Războiul cu Rusia este prea important pentru a fi lăsat în seama alegătorilor, spune scriitorul american Brad Pearce într-un articol pe platforma substack Thewaywardbladder
„Când au fost consultați augurii, aceștia au anunțat că numirea dictatorului părea a fi greșită. Această chestiune a fost pusă sub semnul întrebării și considerată de o validitate îndoielnică din cauza acuzațiilor aduse de tribuni… Cui nu îi era evident, întrebau ei, că ceea ce augurii considerau a fi o greseala era faptul că dictatorul era plebeu? Aceste obiecții și altele ridicate de tribuni nu au avut niciun efect.”- Titus Livius, Istoria Romei [VIII.23]
Potrivit cel puțin unui sondaj, Călin Georgescu era favorit să câștige turul doi al alegerilor din România înainte ca acestea să fie anulate.
„Democrația liberală” occidentală a fost expusă ca o farsă. Deschizând cu curaj o nouă frontieră în nerușinare, Curtea Constituțională a României a decis că primul tur al alegerilor prezidențiale a fost invalid după victoria surprinzătoare a candidatului independent „relativ necunoscut” Călin Georgescu, un om care este descris drept „ultranaționalist” și un „teoretician al conspirației”, deși poate fi mai exact descris ca un tip oarecum ciudat care vrea să evite confruntarea cu Rusia și care a făcut câteva comentarii indiscrete despre foștii conducători ai României. După ce eroul poveștii noastre, Georgescu, a obținut 22% în primul tur, au decis o renumărare a întregului vot, în speranța că vor putea dovedi frauda electorală [o presupunere care te-ar face „fascist” dacă ar fi spusă despre victoria unui anti-rus.] Când s-a constatat că numărătoarea voturilor este valabilă, Curtea Constituțională a anulat direct alegerile de teamă că Georgescu ar putea câștiga, după ce votul în turul al doilea începuse deja pentru expatriați. Se presupune că vor avea loc noi alegeri la un moment dat în viitorul apropiat.
Justificarea anulării alegerilor “pentru a salva democrația”? Desigur, este afirmația că rusul a lansat un „atac hibrid” asupra alegerilor, cumpărând niște reclame TikTok sau ceva de genul. Nu au nicio dovadă și nici vreo explicație despre cum ar constitui asta un „atac”, dar este similar cu toate celelalte dăți când oamenii au făcut această acuzație nefondată doar pentru că nu le-au plăcut rezultatele alegerilor, deci e suficient pentru standardele de lucru ale guvernului. Comentariile pe această temă sunt un amestec de hilar și incredibil de stupid fără ca vreun reprezentant al presei mainstream să recunoască ironia de a crede că doar printr-o conspirație ar putea fi ales un „teoretician al conspirației.” Mai mult, spun asta cu toată seriozitatea, în timp ce admit, în același timp, multitudinea de eșecuri instituționale care ar putea duce la un vot de protest.. În centrul întregii situații se află recunoașterea clară că mesajul lui Georgescu, dacă ar ajunge la public, i-ar determina pe oameni să voteze pentru el, ceea ce înseamnă că publicul își dorește pace cu Rusia și nu este vorba despre o conspirație malefică de pace pusă la cale de perfizii ruși. Eu, unul, le mulțumesc prietenilor noștri de la Curtea Constituțională a României pentru că au făcut totul atât de evident: așa-numita „democrație liberală” occidentală este [mai mult sau mai puțin literalmente] o farsă ipocrită. Voi, “țăranii de rând”, puteți folosi alegerile ca să decideți TVA-ul la zacuscă, dar în privința războiului și păcii, ar fi mai bine să lăsați aceste chestiuni în mâinile celor „mai buni” decât voi, cu ideile lor elevate pe care le-au dobândit studiind „Retardologia” la instituții precum Oxford și Columbia.
Pentru scopurile noastre de aici, nu este nevoie de o cunoastere profunda României, deși există câteva puncte rapide pe care trebuie să le facem. Primul dintre acestea este că, deși în multe privințe România este tipică Europei de Est, istoric a fost un loc deosebit de brutal. În timpul Războiului Rece, sub celebrul dictator Ceaușescu, deși era membru oficial al Pactului de la Varșovia, România a expulzat sovieticii și a rămas libera de influența sovietică, lucru care a fost recunoscut de țările NATO. Unele comentarii cu privire la aceste alegeri fac afirmații complet neistorice despre „istoria dominației ruse” în România, deși o cantitate destul de mare din presa mainstream a remarcat în mod specific că acest lucru nu este adevărat. România a fost ocupată de URSS pentru o perioadă după război, dar asta pentru că au fost în alianța Axei și au pierdut, așa că era de așteptat.
După căderea lui Ceaușescu, Partidul Comunist reformat a rămas la putere pe tot parcursul anilor 1990. Partidul Comunist a devenit în cele din urmă Partidul Social Democrat, iar cineva dintr-un partid succesor al comuniștilor a ajuns în turul final la fiecare alegere prezidențială până la actualul alegeri, unde s-a clasat pe locul trei. România este o țară profund sărăcită și coruptă, în mare parte pentru că comuniștii nu au plecat niciodată.
De fapt, întregul Parlament al României a câștigat în 2013 premiul „Persoana Anului” acordat de Organized Crime and Corruption Reporting Project (OCCRP), un premiu satiric pentru promovarea corupției. [Trebuie menționat că recent au apărut în mai multe limbi informații care subliniază controlul OCCRP de către structurile Departamentului de Stat al SUA, deși acest lucru nu era tocmai un secret.]
