(transcrierea rubricii „Omul Zilei” din emisiunea “Ce-i în Gușă, și-n căpușă!”, de la GOLD FM)
Autor: Cozmin Gușă
E limpede că Marcel Ciolacu a punctat cel mai bine dintre candidații la prezidențiale în ultimele două săptămâni, iar asta a reușit-o prin prisma întâlnirilor externe la nivel înalt și foarte înalt pe care le-a avut. S-a dus la Paris și s-a întâlnit cu Michel Barnier, noul premier al Franței. Atenție, a fost prima întâlnire a premierului Franței cu vreun lider extern. Discuțiile au fost consistente, comunicatele au fost, însă, mai zgârcite, dar simbolistica este limpede: atunci când te întâlnești cu un candidat la prezidențiale dintr-o țară, la nivel înalt, înseamnă că acorzi un sprijin informal acelui candidat și cu asta s-a căptușit Marcel Ciolacu, care, apoi, la distanță de o săptămână, a zburat la Londra, unde s-a văzut, de asemenea, cu premierul Marii Britanii. Aceeași simbolistică, discuții, însă mult, mult mai aplicate; din informațiile mele, s-au pus bazele unei punți dintre cele două flancuri, estic românesc și vestic britanic, ale NATO, treburi care au o mare relevanță în noul context de război. De asemenea, a fost comunicatul guvernului britanic, care a vorbit de „o întâlnire istorică”. În fine, a fost întâlnirea de la Bruxelles, cu șeful NATO și cu președinta Parlamentului. De asemenea, au fost șterse, cumva, asperitățile din relaționarea între Mark Rutte, ca fost premier olandez, și mediul politic din România, una care a fost de tip conflictual. Toate acestea sunt realizări care cred că în strategia lui Ciolacu au vizat elevarea campaniei electorale, ridicarea altitudinii discuțiilor în campania electorală, și văd că niciunul dintre candidați, nici măcar Geoană sau Cristi Diaconescu, nu au reușit să se ridice. Practic, eu ghicesc aici o strategie a lui Ciolacu de a se proteja de atacuri de altă factură, urcându-se pe acest fundament înalt al întâlnirilor externe la nivel înalt.
În fine, Ciolacu a dat marea lovitură ieri, vorbind la telefon cu Trump, timp de circa 20 de minute, foarte, foarte important, pentru că Trump fiind viitorul și de la nivelul statului român legăturile fiind inexistente, e limpede, și îl cunosc bine pe Trump, că i s-a dat un cec în alb și cu această ocazie, chiar dacă el nu poate să-l declare public, poate să-l sugereze. La fel de importantă, să știți, este întâlnirea de vineri, de la Budapesta, cu Viktor Orban, unde a fost chemat special. Ambele au caracterul sau însușirea sau valoarea de întrebuințare de a sugera un profil suveranist pentru candidatul totuși al stângii, care este Marcel Ciolacu astăzi în România. Deci toate au fost mari lovituri și eu bănuiesc, luându-le așa, în serie, n-am informații, v-aș spune; știți că nu vă ascund decât treburile pe care sunt obligat să le ascund, în virtutea discreției, dar bănuiesc că va mai da în cele două săptămâni de după turul întâi una sau două lovituri similare în planul politicii externe. Repet, asta cred că este strategia lui, una bună, de a-și arăta prezidențiabilitatea prin aceste întâlniri și discuții externe, la nivel înalt, și de a se feri, sigur, de atacurile care îl duc ba la viața personală, ba la Nordis, ba la problemele din partid (culmea, nu prea are în momentul ăsta probleme în partid; stă cel mai bine dintre toți foștii candidați ai PSD). Ăsta este și unul dintre motive pentru care astăzi l-am declarat „Omul Zilei”.
Nu intru azi în dinamica electorală de la turul doi. Va fi mult diferită de ce s-a întâmplat până acum. Depinde și de adversarul lui Ciolacu, care, în mod practic, poate să fie George Simion, are ceva șanse și Elena Lasconi, doar șanse teoretice pentru Nicolae Ciucă sau Mircea Geoană. A apărut, însă, în mod evident (și asta vreau să subliniez, partea goală a paharului lui Marcel Ciolacu) o ofensivă subterană a Statului Paralel împotriva sa. O văd, o simt, o cunosc, văd vectorii activați, toți acoperiții din zona Statului Paralel, de la unitățile militare din presă, „UM-urile de presă” cum le spun eu, și am localizat asta ca, dacă vreți, o opoziție a sistemului cazon de acest tip, de tip Stat Paralel, la venirea lui Ciolacu în funcție. Asta e o veste bună pentru cei care luptă împotriva Statului Paralel, e o veste proastă, însă, pentru Marcel Ciolacu, care trebuie să se apere și nu știu dacă are tot armamentul din dotare. E limpede că cei din Statul Paralel îl atacă și pentru că el a dovedit autonomie în jocul extern; până acum, Băsescu, care era dependent de rețeaua lui Soros, sau Iohannis, de rețeaua Statului Paralel, nu s-au descurcat singuri în plan extern. Ciolacu deja dovedește că s-ar descurca și singur sau, în orice caz, cu un ajutor care n-ar veni de la cei din Statul Paralel. De aici îi vedem anduranța lui Ciolacu. Să vedem cum răspunde și cum rezistă la aceste atacuri, care se desfășoară la G4Media, dar vor mai fi câteva site-uri ale acoperiților din presă care îl vor ataca. Se pare că cei care furnizează informații celor de la G4Media sau celor de la Recorder ar fi actuali sau foști ofițeri de informații din serviciile secrete franțuzești; să vedem dacă este intoxicare sau dacă este adevărat. O altă zonă de atac la adresa lui Ciolacu este relaționarea cu liberalii și cu Iohannis, două entități foarte rău famate. Îi va veni decontul, dacă intră în turul 2 cu Simion; dacă intră cu Lasconi, va fi mai light, pentru că mai mult a colaborat USR-ul cu Iohannis, susținându-l și în toate campaniile, decât PSD-ul, dar oricum această problemă, a decontului referitor la colaborarea cu liberalii și cu Iohannis, va fi una mult mai greu de adus și credibilizat în fața românilor decât își închipuie pesediștii cu Ciolacu la un loc în acest moment. Despre aceste două provocări va fi vorba în următoarele două săptămâni. Restul va fi doar o butaforie și zgomot de campanie, dar felul în care va fi atacat și va răspunde Ciolacu va determina dacă el va ajunge sau nu președinte al României.
