celor trei „capete ale cerberului” determină eliberarea definitivă de sub puterea materiei, şi astfel este detronat definitiv egoul. Acesta nu poate exista decât în „cutreierarea pământului”. Doar în lumea „de afară” egoul poate face legea, doar în relaţia cu exteriorul, cu dualitatea şi sistemele sale de măsură. Prin acest test se atinge punctul în care se experimentează marele paradox al spiritului: finit în exterior, dar infinit în interior! În momentul când omul simte cu adevărat infinitul din sufletul său, va arunca mantia egoului la locul cuvenit, iar Cerberus (şi cele trei capete) se va transforma în păzitorul său credincios.
Din respect pentru tradiţie, am lăsat ordinea sarcinilor lui Heracle, aşa cum a fost ea păstrată în memoria umanităţii, deşi aducerea merelor de aur din Grădina Hesperidelor a fost cu adevărat ultima şi cea mai grea. A fost momentul când omul Heracle devine semizeul Heracle.
Legenda afirmă că sfârşitul lui Heracle a pornit de la răzbunarea perfidă a unui centaur, pe nume Nessus. Acesta a fost ucis de Heracle din cauza faptului că intenţionase s-o violeze pe Deianira, soţia lui. Înaintea morţii, perfidul Nessus îi spune Deianirei că sângele său îi poate fi de ajutor pe viitor, ca să-l păstreze pe Heracle numai pentru ea, în caz că se va îndrăgosti de o altă femeie. Mai târziu, Heracle reuşeşte s-o salveze pe Iole, fiica regelui Euritus, ştiut fiind dragostea veche a lui Heracle pentru ea. Orbită fiind de gelozie, Deianira îşi aduce aminte de sângele lui Nessus, şi îl varsă peste cămaşa lui Heracle, crezând astfel spusele centaurului, că va fi numai al ei pentru totdeuna.
Îndată ce soarele răsare, cămaşa se lipeşte de trupul de Heracle şi se aprinde de un foc nimicitor. În timp ce trupul lui se mistuia în flăcări, un „nor” îl acoperă şi îl duce în Olimp, locul zeilor. Acolo, ura lui Hera se stinge, apoi eroul se căsătoreşte cu fiica ei, Hebe, zeiţa veşnicei tinereţi. Drept răsplată pentru toate cele îndurate pe pământ, Heracle capătă nemurirea şi locul binemeritat printre zei.
Această legendă reflectă doar o mică parte din adevăr. Sfârşitul halucinant, specific tragediilor greceşti (sinuciderea Deianirei în faţa trupului mistuit de foc al lui Heracle), vrea să aducă în evidenţă partea slabă a omului, chiar şi a celui mai virtuos cu putinţă, şi anume, slăbiciunea pentru cei dragi. Legenda vrea să confirme faptul că slăbiciunea celor dragi este şi propria noastră slăbiciune, iar această supoziţie este la fel de perfidă ca şi sângele lui Nessus, deoarece este ca o stavilă pusă în faţa celor care vor să aducă schimbarea.
În realitate, lucrurile au evoluat altfel. După experienţa din Grădina Hesperidelor, Heracle a realizat cine este şi care este rolul{MISIA, din acea viață/întrupare} său. Graţie puterilor dobândite, Heracle a reuşit să rupă definitiv structura energetică a preoteselor (egregorul matriarhatului) şi să readucă egalitatea dintre bărbaţi şi femei.
Despre prima Întrupare a lui Zamolxe, cunoscut sub numele de Heracle, nu se mai ştie nimic. Ulterior s-a deplasat spre ţinuturile din nord, rămase deocamdată necunoscute, iar despre modul cum a părăsit lumea, ghizii mei păstrează tăcerea. Poate că s-a stins asemenea Moşilor antici, lumina din suflet{KUNDALINI, SPIRITUL ELIBERAT} răzbindu-i trupul, unindu-se apoi cu Lumina Soarelui…
În continuare, istoria şi-a urmat cursul. Preotesele nu au ştiut să piardă, iar întreaga zonă era urmărită de spectrul unui devastator război civil. Pentru a se evita vărsarea de sânge, două tabere mari se hotărăsc să plece spre alte ţinuturi. Una dintre ele s-a deplasat spre vest, stabilindu-se în cele din urmă în peninsula italică. Urmaşii acestora au fondat mai târziu ceea ce avea să devină cel mai puternic imperiu din antichitate: Marele Imperiu Roman.
O alta mare tabără a plecat spre Est, stabilindu-se în cele din urmă în zona Indiei de azi{Informație confirmată de un tânăr Sikh, cu doi ani în urmă pe malul unui celebru…canal }.
Vechea Dacie a rămas aproape pustie. Preotesele păreau suverane pentru vecie. Vestea că cele două mari tabere au părăsit zona s-a răspândit cu rapiditate. Furia mută a neamurilor din jur i-a unit într-o confruntare pe care pământul nu a mai cunoscut-o. Acum trei milenii şi jumătate, pe aceste plaiuri, s-a purtat o bătălie înfiorătoare. Cu toţii ştiau că lumea nu va putea cunoaşte libertatea şi egalitatea, atâta vreme cât vor mai exista preotesele şi amazoanele. Cu un enorm preţ în sânge, amazoanele au fost exterminate, iar amintirea lor a fost ştearsă aproape în totalitate din memoria lumii.{trist, că și acum suntem aproape în aceeași situație cu unii care n-ai voie să-i critici, care încalcă Toate LEGITĂȚILE :(( }
Ghizii mi-au spus că la sfârşitul războiului, dezastrul şi oroarea atinseseră o asemenea culme, încât între preotesele comunităţilor şi cele ale munţilor care au rămas în viaţă s-a format o alianţă secretă prin care se urmărea ca, niciodată cât va mai dăinui lumea, să nu mai existe vreun război între bărbaţi şi femei.
O alianţă care mai dăinuie şi în ziua de azi…
Ulterior, marele imperiu s-a rupt în mai multe regiuni. Totuşi, datorită limbii şi a unor obiceiuri comune, istoricii vremii le-au trecut sub un singur nume: Tracia…
http://www.remer-ra.com/p/misterele-scolii-zamolxiene.html
SUCCES, la…CITIT măcar, că la mai mult…NU SPER :((
P.S. La următoare postare voi face considerații proprii și voi pune o ÎNTREBARE Redactorului 🙂