Un punct de vedere al Janine Beicht
Un nivel record al falimentelor și o scădere deosebit de puternică în sectorul industrial mijlociu arată că substanța economică a Germaniei se erodează periculos. Schimbarea structurală adesea invocată se dovedește a fi o demolare, iar politica nu oferă încă răspunsuri.
Economia Germaniei se află într-o situație dificilă, marcată de recesiune, criză structurală și miopie politică. Cifrele vorbesc de la sine: în prima jumătate a anului 2025, 11.900 de întreprinderi au declarat falimentul, ceea ce reprezintă o creștere de 9,4% față de anul precedent și cea mai mare valoare din ultimul deceniu. Aceste date provin dintr-un „raport al agenției de informații economice Creditreform” pentru prima jumătate a anului 2025. În special întreprinderile mici și mijlocii, adesea considerate coloana vertebrală a economiei, se află în dificultate. În timp ce politicienii și asociațiile economice vorbesc în mod repetat despre „provocări”, realitatea arată că criza nu este o recesiune temporară, ci un semnal de alarmă concret. Cine poartă responsabilitatea și de ce se face atât de puțin pentru a opri spirala descendentă?
Întreprinderile mici și mijlocii în impas: unde anume valul de falimente lovește cel mai puternic
Statisticile privind insolvența ale agenției de informații economice Creditreform prezintă o imagine sumbră. În timp ce microîntreprinderile cu mai puțin de zece angajați continuă să reprezinte majoritatea falimentelor, peste 80% din cazuri, întreprinderile mici și mijlocii cu între 51 și 250 de angajați prezintă o dinamică alarmantă. Aici, numărul falimentelor a crescut în unele cazuri până la 16,7%.
Industria prelucrătoare este deosebit de afectată, unde falimentele au crescut cu 17,5%, aproape dublu față de media generală. Comerțul urmează cu o creștere de 13,8%, determinată de reticența consumatorilor și de presiunea concurențială exercitată de giganții online. Chiar și sectorul construcțiilor, cu o creștere relativ moderată de 1,7%, a atins o rată a insolvențelor la cel mai înalt nivel din ultimii zece ani. Sectorul serviciilor, care reprezintă 58,5% din falimente, rămâne epicentrul crizei.
De ce sunt afectate atât de puternic întreprinderile mici și mijlocii? Patrik-Ludwig Hantzsch, director de cercetare economică la Creditreform, enumeră motivele:
„Întreprinderile se confruntă cu o cerere slabă, costuri în creștere și incertitudine persistentă. […] Rezervele sunt epuizate, liniile de credit nu sunt prelungite și tot mai multe companii se confruntă cu grave dificultăți financiare.”
După peste doi ani de recesiune, rezervele sunt epuizate, liniile de credit sunt limitate, iar finanțarea devine un exercițiu de echilibristică. Dar în spatele acestor cuvinte sobre se ascunde o adevăr incomod: deciziile politice greșite, de la șocurile prețurilor la energie până la obstacolele birocratice, au pregătit terenul pentru această criză. În timp ce guvernul se ocupă de politică simbolică și programe de subvenții, companiile luptă pentru supraviețuire.
Hemoragie financiară: creditorii și locurile de muncă în centrul atenției
Daunele colaterale economice sunt enorme. Creditreform estimează pierderile din creanțe în prima jumătate a anului 2025 la 33,4 miliarde de euro. Aceasta reprezintă o creștere de patru miliarde față de anul precedent și de peste 20 de miliarde față de 2023. Spre comparație: în cinci din ultimii zece ani, pierderile totale anuale au fost sub valoarea semestrială. Studii arată că peste 90% din aceste creanțe sunt irecuperabile. Creditorii, adesea ei înșiși întreprinderi mici și mijlocii, intră astfel într-o reacție în lanț fatală.
Și mai grave sunt pagubele sociale. În prima jumătate a anului au fost afectate aproximativ 141.000 de locuri de muncă, cu șase procente mai mult decât în anul precedent. În special falimentele mari din clinici și instituții de îngrijire au contribuit la creșterea acestui număr. Dar, spre deosebire de 2024, când falimentele unor companii renumite precum Galeria Karstadt Kaufhof sau FTI Touristik au făcut prima pagină a ziarelor, în 2025 în special întreprinderile mici și mijlocii sunt afectate. Nume precum Gerry Weber, Lilium sau Sausalitos sunt exemple ale unei crize care nu mai are loc „undeva acolo”, ci afectează viața a mii de oameni.
Industria automobilelor: un sector cheie în pragul prăpastiei
O privire deosebit de critică se îndreaptă asupra industriei automobilelor și a furnizorilor acesteia. Aici, situația se agravează rapid. „Cererea slabă, creșterea costurilor energiei și a materiilor prime, precum și condițiile de finanțare dificile” pun sub presiune în special furnizorii de dimensiuni medii, potrivit lui Hantzsch. Sectorul, odată mândria economiei germane, se confruntă cu o triplă lovitură: supracapacități, cerere scăzută și amenințarea tarifelor vamale americane. Un studiu realizat de asiguratorul de credite Atradius prevede o nouă scădere a producției pentru 2025 și 2026.
Managerul de risc Jens Stobbe a avertizat. Mulți producători trăiesc din rezervele financiare acumulate în trecut, dar aerul se rarefiază.