Românii sunt cunoscuți ca un popor superstițios, cu un interes aparte pentru misticism, chiar mai pronunțat decât cel obișnuit printre est-europenii ortodocși. Totuși, faptul că Transilvania, o regiune muntoasă din centrul României, este considerată în cultura anglofonă drept casa semi-mitică a monștrilor, nu era prea cunoscut în România până după Războiul Rece.
În ceea ce privește antecedentele lui Georgescu, el este ceea ce ați numi un dezertor de regim. Agronom de meserie, a lucrat la guvern în această calitate în anii ’90, iar apoi a obținut un doctorat în știința solului în 1999 la principalul institut de științe agricole și veterinare din București. Pe lângă conducerea unui institut de sustenabilitate pentru guvern timp de peste un deceniu, el a ocupat funcții de nivel înalt pentru Clubul de la Roma și ONU în calitatea sa de cercetător al solului. În plus, el a fost un raportor special al ONU în ceea ce privește drepturile omului și deșeurile periculoase, deși rămân convins că aceste poziții sunt în general false. Presupun că interesul lui pentru sol face sa fie cu atât mai ușor pentru dușmanii săi să-l picteze drept nazist, dar este normal ca un specialist în politică agricolă să fie interesat de politica agricolă. Ideea este că el a deținut funcții de nivel înalt în instituțiile globaliste de vârf în trecut și se poate presupune că a obținut perspective importante care l-au condus la opiniile sale actuale.
Georgescu a fost prezentat pe scară largă în presa românească drept un excentric. Nu pot pretinde că am o perspectivă specială asupra mediului lor mediatic, dar este suficient să spunem că probabil este la fel de părtinitor ca al nostru dinSUA și chiar si mai puțin responsabil. O informație solidă este că el a scris prefața ediției românești a unei cărți de Robert F. Kennedy Jr. – este logic să presupunem că se cunoșteau de mulți ani, având în vedere activitatea lui RFK ca avocat de mediu specializat în probleme de contaminare. Este greu de spus ce să crezi din unele afirmații ale presei, deși altele par plauzibile, de exemplu, că el este sceptic în privința aselenizării, o opinie larg răspândită având în vedere că nu mai pot ajunge pe Lună acum.
O altă sursă de perle este că se spune că este un negationist al „pandemiei” covid, care este poziția corectă, deoarece nu a fost în niciun caz o pandemie, deși se presupune că Georgescu nu crede că virusul există. DW a susținut în 2021 că România a avut o „pandemie de negaționisti ai coronavirusului”, așa că există cu siguranță un public pentru o astfel de retorică. Într-un fel sau altul, este amuzant că acest om de știință profesionist să facă afirmații de genul „singura știință adevărată este Isus Hristos”. Indiferent de posibila inexactitate a mass-media, pare clar că opiniile doctorandului Georgescu sunt putin ciudate.
Un articol din Wall Street Journal pe care îl folosesc pe parcursul acestui articol descrie situația după cum urmează:
„Presa din România l-a pictat ca pe un personaj neobișnuit, spunând că el susține că s-a asociat cu extratereștri care seamănă cu șopârle, că piramidele Egiptului sunt o păcăleală și că apa îmbuteliată și băuturile răcoritoare occidentale conțin nano-componente care controlează gândurile consumatorilor. ”
Pe scurt, sună incredibil de bazat. Mai serios vorbind, este dificil să discerni ce să crezi din ceea ce spune presa, mai ales când aceste afirmații sunt traduse în engleză de o terță parte. Îmi imaginez că afirmația legată de „reptilieni” este, de fapt, doar o glumă pe care a făcut-o despre oamenii pe care îi cunoștea de la ONU și Clubul de la Roma, făcând aluzie la o teorie a conspirației care, de obicei, este menționată în mod ironic.
Nu este clar ce înseamnă că piramidele ar fi o „farsă,” deoarece ele există și oricine le poate vedea. Cât despre ideea că apa îmbuteliată și băuturile răcoritoare occidentale ar conține „nano-componente care controlează gândurile consumatorilor,” probabil că nu se referea la implantarea unui cip în creier, ci mai degrabă explica faptul că contaminarea alimentară are un impact negativ asupra capacității mentale – un domeniu care reprezintă specializarea sa formală.
Nu exclud posibilitatea ca Georgescu să fie bolnav psihic și să fiu doar un apărător al lui, dar totul îmi pare similar cu momentul când Bolsonaro a făcut gluma că vaccinul te-ar putea transforma într-un crocodil, iar presa a tratat acea afirmație ca pe o credință sinceră. Dacă presa nu vrea să fac astfel de presupuneri, ar trebui să încerce să fie mai onestă.
Singura parte pe care o consider într-adevăr îngrijorătoare este presupusa laudă a lui Georgescu pentru liderul român aliat cu naziștii, Mareșalul Ion Antonescu, precum și pentru fondatorul Gărzii de Fier, Corneliu Codreanu. Chiar și așa, același articol din Wall Street Journal menționează că ar fi spus că astfel de figuri „întruchipează” națiunea română. Ce înseamnă asta, de fapt? Vlad Țepeș este un erou național important al României. Astfel de personaje chiar întruchipează România ca o națiune cu o istorie brutală, care a fost cotropită de toate popoarele care au venit vreodată din stepele Asiei.
