Omul Zilei, George Simion. S-a împușcat în picior de toți banii dați americanilor. George și Georgescu, “doi frați pătați” ce aleargă după Trump, care ne-a dat lui Putin!

(transcrierea rubricii „Omul Zilei” din emisiunea “Ce-i în Gușă, și-n căpușă!”, de la GOLD FM)

Autor: Cozmin Gușă

Aseară, s-a desfășurat o operațiune mediatică contra liderului actual al clasamentului prezidențiabililor, anume George Simion. Mărturisesc că așteptam așa ceva. Erau mai multe variante de atac prin care să fie pus la zid Simion; nu știam, însă, la care dintre variante se va recurge. Despre ce a fost vorba? Imediat după orele 21, în condiții de prime-time, deci la televiziune, la mai multe entități media, printre care și televiziunile de știri, a apărut un document, care are caracter de senzațional, sub forma unui contract între AUR și o firmă americană, ce consemna cheltuirea de către AUR a nu mai puțin de 1,5 milioane de dolari, aferente lunii aprilie 2025, pentru acțiuni de mediatizare și lobby în Statele Unite ale Americii. Alte date infamante din contract erau legate de reprezentantul AUR în discuțiile cu americanii, care era nimeni altcineva decât directoarea de comunicare a fraților Tate, ca să vă dați seama ce mică e lumea și unde sare așchia. În prima fază, documentul care apărea ca autentic a fost negat de către cei de la AUR printr-un comunicat public, în care se spunea că n-au nicio legătură, că n-au cheltuit niciun ban; sigur că realitatea era împotriva lor, deoarece contractul fusese raportat la Ministerul Justiției din Statele Unite. George Simion se afla, la rândul lui, prin Statele Unite, de ceva vreme, și avea parte de prea multă atenție, chiar dacă nu de la oameni importanți. Ei bine, lovitura mai tare a fost după ce AUR a negat și nu și-a asumat paternitatea acestui contract, semnat de către celebrul Marius Lulea, deoarece televiziunile au prezentat cum că acest contract fusese deja publicat pe site-ul Ministerului Justiției din SUA, ceea ce nu prea mai lasă loc de interpretări. Totuși, este datoria mea să consemnez și faptul că cei de la AUR neagă în continuare și spun că sunt victima unei înscenări. Desigur că așa ceva va fi greu de dovedit în următoarea perioadă. Nu mai este foarte mult din campanie și un document publicat pe site-ul Ministerului Justiției din SUA, în numele AUR, cu AUR ca partener, va fi greu de dat jos de acolo. Cert este că așa ceva există. Ca să nu mă duc cu supozițiile doar în defavoarea celor de la AUR, s-ar putea să asistăm, totuși, și dau credit și pentru așa ceva, la o operațiune prin care cei de la AUR, văzându-se apetența lor pentru America, Trump, „cât de mult îl iubim” și așa mai departe, să fi fost atrași într-o capcană, să fi mandatat pe cineva să se ducă să negocieze în numele lor, care acel cineva, posibil directoarea de comunicare a fraților Tate, să fi și semnat contractul în numele lor, chiar dacă banii n-au pornit către Statele Unite. Asta se va dovedi prin ancheta pe care o începe, de mâine, AEP-ul, Autoritatea Electorală Permanentă.

