Autor: Cozmin Gușă
După ședința de luni noaptea cu șefii din armată și servicii secrete, ieri Putin a informat lumea despre cheltuielile statului rus cu trupele Wagner în ultimul an, cifrate la 1 miliard de dolari. Grosso modo rezultă cca 3 milioane de dolari pe zi, iar dacă vom estima că e vorba în medie de 20000 de mercenari, rezultă cam 150 de dolari pe cap de luptător, adică o soldă medie de 4500 de dolari pe lună. În mod neprovocat, liderul de la Kremlin a spus că Prigojin a câștigat tot 1 miliard de dolari în ultimul an din serviciile de catering oferite mercenarilor Wagner, dacă acesta e profitul, atunci înseamnă că cheltuielile au fost cam duble, de 2 miliarde de dolari, altfel putem reține că Prigojin a băgat în buzunar ”doar” vreo 500 de milioane de dolari. În acest calcul nu intră cheltuielile cu armamentul, muniția și combustibilul, ce-au fost livrate direct de către armată rusă.
Cumva Putin a oferit un bilanț al cheltuielilor la final de misiune pentru trupele Wagner, apare ciudat însă faptul că au fost dezvăluite sumele câștigate de către Prigojin în război, în condițiile în care nici presa occidentală, brusc îndrăgostită de ”bucătarul” Țarului, n-a solicitat așa-ceva. Intrând în mintea lui Putin, n-aș vedea altă explicație pentru această transparență neobișnuită, decât aceea că liderul rus sugerează că Prigojin are conturile din băncile lumii burdușite cu bani folositori, ce-ar trebui recuperați sau folosiți cumva în perioada următoare. E previzibil însă ca averea lui Prigojin să fie una uriașă, acesta a fost lipit de Putin în toți cei 24 de ani de domnie a acestuia, și tocmai acest lucru pare să fie asigurarea ”bucătarului” că deocamdată rămâne în viață, desigur cu condiția să nu facă dezvăluiri publice, sau acestea să fie doar cele dictate de la Kremlin.
Tot ieri dimineață președintele Belarusului s-a transformat în ”povestitor” al evenimentelor absconse din ziua asaltului Wagner, înregistrând cel mai mare succes mondial personal din lunga sa carieră de dictator, toată presa lumii a luat de bună și a preluat relatarea lui despre convorbirile și negocierile din triunghiul Putin-Lukașenko-Prigojin. În mod concomitent Prigojin ateriza la Minsk și era cazat la un hotel luxos, dar fără balcoane și cu ferestre ce nu se pot deschide. Vrăjiți de povestea lui Lukașenko jurnaliștii nu s-au mai întrebat ce-a făcut ”Prigojin-trădătorul” de sâmbătă seara până marți dimineața în Rusia, unde s-a ascuns și cum a scăpat de furia rușilor trădați sau a mercenarilor nervoși.
Piesa ”Țarul, valetul și bucătarul” e limpede că e scrisă ca să se joace în mai multe acte, poate deveni chiar și mai palpitantă, în orice caz nimeni nu se va mai întreba despre adevărul evenimentelor în condițiile previzibile a creșterii magnitudinii războiului din Ucraina, respectiv a modificării raportării euroatlanticilor la Putin, asta după ce-au fost forțați să priceapă marasmul posibil prin ajungerea la butoanele nucleare a vreunui alt lider rus, vreun general mult mai dur și mai periculos decât Țarul de la Kremlin.