Nimic altceva din ceea ce spune el nu indică faptul că ar fi fascist, exceptând, desigur, ideea că pacea este un lucru bun și că alegerile ar trebui să fie decise de alegători.
Mai important, atunci când ucrainenii laudă figuri echivalente din cel de-al Doilea Război Mondial, în special pe Stepan Bandera, ei sunt numiți „eroi ai democrației”, iar Statele Unite le dă arme, demonstrând încă o dată că rahatul globalist nu are nicio valoare când e vorba de ostilitatea față de Rusia. Printre altele, procurorii români investighează dacă în timpul campaniei „a avut loc o încălcare a unei interdicții privind organizațiile și simbolurile cu caracter fascist, rasist sau xenofob”. Acest lucru este oarecum amuzant, deoarece refuzul Ucrainei de a lua parte la astfel de urmăriri penale este una dintre nemulțumirile declarate ale Rusiei, iar oamenii se comportă de parcă ar fi imposibil ca Ucraina să o satisfacă. În realitate, majoritatea țărilor europene au legi similare, iar Ucraina ar putea cu ușurință să înființeze o comisie internațională, probabil, din România, Polonia și Germania, care să supravegheze aplicarea statutelor anti-naziste, dar naziștii au prea multă putere în marea “Democrație” a Ucrainei pentru a implementa o astfel de politică
Desigur, singurul lucru la care se rezumă este acesta: dorința lui Georgescu de a evita conflictul cu Rusia este inacceptabilă. Trebuie să credem că „Flancul de Est” al NATO este îngrozit de o înfrângere în Ucraina, dar doi dintre vecinii Ucrainei, Slovacia și Ungaria, au terminat deja cu toate acestea, în timp ce Moldova ar fi votat pentru relații mai bune cu Rusia dacă institutia lor politică nu ar fi făcut mișcări similare, dar mai puțin flagrante în timpul alegerilor lor recente, iar românii nu ar fi fost opriți să voteze pentru pace. Dacă ultimilor doi li s-ar permite să implementeze politicile dorite de alegătorii lor, Polonia ar deveni singurul vecin al Ucrainei, care își exprimă ostilitatea față de Rusia și, prin extensie, justifică întreaga politică a Ucrainei. Desigur, cateii Chihuahua-ii baltici sunt implacabil de ostili, dar Bruxelles-ul are nevoie de premisa că tancurile rusești se vor rostogoli pe câmpiile înverzite ale Ucrainei și vor amenința Europa de Vest, nu fanteziile de dominație ale statelor baltice, care nu servesc la nimic în NATO, ci doar ca… declanșatoare pentru războiul nuclear.
Pentru toate acestea, ostilitatea lui Georgescu față de NATO, euroscepticismul, afinitatea față de Rusia, sau cum vreți să o numiți, nu este atât de extremă. Potrivit BBC, el nu ar încerca să scoată România din UE sau NATO, ci ar dori în schimb să negocieze chestiunile cu privire la interesele României, si consideră că acestea nu includ antagonizarea Rusiei. În viziunea mafiei antidemocratice cu pantaloni care conduce UE, acest lucru va face România să se aseamăne mai mult cu Ungaria și Slovacia [și poate destul de curând Cehia ] o întorsătură inacceptabilă pentru România. În loc să aibă ostilitatea față de Rusia ca obiectiv politic cheie, el s-ar concentra pe bunăstarea propriului popor și ar căuta să pună capăt ajutorului și sprijinului politic acordat Ucrainei. Trebuie remarcat faptul că majoritatea țărilor din Europa au oferit toate echipamentele pe care le aveau și, deși nu am cifre despre stocurile de arme ale României la îndemână, a devenit din ce în ce mai mult un risc real pentru securitatea națională să continue transferul de armament în Ucraina mai rapid decât ele pot fi înlocuite. Georgescu susține, în continuare, că NATO nu ar apăra România dacă ar fi atacată și a numit scutul antirachetă NATO drept o „problemă” care i-ar trage într-un conflict de care nu au nevoie. El insistă că NATO trebuie să fie pur defensivă, ceea ce desigur NATO pretinde că este, făcând apoplexia lor puțin revelatoare. Toate acestea se întâmplă în timp ce NATO are planuri de a extinde o bază a forțelor aeriene în România până când aceasta devine cea mai mare bază NATO din Europa, într-un efort de a înfrunta serios supremația rusă la Marea Neagră.
Potrivit unei exclusive de la Reuters, Georgescu ar merge până acolo încât să blocheze exporturile de cereale ucrainene din porturile Mării Negre. Cred că, citind acest articol de rahat, această afirmație este în mod intenționat înșelătoare. Se citește după cum urmează,
„De când Rusia a atacat Ucraina, România a contribuit la exportul de milioane de tone de cereale ucrainene prin portul Constanța la Marea Neagră, a antrenat piloți de luptă ucraineni și a donat Kievului o baterie de apărare aeriană Patriot.
Toate acestea se vor opri dacă va câștiga, a spus Georgescu.
“Cum aș putea să fiu de acord cu asta? Este imposibil. România și poporul român sunt pe primul loc.”