„Industria auto germană nu a atins încă punctul cel mai de jos. […] Producătorii își pot permite încă această perioadă de slăbiciune datorită rezervelor financiare acumulate în trecut, dar aerul se rarefiază.”
Reacțiile industriei sunt reducerea programului de lucru, renunțarea la salarii și închiderea fabricilor. Însă, potrivit Atradius, aceste măsuri nu sunt decât un plasture pe o rană deschisă. Furnizorii se luptă cu marje în scădere și întârzieri la plăți. Giganții din industrie, precum „ZF Friedrichshafen”, reacționează cu măsuri mai dure: în loc să sprijine necondiționat furnizorii aflați în criză, verifică mai atent bonitatea partenerilor. Falimentele sunt acceptate în mod conștient pentru a asigura lanțurile de aprovizionare, dar se pierd și locuri de muncă. Un semn al noii realități – supraviețuirea în locul solidarității.
Responsabilitatea politică: unde este planul?
Cifrele sunt alarmante, în timp ce reacția politică rămâne palidă. Prețurile ridicate ale energiei, supra-reglementarea birocratică și incertitudinile geopolitice, toate acestea sunt prezentate de politicieni ca fiind inevitabile. Dar este într-adevăr așa? Ajutoarele pentru coronavirus au expirat, iar în locul unui sprijin specific pentru IMM-uri, există promisiuni vagi și proiecte de prestigiu costisitoare. Rata insolvențelor în sectorul construcțiilor, în sectorul serviciilor și în industria prelucrătoare arată că, fără reforme structurale, spirala descendentă va continua. De ce lipsește curajul de a lua decizii nepopulare, dar necesare?
Insolvențele consumatorilor, care au crescut cu 6,6% în prima jumătate a anului, ajungând la 37.700 de cazuri, subliniază dimensiunea socială a crizei.
„Tendința negativă continuă și în rândul persoanelor fizice: în prima jumătate a anului 2025 au fost înregistrate aproximativ 37.700 de insolvențe ale consumatorilor, ceea ce reprezintă o creștere de 6,6% față de anul precedent (35.380 de cazuri).”
Creșterea costurilor de trai și pierderea locurilor de muncă pun presiune asupra gospodăriilor private. Falimentele declanșează o reacție în lanț, subliniază Hantzsch. În timp ce politicienii dezbat „justiția socială”, mulți factori de decizie ignoră rădăcina problemei, și anume o politică economică care strangulează întreprinderile mici și mijlocii, în loc să le consolideze.
„Numărul ridicat de cazuri de insolvență declanșează din ce în ce mai multe reacții în lanț. De trei ani, numărul cazurilor în rândul persoanelor fizice este în continuă creștere”, precizează Hantzsch. „Creșterea puternică a costurilor vieții și pierderea locurilor de muncă, în special în industrie, pun multe gospodării sub presiune enormă.”
Nici o lumină la orizont: de ce criza persistă
Mulți experți sunt de acord că nu se întrevede o relaxare. Jonas Eckhardt, de la „Beratungsgesellschaft Falkensteg”, o companie independentă specializată în finanțe corporative, restructurare și consultanță în materie de insolvență, estimează că numărul insolvențelor întreprinderilor va continua să crească și în 2025, pentru al patrulea an consecutiv. În comparație cu perioada dinaintea pandemiei de coronavirus, numărul cazurilor ar putea chiar să se dubleze.
„Nu se întrevede o inversare a tendinței. […] Schimbările structurale și recesiunea economică, în special în sectoarele cheie, accentuează tendința negativă a rezultatelor procedurilor. […] Economia germană rămâne în criză, deoarece evoluția arată o situație economică tensionată. Tot mai multe întreprinderi sunt amenințate de faliment definitiv.”
De asemenea, este îngrijorător, potrivit estimărilor, procentul în scădere al restructurărilor reușite. Creditorii și investitorii sunt din ce în ce mai puțin dispuși să sprijine întreprinderile aflate în criză. Schimbările structurale și slăbiciunea economică accelerează tendința negativă. Multe întreprinderi nu mai reușesc să repornească, fiind amenințate de faliment definitiv.
Nici măcar o mică rază de speranță, precum ușoara scădere a numărului de insolvențe în mai 2025, nu poate ascunde situația reală. Cifrele oficiale ale „Oficiului Federal de Statistică” raportează 5.891 de cereri de insolvență pentru primul trimestru, o creștere de 13,1%. Pentru întregul an, agențiile de informații se așteaptă la cifre și mai mari decât cele 21.812 cazuri din 2024, care au marcat deja un nivel record din 2015. Politicienii pot vorbi de „stabilizare”, dar realitatea arată că economia Germaniei rămâne în criză.
Este timpul pentru măsuri clare
Valul de insolvențe nu este un fenomen natural, ci rezultatul unor eșecuri economice, politice și strategice. Întreprinderile mici și mijlocii, industria auto și creditorii plătesc prețul unei politici care preferă să combată simptomele în loc să se ocupe de cauze. Dacă Germania dorește să își mențină statutul de putere economică, are nevoie de mai mult decât cuvinte frumoase. Este nevoie de o schimbare radicală: reducerea birocrației, investiții în loc de haosul subvențiilor și, mai presus de toate, curajul de a recunoaște realitatea. În caz contrar, recordul de falimente din ultimii zece ani va fi doar începutul.
sursă: opozitia.net
