Autor: Cozmin Gușă
Odată cu nominalizarea lui Ciucă s-a confirmat ipoteza conform căreia Iohannis a declanșat criza politică strict din dorința de a căpăta un guvern în care să poată dicta orice decizie dorește. Dacă dorea rezolvarea crizelor multiple cu care ne confruntăm nu i-ar fi dat generalului vopsit misiunea de a-și căuta majoritatea la vot pentru un guvern minoritar PNL-UDMR, ci pentru unul de largă majoritate, în care să participe cu cei mai buni oameni inclusiv PSD. Iohannis poate fi ajutat să-și impună guvernul numărul 3 în Parlament, dar asta înseamnă că cei ce vor vota/ajuta pentru asta i le validează și pe primele două, Orban și Cîțu, aproape exclusiv responsabile de proasta administrare ce ne-a adus în această stare gravă. Dimpotrivă, dacă Iohannis eșuează cu Ciucă, va fi o mare înfrângere pentru el, dar un rezultat bun și necesar pentru România, ce va limita acțiunile periculoase ale președintelui în funcție cel puțin pentru o perioadă, dar care perioadă poate fi chiar cea necesară pentru rezolvarea crizelor noastre în mod mai judicios. Referitor la PSD, aseară l-am surprins pe Adrian Năstase oferind public un sfat otrăvit foștilor lui colegi de partid, îndemnându-i să voteze guvernul #Iohannis3, sub pretextul că s-ar arăta responsabili astfel în fața cetățenilor, prefăcându-se că nu știe că cca 85% dintre români dezaprobă cu argumente activitatea dezastruoasă a lui KWI. Nu discut motivele lui Năstase, ele țin oricum de trecutul său sulfuros și vinovat, ce-l face să accepte misiuni iresponsabile și rușinoase. Dar ce poate face PSD, în atare condiții în care a fost pus să joace politic practic cu pistolul la cap? Cunoscând bine ce se-ntâmplă la vârful și-n interiorul partidului, pot spune că nu va fi o decizie a conducerii restrânse, ci una care-i va responsabiliza și pe liderii locali. Dacă vor valida guvernul #Iohannis3, nu doar că-și vor anula demersurile critice din ultimii doi ani, ba chiar și succesul moțiunii de săptămâna trecută, pentru care românii i-au aplaudat, dar se vor pune în postura de partid captiv deciziilor lui Iohannis, fapt ce le va submina credibilitatea oricăror acțiuni anti-guvernamentale de-acum încolo. Treaba cu țara-n criză și necesitatea rezolvării rapide a situației nu ține, pentru că tot pesediștii ne-au explicat corect în ultimele luni că criza se datorează exclusiv lui Iohannis și guvernărilor sale, deci nu mai poate fi lăsat tot el să rezolve situația. Dacă vor decide să nu voteze guvernul #Iohannis3, vor proceda în mod coerent cu ceea ce au făcut în ultima vreme, în acord cu dorința votanților lor ce doresc stoparea conducerii guvernului de la Cotroceni, dar îl vor arunca pe Iohannis în brațele disperării. Un om ca Iohannis într-o asemenea situație desigur că devine periculos pentru democrație, deci pesediștii se pot aștepta în acest caz ca instituțiile statului să fie asmuțite asupra lor. Apare astfel instinctul de conservare al fiecărui lider pesedist chemat să decidă, dar ei ar trebui să știe că Iohannis va acționa împotriva lor și (mai ales!) în cazul în care decizia lor va fi de susținere pentru #Iohannis3. Guvernul fiind minoritar e limpede că KWI se va asigura de-acum înainte ca fiecare lider PSD să fie prins și mai tare în “insectarul șantajului”. Chiar prin prisma responsabilității, PSD ar putea recurge la o a treia soluție, de compromis necesar, prin care să-și asume intrarea la guvernare și să ceară cel puțin jumătate din portofolii, chiar pe cele ce pot decide rezolvarea multiplelor crize cu care ne confruntăm, există pesediști capabili sau tehnocrați apropiați lor ce sunt în stare de asta. Această soluție este funcțională și-n cazul în care vor cere în continuare alegeri anticipate în primăvară, ba chiar vor dovedi curaj și responsabilitate românilor disperați că guvernarea i-ar rămâne exclusiv lui Iohannis, în care nu mai au încredere că poate/știe/vrea să rezolve situația țării. E limpede că KWI nici n-ar vrea să audă de această ultimă soluție, dar tocmai asta ar trebui să mobilizeze oamenii responsabili din politică și din statul român, pentru a stopa decăderea țării prin deciziile iscate de delirul prezidențial, generat de dorința lui de acaparare totală a puterii, acțiune dictată probabil și de Factorul Extern interesat de acapararea resurselor românești ce-au mai rămas de luat.