Observați câte lucruri au pus acolo, despre care spune că s-ar termina „toate”, dar apoi în articol nu face afirmații specifice despre cereale. Indiferent, dacă aceasta este o poziție politică serioasă, cu aceasta nu sunt de acord. Nu cunosc niciun principiu în temeiul dreptului internațional sau referitor la interesele de securitate ale Rusiei care să justifice interzicerea exporturilor de cereale ucrainene [SUA sancționând întotdeauna pe toată lumea] În trecut, Rusia a propus utilizarea porturilor românești ca soluție la închiderea porturile ucrainene din cauza războiului și nu cred că acest lucru antagonizează Rusia în vreun fel și nici nu au motive să pretindă că o face. În plus, desigur, cerealele reprezintă o aprovizionare vitală care este necesară în întreaga lume și o parte legitimă a economiei civile a Ucrainei. Blocarea exporturilor ar fi total nejustificată, dar încă o dată cred că se referă la orice altceva în declarația respectivă și Reuters încearcă doar să sperie oamenii. De asemenea, nu văd, nu văd cum ar avea președintele puterea unilaterală să facă așa ceva,. Nu aș putea să vă spun exact cum este reglementat comerțul în România, dar este un port, expeditorii plătesc în general doar pentru a-l folosi.
Povestea care se desfășoară peste tot este lucrul pe care suntem obișnuiți să auzim despre oricine contestă vechiul consens anglo anti-rus: Georgescu îl iubește pe Putin. Nu există nicio dovadă în acest sens și este în mod clar mai asemănător cu Georgian Dream, unde el încearcă doar să-i împiedice pe toți să fie uciși. În timp ce un idiot pe nume Dan Perry care scrie pentru Newsweek ar putea fi bucuros să se refere la Georgescu drept „fanboy pentru Putin”, dovezile acestui lucru sunt mult mai slabe. BBC ne oferă acest citat :
„El a negat că ar fi „omul Moscovei”, referindu-se în derizoriu la „agențiile de neinformații” ale României.
„Ei nu pot accepta ca poporul român să spună în cele din urmă „ne vrem viața înapoi, țara noastră, demnitatea noastră””, a spus el, descriindu-se ca luptând cu o instituție neînduplecată.
Într-un interviu uneori captivant în care i-a lăudat pe Donald Trump și pe liderul populist maghiar Viktor Orban, Georgescu s-a referit la Vladimir Putin drept „patriot și lider”.
Apoi a adăugat: „Dar eu nu sunt fan”.
Dar când a fost întrebat despre războiul Rusiei împotriva Ucrainei, el a întrebat mai întâi: „Ești sigur de asta?”, părând să nege însăși existența războiului”.
Pentru început, îmi place ideea că încearcă să-l discrediteze arătând că îi place președintele ales al Statelor Unite – liderul NATO – și Viktor Orban, actualul președinte al Uniunii Europene. Aceasta este o indicație revelatoare a măsurii în care o clasă de „mandarini” și lingăii lor, afectați mental, au cerințe specifice privind politicile UE și NATO, în loc să creadă că acestea ar trebui să fie decise prin consens între guvernele alese ale statelor membre. [Desigur, ei susțin că el va afecta capacitatea UE de a forma „consens.”]
În plus, nu ar trebui să fie controversat faptul că Putin este un „patriot și un lider”. Problema este că el este un patriot și lider al Rusiei. Întrebarea, printre cei sănătoși, ar trebui să fie în ce măsură interesele ruse trebuie să fie în conflict cu interesele occidentale. În ceea ce privește ultima parte a acesteia, am din nou sentimentul că fie aceasta a fost tradus greșit intenționat, fie intervievatorul este în mod deliberat obtuz. Observați expresia: „război împotriva Ucrainei”. Rusia este în război cu Ucraina și, mai probabil, el neagă premisa că Ucraina este o victimă complet nevinovată, în loc să nege că războiul are loc. Este bine să spuneți că credeți că invazia Rusiei a fost complet nejustificată, dar războiul Rusia-Ucraina este genul normal de război pe care îl vedeți de-a lungul istoriei: interesele a două puteri se confruntă în această locație și nu au reușit să ajungă la un acord iar Rusia a decis să preia controlul deplin asupra unei regiuni de frontieră care s-a întâmplat să conţină oameni din grupul ei etnic care fuseseră oprimaţi din cauza legăturii lor cu Rusia. Îl poți numi pe Putin „noul Hitler” tot ce vrei, dar acesta este genul de lucruri pentru care oamenii încep războaie.
În ciuda, sau mai probabil din cauza aceastei opoziții mediatice, Georgescu a reușit să obtină o victorie surpriză pe primul loc în primul tur. Nu e rău pentru un tip care nu avea birou de campanie și, potrivit lui, nu a cheltuit niciun ban. Un articol Politico din genul de scriere în plină desfășurare „trebuia să te sperie de Georgescu, dar îl face să pară super bazat” descrie campania lui:
„Călin Georgescu abia s-a înscris în sondajele de opinie naționale, nu a participat la mari dezbateri TV și nici măcar nu aparține unui partid politic. Dar el conduce cursa pentru a deveni următorul președinte al României…
El a mai spus că nu are o campanie politică, ci „o chemare” și că partidul său politic este România.
Ciudat pentru un politician de succes, lui Georgescu îi lipsește un sediu de campanie. După victoria sa uluitoare din primul tur de duminică, reporterii l-au așteptat în fața casei sale.
El nu a declarat nicio cheltuială de campanie, spunând: „Suntem în mâinile lui Dumnezeu”.
