(transcrierea rubricii „Omul Zilei” din emisiunea “Ce-i în Gușă, și-n căpușă!”, de la GOLD FM)
Autor: Cozmin Gușă
Fiind aureolat de evoluția sa bună din campania electorală, respectiv de rezultatul foarte bun al UDMR la parlamentare (știți că pe ambele le-am consemnat aici) Kelemen Hunor devine un reper declarativ al formării noii majorități de guvernare. El poate să fie considerat chiar lubrifiantul (dacă mi se permite și nu sunt acuzat de asalt împotriva LGBT) prin care pot fi ocolite asperitățile de construcție a acestei majorități așa-zis pro-europene; de fapt, vorbim despre o majoritate de guvernare care conservă un status quo, guvernare foarte proastă a României. Revenind la Hunor Kelemen, desigur că are merite, ăsta e și motivul pentru care a devenit atât de important, însă greutatea sa specifică din punct de vedere politic vine de la Viktor Orban, ce a devenit, după cum v-am tot spus în ultimul an, vectorul de coordonare al jocurilor geopolitice din zonă (merită această postură, pentru că a fost inteligent și curajos).
Așadar, Hunor Kelemen face agenda coaliției, explică în ce etape și cine ar trebui să participe la guvernare. Ați văzut că, ieri dimineață, i-a pus la punct pe „Ilie și Marcel”, adică pe Bolojan și pe Ciolacu, cărora le-a transmis să-și vadă de treabă, să nu dorească să fie candidați comuni la prezidențiale ai coaliției, pentru că, așa a găsit el de cuviință să le spună, „nu sunt oameni care generează emoție” (de parcă în emoție ar consta victoria politică). Apoi Hunor Kelemen se comite și face el o listă de posibili prezidențiabili, însă este o listă falsă și el știe că este falsă, dar totuși nominalizează câțiva oameni care n-au șanse de câștig, de la cvasi-anonimul Daniel Funeriu, fost Ministru al Învățământului, dar fără performanțe, până la rectorul Universității Babeș-Bolyai din Cluj, Daniel David, despre care se preface că uită că este, de fapt, de sorginte sorosistă, vine și ni-l mai dă pe Toader Paleologu, care, hai să zic o chestie drăguță despre el, e simpatic, pentru că are șoldurile mai late decât umerii, așa, ca să-i dau o figură de stil, adică pare un intelectual de bibliotecă, și, în fine, vorbește despre Crin Antonescu, despre care nu este sigur că poate să-l readucă de la „cimitirul elefanților”, unde Crin s-a dus să-și „depună fildeșii”. Nu ezită Kelemen Hunor să-l propună și pe Nicușor Dan. Toți au 0 șanse, însă e limpede că Kelemen Hunor a făcut această listă după dictare și, dacă îmi dați voie, cred că este după dictarea celui pe care nu l-a inclus pe listă, deși și l-ar fi dorit, mă refer la Eduard Hellvig; s-a gândit că nu e momentul să fie pus pe această masă declarativă de către Hunor Kelemen.
Declarația spectaculoasă a lui Hunor Kelemen este cea de ieri, prin care îl trimite acasă pe Klaus Iohannis; îi spune „domn’le, ia gândește-te să pleci după ce nu vei mai fi legitim, după 21 decembrie, și să-l lași pe viitorul președinte al Senatului să fie președinte interimar, că ne cam încurci”. Bravo lui Hunor Kelemen pentru această declarație! Este singurul care a avut curajul. Cred că a luat niște pastile de curaj de la doctorul potrivit. Oricum, merită să fie „Omul Zilei” astăzi, animă dezbaterea publică. El are motorizare „by Orban Viktor”, care, la rândul său, este foarte bine susținut pe linia Putin, să nu uitați niciodată, de acolo își ia lumină, având și această legătură privilegiată cu Trump, devenind ceea ce trebuia să fie orice lider al României, adică o punte de comunicare între Washington și Moscova. Noi am refuzat, am ratat. Ei bine, avem ceva contribuție, pentru că un mic capăt al punții se numește Hunor Kelemen.
