(transcrierea rubricii „Omul Zilei” din emisiunea “Ce-i în Gușă, și-n căpușă!”, de la GOLD FM)
Autor: Cozmin Gușă
Cartea doamnei Rodica Stănoiu a apărut la editura Cartea Românească, după o muncă îndelungată și anevoioasă, pe care autoarea o descrie cam așa, în prefață: „Am început să scriu această carte cu aproape un deceniu în urmă. Motive de ordin personal m-au obligat să o întrerup în repetate rânduri. Am reluat-o cu mare greutate. Între timp, lumea nu a stat pe loc și percepția mea asupra evenimentelor în rapidă desfășurare a suferit modificări. Au apărut inerente întrebări: Ce mai este valabil din ceea ce ai așternut pe hârtie? La ce renunți? Ce adaugi?. Marea criminalitate nu poate ocoli evoluția social-politică a României în ultimii 30 de ani, perioadă în care locuitorii acestui Pământ au fost obligați să facă față unor provocări extrem de dificile, care s-au manifestat nu succesiv, ci simultan, atingând nu de puține ori limita insuportabilului”. În finalul prefeței, citez din nou, din Rodica Stănoiu: „Continui, așadar, să rămân în tabăra pesimiștilor moderați cu privire la fenomenul globalizării, titlul cărții fiind inspirat, nu întâmplător, de lucrarea reputatului sociolog german Ulrich Beck, care, spre finalul secolului trecut, a publicat ‘Societatea de risc global’, eseu de referință pentru înțelegerea în care trăim astăzi și ale cărui profeții au devenit, între timp, o realitate care nu de puține ori ne dă fiori”. Și îmi permit să vă mai citesc un fragment scurt din epilogul acestei cărți, care are peste 440 de pagini. Doamna Stănoiu încheie în felul următor: „Desigur, mulți dintre cititorii acestei cărți vor fi dezamăgiți. Mă refer în special la cei care se așteptau să găsească, mai ales în capitolul destinat marii criminalități, informații despre marile dosare de corupție, știri senzaționale despre personajele celebre implicate. Nimic din toate acestea nu le vor regăsi aici. Așa cum am arătat în cuprinsul cărții, dar îndeosebi în capitolul destinat puterii judecătorești, analiza mea s-a limitat la informațiile teoretice și practice ale subiectelor tratate. Am considerat că știrile de senzație revin jurnaliștilor de investigație și mass media”. Vă spun că această carte este senzațională, chiar dacă nu cuprinde acele detalii pe care le aflați de la unul ca mine sau de la alții, invitați ai mei, jurnaliști de investigații.
Nu fac astăzi recenzia cărții. Acest lucru s-a realizat acum o săptămână, prin prezentarea acesteia la Institutul „Nicolae Titulescu”, iar vineri, începând cu orele 13:30, cartea se va lansa și la Biblioteca Academiei Române, într-un mediu și cu o prezență prestigioasă. Vreau să spun, însă, câteva lucruri despre Rodica Stănoiu, prima doamnă-politician pe care am cunoscut-o în politica românească, acum 25 de ani. Cred că a rămas și singura, din punctul meu de vedere, ce să merite deplin acest apelativ: „doamnă-politician”. Pe Wikipedia sau căutând pe Internet, o să găsiți o sumedenie de referiri la doamna Stănoiu, unele corecte, dar multe maculante și neadevărate. Acestea din urmă au fost emise chiar la inițiativa celor care formează marea criminalitate organizată, membrii binomului Corupție-Justiție, după cum i-am descris și etichetat eu pe scurt. De ce? Pentru că, în primul deceniu de după anul 2000, Rodica Stănoiu i-a deranjat în mod serios în două etape pe cei pomeniți: în perioada guvernării Năstase, 2001-2004, când grupurile de mare criminalitate organizată se loveau fie de poziția dânsei de Ministru al Justiției, fie ulterior de cea de șef al Administrației Prezidențiale a lui Ion Iliescu; a doua etapă de luptă contra Rodica Stănoiu a fost cea concordantă cu impunerea mecanismului Statului Paralel din justiție, petrecută în primul mandat al lui Băsescu, atunci când manetele justiției au fost oferite lui George Soros prin Renate Weber, consilier prezidențial, respectiv Monica Macovei, Ministru al Justiției – abia ulterior au apărut în schemă personajele Laura Codruța Kovesi, Florian Coldea și alții. Ei bine, atunci oamenii verticali din justiție românească au organizat cumva în mod ad-hoc o rezistență subterană contra Sorosismului, iar Rodica Stănoiu a fost identificată ca fiind vectorul responsabil de coagulare și așa a început prigoana împotriva dânsei.
Cred că este suficient cât v-am relatat ca să pricepeți, văzând marasmul de azi, cam cum a decurs viața doamnei Stănoiu în ultimele decenii de trai în SECURISTAN. Eu am perceput asta în mod precis, am privilegiul unei prietenii cu domnia sa, prietenie ce durează de când am cunoscut-o, în urmă cu 25 de ani. Mă bucur mult că Rodica Stănoiu a reușit să finalizeze acest proiect editorial, unul de excepție, așa cum veți constata, dacă veți citi cartea și, odată cu felicitările mele publice, îmi permit să comit și o indiscreție, anunțându-vă că Rodica Stănoiu pregătește și o carte autobiografică, iar asta, să mă credeți pe cuvânt, va fi un thriller de altă factură, din care veți pricepe mult mai bine cel puțin ultimii 50 de ani din istoria recentă a României.