Putem aprecia cel puțin șocul lor, deoarece nu a fost un rezultat așteptat de nimeni, iar rezultatele lui au dublat cu mult ultimele și cele mai mari sondaje. De fapt, oricum mă gândeam să scriu despre acest subiect iar când m-am dus să ma documentez am aflat că au anulat alegerile. S-ar fi presupus că ar fi putut fi eliminat prin cordon sanitar la fel ca pe Jean-Marie Le Pen în 2002 dar sondajele l-au arătat în poziţia de a câştiga . Se pare că videoclipurile sale TikTok au fost foarte de populare în România, care are cea mai mare rată de utilizatori TikTok din Europa .
Văzând natura situației și în ciuda temerilor că anularea alegerilor ar putea crea „percepția” de nedreptate, la 6 decembrie Curtea Constituțională a pus capăt democrației în România, decizie susținută de Departamentul de Stat al SUA pe motiv că „românii trebuie să aibă încrederea că alegerile lor reflectă voința democratică a poporului român”. Asta după ce au ordonat renumărarea întregului scrutin doar pentru a afla că Georgescu chiar a câștigat și rezultatele reflectă într-adevăr voința poporului român. Expatriații au început deja să voteze când au anulat alegerile pentru a organiza noi alegeri la o dată viitoare. Justificările lor au fost la fel de “obositoare” ca întotdeauna, așa că îmi voi limita explicația pentru că fie cititorii vor înțelege deja, fie nu pot fi obligați să o facă.
Pe scurt, afirmația lor este că Rusia a lansat un „atac hibrid” asupra unui membru NATO prin promovarea videoclipurilor lui Georgescu; nu se explică niciodată cum promovarea unor videoclipuri constituie un „atac”. Nu se oferă nicio dovadă pentru această afirmație în afară de documente „declasificate” care să arate că ceea ce agențiile de „dez-informații” cred că ar putea fi adevărat și care se potrivește cu alte date în care aceste acuzații au fost inventate. De fapt, ei spun că cele 25.000 de conturi implicate aveau adrese IP individuale , așa că nu s-ar putea dovedi a fi vreun fel de rețea. Pentru a adăuga o insultă la ironie, afirmația la îndemână este că acestea au ajuns la 50 de milioane de afișări , adică aproximativ 5 1/2 afișări pentru fiecare dintre cei peste 9 milioane de utilizatori TikTok din România. Există informații contradictorii despre dacă afișările TikTok sunt numărate imediat sau dacă trebuie să vizionați videoclipul timp de 2 secunde, dar indiferent de fiecare utilizator generează mai multe afișări pentru fiecare videoclip vizionat, adică fiecare utilizator TikTok a vizionat de fapt poate un videoclip în medie, cel puțin dintre videoclipurile considerate a fi promovate prin mijloace nefaste. Alternativ, alegătorii din statele swing americane sunt inundați de reclame TV timp de luni de zile și pot fi contactați individual de 20 de ori de campanii și tot nu vor vota pentru Kamala Harris, deoarece este o imbecilă beată și mesajul ei este nasol. Cert este că, daca vizionarea videoclipurilor i-a determinat pe oameni să voteze pentru Georgescu, înseamnă că aceștia îl preferă pe el și platforma sa.
Ca să mergem mai departe în “capcana prostiei iepurelui”, ei mai menționează că multe videoclipuri fără legătură aveau un hashtag „asociat” cu Georgescu, #equilibriumandverticality, care nu este foarte atrăgător, dar pare un mod cu adevărat tehnic de a spune „Un val în creștere va ridica toate navele.” Nu-mi este clar ce realizează cu asta. Oricum, într-unul dintre articolele ceva mai puțin stupide despre toate acestea de pe un site numit Panorama , au reușit să obțină acest citat de la jurnalista română Teodora Munteanu,
„Există sute de aceste conturi. Au chiar și canale Telegram unde se organizează. Și ceea ce a funcționat a fost că au folosit foarte mult hashtag-urile și comentariile sale specifice altor clipuri. Iar faptul că mulți oameni veneau la alți candidați și scriau „Călin Georgescu” însemna că ori de câte ori te uitai la Simion sau Lasconi, de exemplu, TikTok sugera întotdeauna să-l cauți pe Călin Georgescu… Aceste profiluri erau reale. Erau oameni cu posturi normale. Au fost însă oameni care repostau la nesfârșit videoclipuri din campania lui Călin Georgescu. Repostează zeci de videoclipuri pe zi. Ai crede că acesta este jobul lor part-time.”
Așa funcționează rețelele sociale. Aceasta este ceea ce am făcut cu toții pentru Ron Paul în 2008 și 2012 și poate că nu ne-a adus aproape de câștigarea alegerilor, dar a fost suficient de proeminent pentru a enerva naibii pe candidații partidului de război și pe susținătorii lor. Mai mult, o mare parte a mesajului lui Georgescu este modul în care economia îi lasă în urmă pe românii de rând, așa că poate acești oameni sunt șomeri, angajați marginal sau pensionari și nu au nimic mai bun de făcut? De asemenea, este destul de normal ca atunci când căutați un candidat, ceilalți candidați sunt o sugestie de căutare. Toate aceste lucruri sunt modul în care funcționează internetul în circumstanțe normale. Ei susțin, de asemenea, că 800 dintre conturile TikTok au fost din 2016 și au devenit active abia înainte de alegeri, dar TikTok nu a fost lansat până în 2017, așa că fie este cu adevărat suspect și TikTok este pe deplin implicat în asta, fie, mult mai mult. probabil, oamenii care fac aceste acuzații sunt de-a dreptul proști.