Ce este infamant din acest punct de vedere? Faptul că George Simion, locul întâi în sondaje, liderul suveraniștilor din România, un om care apare la braț cu Giorgia Meloni, partenera lui prin Statele Unite, recurge la acest gen de mită (lobby-ul ăsta cam asta e) pentru ca să fie băgat în seamă într-un stat partener al României. Așa ceva este rușinos și, într-adevăr, nivelul mediatic la care a ajuns George Simion în Statele Unite este unul neglijabil, unul neînsemnat. Acești podcasteri nu reprezintă mare lucru. Dacă George Simion avea un interviu în New York Times sau în Washington Post sau la una dintre televiziunile marcante, de tip CNN sau Fox, era o treabă. În rest, sigur, putem bănui că el și-a aranjat aceste interviuri pe bani, ceea ce este rușinos pentru un posibil viitor președinte al României și, nu-i așa, pentru cineva care se revendică a fi un partener, chiar dacă de la distanță, chiar dacă neștiut, al lui Donald Trump. Apoi mai există ideea sumelor uriașe care se cheltuiesc într-o zonă unde nu există electorat românesc. Nu chestionez ilegalitatea, s-ar putea să fie avut grijă, dacă au dat banii sau dacă vor să-i dea, să nu îi dea de la buget, să-i dea din alte surse atrase, dar chiar și așa ce să cauți să cheltuiești un milion și jumătate de dolari în SUA când alegerile sunt în România și, chiar și așa, ce să cauti tu, George Simion, în Statele Unite ale Americii, pentru patru zile, fugind practic de dezbaterile din România? Toate aceste lucruri însumate îi dau o tentă de neseriozitate, o tentă de precaritate campaniei lui George Simion. Dacă vreți, se poate ajunge și într-o acuză, pe care poate i-o vor aduce adversarii săi, că păcălește electoratul, dându-se mare, cum ar veni, că e important în Statele Unite când el, de fapt, își plătește întâlnirile. Asta ar fi ceva rușinos. (Pot să vă fac o mărturisire: prieteni, eu, în calitatea mea, de Cozmin Gușă, nici măcar calitate de oficial, nu eram candidat, nu eram președinte de partid, am fost de două ori la Casa Albă, oficial, m-am întâlnit cu consilieri prezidențiali ai președintelui SUA, nu cu consilieri de mâna a 14-a, și n-am plătit nimic, niciodată! Dacă plăteam ceva, așa cum s-a dovedit acest contract sau alte contracte din Statele Unite, pentru că organizațiile de lobby sunt obligate să prezinte aceste lucruri, ele ar fi apărut public. Nu. Eu am fost de două ori la Casa Albă și n-am plătit nimic, iar asta înseamnă, George Simion, și acest mesaj este pentru tine, să ai greutate specifică în fața partenerului american, să te primească la întâlniri fără să trebuiască să plătești, exact ca un om din lumea treia, pentru că, în mintea americanilor, dacă vreți îl adăugăm aici și pe Liviu Dragnea, cei care sunt obligați să plătească pentru întâlniri în Statele Unite sunt impostorii. În cazul nostru, probabil că vor fi considerați la nivel de impostori, eu nu spun că sunt, dar pot fi considerați inclusiv George și Georgescu, cei doi „frați pătați”, după cum i-am denumit, pe George Simion și pe Călin Georgescu, care, în mod evident, apar ca fiind plătitori ai interviurilor pe care le-au dat în Statele Unite. Vă reamintesc interviul fără a fi contrazis al lui Călin Georgescu, într-o engleză extrem de precară, rușinoasă, acordat lui Tucker Carlson. Și le mai spun ceva: bă băieți suveraniști, de ce alergați voi, cu limba scoasă, după Trump, care ne-a demonstrat foarte limpede că nu are nici cea mai mică aplecare în a ajuta în vreun fel România, în a ne sprijini, ne-a blocat și Visa Waiver, de unde trebuia să fim la 1 aprilie fără vize în Statele Unite, suntem tot cu vize, fără nicio explicație. Ne-a tratat ca pe o țară africană, cred că și pe ăia îi tratează mai bine, că acolo sunt resurse. Și ce căutați voi, să-l pupați în fund (să mă scuzați) pe Trump atât de des și America, în condițiile în care este evident că, din punct de vedere geopolitic (vedeți cum decurg negocierile) zona noastră a fost predată lui Putin. Asta nu o să pot să pricep. Și de-aia spun că George Simion s-a împușcat în picior de toți banii dați americanilor, sau despre care se spune că au fost dați americanilor; și dacă nu i-a dat americanilor, reacția proastă a lui și a AUR-ului îl va costa foarte mult în această campanie, unde nu pare să zburde, ci pare că fuge de dezbatere.