(transcriere a rubricii „Personalitatea internațională a săptămânii” din emisiunea Geopolitica la zi cu Daria Gușă la Gold FM)
Personalitatea internațională a săptămânii este Recep Tayyip Erdoğan, liderul trădător, dar victorios, căruia i se datorează noul haos din Orientul Mijlociu. În ultimele luni, Erdoğan a avut apeluri cu Vladimir Putin, în care, pe lângă cooperarea prin intermediul BRICS, i-a cerut și ajutorul lui Putin pentru a ajunge la un acord între Turcia și regimul Assad din Siria, spunând că încă își dorește pace. Această inițiativă a fost aplaudată și de Beijing, care, de asemenea, își dorește un front unit al BRICS în Orientul Mijlociu pentru a-și consolida inițiativa OBOR, fapt exprimat foarte clar la summitul Organizației de Cooperare de la Shanghai de acum câteva luni, când Xi s-a întâlnit cu Erdoğan. Și această dorință a lui era una plauzibilă, pentru că, în toate declarațiile lui din ultimii ani, Erdoğan a fost printre cei mai vocali lideri împotriva Israelului, amenințând și spunând că nu mai există niciun fel de legături economice între Israel și Turcia și declarând că își dorește eliberarea palestinienilor, după cum își dorește majoritar poporul turc.
Săptămâna trecută, însă, Erdoğan și-a trădat aliații, trimițând Hayat Tahrir al-Sham, soldații extremiști finanțați majoritar de Turcia, în nord-vestul Siriei, cel mai violent atac din Siria din 2020 încoace, atunci când rușii au ajutat forțele lui Assad să recapete controlul țării. HTS este cea mai puternică iterație a Al Qaeda sau ISIS, finanțată de SUA la dorința Israelului prin intermediul Turciei, pe modelul Hamas. Erdoğan nu doar că i-a trădat pe Putin și pe Xi, ci și-a trădat și poporul, care este clar de partea palestinienilor în conflictul din Gaza, acționând în scopurile Israelului. Nici nu a durat mult ca să îi trădeze; tot ce a fost nevoie a fost o promisiune din partea americanilor că nu vor mai finanța grupările teroriste kurde, de care doresc să îl înlăture pe Erdoğan.
Și astfel, Erdoğan l-a trădat din nou pe Putin, care l-a ajutat de foarte multe ori, de exemplu, oferindu-i prețuri mai mici la gazele rusești, ce reprezintă jumătate din gazele importate în Turcia, atunci când avea nevoie de cheltuieli mai mici din motive politice. Rusia construiește, în momentul de față, o centrală nucleară în Turcia și antrenează turci, astfel încât aceștia să poată opera centrala de unii singuri. Și există multe alte exemple de ajutor al Rusiei pentru Erdoğan. Există tot la fel de multe exemple de trădări ale lui Erdoğan, ne putem aminti de anul trecut, când, deși a promis Rusiei că îi va ține sub supraveghere pe comandanții grupării neonaziste Azov din Ucraina, care au fost capturați și reținuți în Turcia, i-a trimis înapoi în Ucraina. Deși Turcia este principalul câștigător al acțiunilor din Siria, Erdoğan a ieșit victorios doar pentru că a demonstrat din nou, și extrem de public, că, indiferent de aliați, el este întotdeauna pregătit să trădeze atunci când este nevoie, spunând la revedere BRICS și reunindu-se cu SUA și Israel.