Apropo de modul în care funcționează internetul, ni se mai spune că sistemele electorale din România au fost vizate de peste 85.000 de ori după ce acreditările au fost postate pe un site rus de hacking. Poate că sună înfricoșător, dar fiecare nivel al internetului se confruntă tot timpul cu diverse atacuri cibernetice. Telefonul și furnizorul dvs. de servicii și site-ul web pe care vă aflați, marea majoritate dintre ele sunt facute fără să aflați vreodată despre asta. Pentagonul primește 13 miliarde de e-mailuri de phishing pe an și acesta este doar un tip de „atac”. Nu s-a dat o valoare de referință pentru câte ori s-ar întâmpla de obicei un astfel de lucru, dar numărul nu este banal. De asemenea, nu este clar ce ar fi putut face oricare dintre aceste atacuri dacă ar fi avut succes, dar având în vedere că baza de date electorală conține destul de multe informații personale, este la fel de probabil ca orice ar fi fost doar carduri care încercau să fure identități.
Singura parte a acestui lucru care este, dacă nu credibilă, este cel puțin nu în mod evident stupidă, este afirmația că un criptomiliardar pe nume Bogdan Peschir a cheltuit 381.000 de dolari pentru a-l promova pe Georgescu pe TikTok. Se spune că aceasta face parte din totalul de 1.000.000 de dolari pe care a cheltuit-o pentru alegeri. Guvernul a percheziționat acum mai multe proprietăți aparținând lui Peschir, „în legătură cu o investigație privind potențiala corupție a alegătorilor, spălare de bani și fals informatic”. Ei susțin, în continuare, „folosirea sumelor de bani că există indicii că acestea ar putea fi derivate din săvârșirea de infracțiuni, fiind ulterior introduse într-un proces de spălare a banilor”. El neagă toate acestea, dar s-ar fi putut întâmpla. Chestia este că, fără să ne uitam în profunzime în legile electorale din România, acesta nu este un motiv pentru a anula alegerile și, cel mai probabil, în circumstanțe normale, i s-ar spune să își declare cheltuielile și poate să plătească o amendă. Nimeni nu neagă că este un român care îl susține pe Georgescu. În SUA, astfel de cheltuieli sunt nelimitate atâta timp cât nu se coordonează cu campania, ceea ce nimeni nu susține că a făcut Peshchir. Mai important, cele două partide principale au primit peste 15 milioane de dolari doar subvenții de stat cu două luni înainte de alegeri. Ideea că un milion de dolari în cheltuieli ar putea duce la victoria în alegeri este o prostie, la fel ca în cazul lui Trump și a reclamelor de pe Facebook în 2016, când au început să spună aceste povești.
Dacă sunteți interesat de o explicație mai detaliată a aspectelor tehnice ale acestui lucru, antreprenorul francez de tehnologie Arnaud Bertrand a intrat într-o oarecare profunzime pe Twitter . Totuși, concluzia cheie este că, chiar dacă fiecare dintre afirmațiile lor ar fi adevărată, nu ar fi în niciun caz o justificare pentru anularea unei alegeri, deoarece tot ceea ce a făcut a fost să distribuie mesajul real al candidatului.
În toate acestea, s-a admis constant că Georgescu a valorificat nemulțumirile legitime ale publicului, iar asta nu doar pentru că la ultimele alegeri parlamentare partidele cu opinii similare au obținut în jur de 35% fără acuzații de înșelăciune. Chiar și cei mai puternici oponenți ai lui Georgescu recunosc o „percepție” larg răspândită că politicienii sunt toți în aceeași echipă, o „percepție” literalmente adevărată având în vedere că cele două partide principale sunt în coaliție din 2021. Pentru un exemplu reprezentativ, într-un articol al unui ratat supraeducat, care acum este profesor în Irlanda, suntem tratați cu o explicație extinsă a tuturor acestor lucruri între strângerea lui de mână și numind publicul prost.
În articolul, intitulat „ Democrația României este în pericol real – la fel și pacea și stabilitatea Europei de Est ”, scrie Roman-Gabriel Olar,
„Marea coaliție guvernamentală dintre social-democrați și liberali din ultimii ani, susținută de actualul președinte, a dus doar la frustrarea societății din cauza birocratizării crescute, a corupției și a nepotismului. Contrastul dintre stilurile de viață fastuoase ale politicienilor și luptele cu inflația și creșterea costurilor de trai ale restului societății nu a făcut decât să exacerbeze nemulțumirile populației…
Călin Georgescu a putut valorifica aceste nemulțumiri legitime ale diasporei (dar nu numai), printr-un mesaj care a făcut apel la nostalgia și dorul lor de casă în ciuda faptului că oferă puține soluții sau alternative la sistem…
Subfinanțarea cronică și sistemul educațional, în general, slab performant din ultimele trei decenii a creat, de asemenea, un public lipsit de abilitățile elementare de gândire critică pentru a procesa mesajele în mare măsură fantasmagorice ale lui Georgescu.”
Cât crezi că a așteptat Roman-Gabriel să folosească „fantasmagoric” într-o propoziție? Oricum, adevărata problemă, conform lui Olar, este că, din cauza eșecului instituțiilor, publicul român nu are „abilitățile fundamentale de gândire critică” necesare pentru a înțelege de ce nu ar trebui să lase eșecul instituțiilor să-i determine să voteze pentru un candidat outsider care promite ceva diferit. De asemenea, dacă aceasta este o astfel de problemă de ce nu predă „lege și guvernare” românilor din România în loc să le predea irlandezilor? Asemenea unui reporter al New York Times din Alabama, tot ceea ce vrea să facă este să fie un sofisticat care încearcă să explice altor sofisticați de ce oamenii din orașul său natal sunt niște „țărani înapoiați”.
