Autor: Cozmin Gușă
Declarația lui KWI, făcută “Joi la doi”: „Vreau să îi asigur pe români că noi suntem pe fază”, a spus Klaus Iohannis. El a arătat că a avut mai multe discuții cu ministrul apărării și cu alți conducători de servicii specializate. „Cunoaștem foarte bine situația din teren și tensiunile care se creează acolo ne preocupă foarte mult. Suntem extrem de îngrijorați. Însă situația este una care trebuie extrem de atent evaluată nu doar militar și securitar, ci și diplomatic și acest lucru îl facem. Voi convoca pe săptămâna viitoare (marți) o ședință a CSAT dedicată special acestei zone de tensiune din Marea Neagră și acumulării de trupe pe granița de est a Ucrainei”, a anunțat șeful statului.
Declarația lui Iohannis de-acum 3 zile probabil că a stârnit zâmbete printre cunoscători, respectiv în mediul politic internațional, dar să rememorez pe scurt contextul. Acum două luni Joe Biden inflama lumea cu o declarație de nerecunoaștere a statutului Crimeei sub Federația Rusă, declarație suficientă pentru a pune lumea pe jar, trimițându-l pe amatorul președinte al Ucrainei pe front, îmbrăcat de război, forțând în același timp și o desfășurare de forțe militare din partea Rusiei care, și după o întâlnire Putin-Erdogan, a demonstrat pentru cunoscători cine conduce ostilitățile pe flancul estic al NATO și-n Marea Neagră. În aceste două luni opinia publică a trăit din plin emoția iminenței războiului, țările implicate direct sau prin alianțe și-au etalat măiestria diplomatică prin poziționări diverse, România mai mult a tăcut, inclusiv mediatic, ceea ce indică clar precaritatea relaționărilor noastre strategice, mai ales că eram cel mai direct vizați în cazul unui conflict Ucraina-Rusia.
Prezentare succintă a ultimelor evenimente: SUA au forțat neinspirat cu trimiterea a două nave militare în Marea Neagră, pe care le-au întors din drum după ce-au realizat că turcii joacă de fapt cartea rusească. Americanii s-au tot oțărât apoi la proiectul North Stream 2, direct sau prin intermediari, dar au lăsat și-aici tonul mai jos, după ce-au priceput că Germania nici nu concepe să negocieze ceva pe această temă de colaborare Putin-Merkel. Într-o notă diferită, noii strategi de la Casa Albă au dorit, pe fond de pregătiri de război, să impresioneze Europa, forțând cu 10 miliarde de dolari ai fondului J.P.Morgan destabilizarea fotbalului european prin finanțarea unei Superligi, dar aici au căzut într-o capcană pentru diletanți, proiectul fiind detonat simplu prin manifestările “spontane” ale suporterilor Chelsea, clubul miliardarului rus Abramovici. Desigur că totul a fost dezamorsat în urma convorbirii telefonice Biden-Putin de săptămâna trecută unde, înafara mesajelor oficializate, comentatori europeni și ruși speculează că s-ar fi evocat și upgradrea scandalurilor financiare din Ucraina și România, unde a fost implicată familia Biden. Și-uite așa, în loc de “Pac-la-războiu!”, ne-am trezit cu un “Stânga-mprejur!” pentru toți, de la trupele rusești, la cele ucrainene, incluzând aici și încheierea grevei foamei din partea dizidentului Navalnîi, dar și aprecierea rublei în fața dolarului pe piețele financiare internaționale. Discursul lui Putin referitor la Starea Națiunii n-a mai făcut decât să marcheze calm și precis o victorie de etapă neclamată ca atare, dar care a limpezit mult felul în care se vor duce ostilitățile geopolitice în regiunea noastră.
Trebuie să ne îngrijoreze pe noi românii acest deznodământ? Clar că da, și încă cum! Evidența ne arată acum că statutul nostru de insulă pro-americană în regiune este mai mult unul de tip “paria” al geopoliticii regionale, trimis să refuze sau să ignore China și când nu e cazul, sau să înjure prin gard Rusia, un gard ce ne apare azi ca fiind cam dărăpănat, marcând doar locul și neapărându-ne în mod efectiv. Și-n aceste condiții, Klaus al nostru face poimâine un CSAT cu scopul de a condamna acțiunea Rusiei în Ucraina… Săptămâna Patimilor i-ar putea oferi pretextul să-și reevalueze opțiunile înspre mesaje de pace și bună înțelegere, dar are puține șanse pentru asta în condițiile în care probabil nu va primi vreo îndrumare de la Washington până marți. Căci SUA privește deja peste noi, țintind deja prin Asia, în zona Taiwanului.