În ciuda comentariului meu critic, eseul lui Olar nu este la fel de rău ca multe altele. Articolul The Wall Street Journal la care se face referire mai sus este o adevărată opera de arta a putregaiului creierului scrisa în secțiunea de știri directe. Cu toate acestea, nu am de gând să-l parcurg și să îl traduc pentru ca sper că cititorii mei sunt fluenți după atâția ani de viață în Lumea Clovnilor, dar vreau să subliniez un citat:
„Apariția lui Georgescu ca principal candidat la alegerile din România a oferit Moscovei o situație potențială de câștig-câștig. Fie ar fi ales Georgescu, cu simpatiile sale cunoscute pentru președintele rus Vladimir Putin, fie statul va fi obligat să intervină într-o operațiune de influență suspectată, punând la îndoială integritatea alegerilor din România”.
Nu au fost forțați să facă nimic. Acesta este, din nou, același lucru ca în 2016, când au subliniat o grămadă de prostii pe care se presupune că le-a făcut Rusia, dintre care niciuna nu ar fi avut un impact dacă nu ar fi continuat și mai departe și au lansat investigații nesfârșite în prostie. Dacă vor să submineze mesajul lui Putin despre felul în care țările NATO sunt false democrații care sunt implacabil ostile Rusiei, poate ar trebui să folosească aceste „instituții” și „norme” despre care vorbesc mereu pentru a guverna bine și ceea ce nu ar trebui să facă este să nege alegerile. – sau sa le anuleze!- de fiecare dată când poporul dorește relații mai bune cu Rusia.
Este ușor să uiți în ce spațiu întunecat trăiesc acești oameni. În cele mai multe feluri, ei sunt mai conspirationisti decât „teoreticienii conspirației” ca tine ca mine sau ca Georgescu, pe care îi denigrează constant, cu excepția faptului că conspirațiile lor sunt mult mai stupide și mai iraționale decât conspirațiile noastre care se dovedesc în mod constant adevărate. Nu vreau să te chinui, dar un articol al incorigibilului rahat Simon Tisdall, unul dintre cei mai răi membri ai clasei de mâzgălitori din Marea Britanie, oferă un tur al acestei viziuni asupra lumii. Într-un articol pentru The Guardian intitulat „ Hrănit de furie, alimentat de Rusia…intră Călin Georgescu, cel mai recent populist radical al Europei ”, Tisdall ne spune următoarea poveste de groază:
„Nu este o simplă revenire în urmă, Georgescu este foarte mult un om al vremurilor noastre – un populist-naționalist radical, de extremă dreapta, pro-rus, care vrea să facă România din nou mare. Platforma sa anti-globalizare, anti-NATO, eurosceptică…
Această tulburare fără precedent dramatizează o altă îngrijorare paneuropeană: războiul hibrid rusesc și, în special, interferența electorală și campaniile de dezinformare prin intermediul rețelelor sociale. Isprava lui Georgescu de a veni de nicăieri pentru a câștiga trimite semnale roșii despre „tratamentul preferențial” și operațiunile de influență sub radar…
Alegerile din Moldova, vecinul României, din noiembrie au oferit perspective suplimentare înfricoșătoare asupra acestor provocări comune. Maia Sandu, președintele pro-occidental al țării, a câștigat realegerea, în urma unei campanii ascunse, de inspirație rusă și finanțată, pentru a o înlătura. Sandu a învins versiunea Moldovei a lui Georgescu, outsiderul prietenos cu Kremlinul Alexandr Stoianoglo. Un referendum privind integrarea în UE din octombrie a fost, de asemenea, vizat ilegal de Moscova.
Peste Marea Neagră, alegătorii Georgiei sunt implicați într-un coșmar politic după ce partidul de guvernământ, Georgian Dream, a furat alegerile parlamentare din octombrie. UE a respins rezultatul, subliniind „nereguli semnificative”, mita, uzurparea identității și violența…
Chiar și în Franța și Germania, inima proiectului european, s-a instalat putregaiul de dreapta instigat de ruși. Acolo unde a domnit cândva Angela Merkel, Marine Le Pen și Alice Weidel se lăfaie acum.
Partidele naționaliste-populiste care se hrănesc cu furia față de costul vieții, migrație și tensiunile culturale încurajate și finanțate de o Rusia ostilă care poartă un război hibrid și cognitiv – aceștia sunt inamicii care perturbă , divizează și slăbesc democrațiile europene. Nimeni nu este imun. Nimeni nu a găsit încă cum să schimbe curentul.
Și acum o a treia forță negativă este la lucru. Cele din România sunt primele alegeri naționale care au loc într-o democrație occidentală de când Donald Trump a triumfat în America. Există un efect Trump? Populismul lui cinic, economia nationala în primul rând, atitudinea pro-Rusia și disprețul față de normele și valorile democratice exemplifică – și validează în mod fals – tot ceea ce merge prost în Europa astăzi. Reamintind anii 1930, unii spun că fascismul în stilul Gărzii de Fier al lui Codreanu se întoarce. Poate, poate nu. Orice nume i-ai da, este înfricoșător.”
Acestea sunt lucruri sinistre și în întregime o fantezie pentru a explica de ce sistemele de după al Doilea Război Mondial eșuează într-o lume post-Război Rece sau, mai exact, Războiul Rece 2.0. Nu am scris despre Moldova și nu am spațiu aici, dar este suficient să spun că „ingerința Rusiei” a fost în primul rând cetățenii moldoveni care locuiesc în Rusia care au votat, sau cel puțin încearcă. Acea descriere a Georgiei este o minciună . Acești oameni sunt cu toții ca Biden, promițând speranță și unitate și apoi își petrece întregul mandat mergând pe Dark Brandon. Ei vorbesc despre pericolele teoreticienilor conspirației și despre cei care ne-ar diviza și ne-ar speria și aceasta este viziunea lor asupra lumii. Este uimitor până unde vor să meargă pentru a nega că oamenii îi urăsc pentru că sunt incapabili să guverneze. La un moment dat, pe care cred că l-au depășit demult, trăind astfel și încercând să vândă publicului iluziile lor, trebuie să fie mai greu decât să guverneze bine.
Oricum, Georgescu s-a adresat susținătorilor săi după anularea alegerilor. Notoriul gigafascist ultranaționalist antidemocrat a părut calm și a explicat că într-o democrație suveranitatea aparține poporului și că judecătorii care anuleaza alegeri pentru că nu le plac rezultatele sunt de fapt un lucru rău. Dacă acest om de știință cu maniere blânde va fi următorul Hitler, ar fi bine să-și dezvolte teatrul:
Se pare că bărbatul încă mai are putere de luptă în el, dar este neputincios împotriva judecătorilor României și a clasei conducătoare „euro-atlantice”, care este hotărâtă să „protejeze” „tradițiile euro-atlantice” ale acestei națiuni de la Marea Neagră. Este foarte puțin probabil să i se permită să candideze la noile alegeri, pentru că, desigur, tot ceea ce au făcut nu ar putea decât să-l facă mai popular. L-aș vota și eu după ce am făcut cercetările pentru acest articol și am o diplomă universitară și unii oameni mă consideră a fi moderat inteligent. Deoarece acesti “mandarini” se tem de „reacționari”, cu siguranță sunt neglijenți cu privire la reacțiile pe care le vor provoca. Încă de la început, a fost înnebunitor să mă ocup de zgomotul propagandistic al celor spălați de creier și de cei care au spălat creierul care mi-au spus că sunt o victimă a „propagandei ruse” pentru că înțeleg lucruri pe care ei le admit în bucăți tot timpul. În mod clar, mulți români simt la fel.
În acest moment, tipul de „democrație” pe care îl are România este comparabil cu democrația din Iran. Nu este o afirmație hiperbolică. În Iran există alegeri corecte și competitive, dar clericii Consiliului Suprem pot alege cine poate candida la președinție. Acest organism și Ayatollahul au stabilit, de asemenea, politica la cel mai înalt nivel, în special în ceea ce privește chestiunile de război și pace, precum și problemele legate de caracterul moral al națiunii. O mare parte din rolul președintelui este de a implementa politicile lor, iar diferența dintre candidați se referă la prioritate și abordare, nu de a decide politicile majore. Este exact ceea ce s-a întâmplat în România cu aplauzele mandarinilor și ale scribilor mâzgălitori care își petrec tot timpul ținându-ne lecții despre „salvarea democrației noastre.”. Ultimul lucru pe care îl doresc este ca oamenii să preia puterea într-un mod semnificativ, pentru că scopul “Democrației” este să mențină toate aceste țări deschise capitalului occidental pe măsură ce munițiile sunt folosite și înlocuite. [De altfel, Georgescu este ostil proprietății străine asupra bunurilor românești, un păcat capital pentru neoliberali, dar acest lucru nu a apărut prea mult în toată panica.]
Chiar și pentru un auto-descris specialist în ironia treburilor umane, consider că aceasta este una dintre cele mai ironice povești despre care am scris vreodată și voi încheia povestea noastră cu cea mai mare ironie dintre toate:
Volodymyr Zelensky a fost într-un serial TV în care a jucat rolul unui profesor care a făcut videoclipuri despre corupția guvernamentală care au devenit virale și l-au catapultat pe personaj la Președinție. Oamenii au găsit această poveste fictivă atât de inspirată, încât Zelenksy a fost numit președinte în viața reală.
În viața reală Călin Georgescu a făcut videoclipuri despre corupția guvernamentală care au devenit virale și l-au făcut suficient de popular pentru a deveni președinte, așa că au anulat alegerile, pentru că nu îl susține pe Zelensky.
Părerile politice ale acestor oameni sunt pline de fantezii pe care nu le vor tolera dacă ar trebui să se întâmple în realitate, dar le lipsește conștiința de sine pentru a vedea contradicția. Așa cum am spus la început, le mulțumesc prietenilor noștri de la Curtea Constituțională a României pentru că au expus-o pentru ca toți să vadă că „democrația liberală” occidentală este literalmente falsa si ipocrita (“fake and gay”).
Corecție: Versiunea inițială a acestui articol spunea că ei credeau că aparatele electorale au fost piratate. Am fost informat că România numără buletinele de hârtie. Îmi cer scuze pentru greșeală, dar, de asemenea, habar nu am ce se așteptau atunci să descopere renumărând buletinele de vot.
Brad Pearce are o diplomă în literatură americană și este autorul The Wayward Rabbler on Substack (substack.com/@thewaywardrabbler). Munca lui se concentrează asupra modului în care guvernul și mass-media ne modelează înțelegerea lumii și pe eșecul sistemelor globale și economice de după cel de-al Doilea Război Mondial.
Sursă: mariustuca.ro
