Francisc se află pe un teren foarte șubred cu afirmația sa că oamenii provoacă cumva cutremure submarine. Și mai lipsită de sens este sugestia sa conform căreia cutremurele submarine cauzate de oameni duc la măturarea comunităților. După cum a remarcat recent Daily Sceptic, Sfântul Graal al alarmismului climatic este de a lega cutremurele de oamenii care conduc mașinile. Din păcate, până în prezent, această sugestie se regăsește doar la capătul nebunesc al alarmismului climatic. Un articol recent din The Conversation a menționat “dovezi” că pierderea gheții de suprafață în Scandinavia a declanșat numeroase cutremure în urmă cu aproximativ 7.000-11.000 de ani. Din păcate, o anchetă mai amănunțită a arătat că singura acțiune a plăcilor tectonice a fost găsită în plăcile de circuite ale computerului unui cercetător. Cutremurele de mare par a fi un nou domeniu de alarmă climatică, ceea ce sugerează că Francis este cu mult înaintea jocului în acest caz.
Papa este, de asemenea, în frunte cu afirmația sa că topirea calotelor de gheață continentale de la poli nu se va inversa decât peste sute de ani. La ce topire a stratului de gheață din Antarctica se referă Francisc nu este imediat clar. De obicei, alarmiștii găsesc în Antarctica un cartier dificil pentru a derula narațiunea Thermogeddon. Potrivit lui Singh și Polvani, încălzirea a fost “aproape inexistentă” timp de cel puțin 70 de ani. NASA raportează că pierderea de gheață este de 0,0005% pe an. În 2021, Polul Sud a înregistrat cea mai friguroasă iarnă de când au început înregistrările, în 1957. Între timp, în Arctica, o mică și puțin mediatizată redresare ciclică a gheții marine este în curs de peste un deceniu.
La un moment dat, în scrisoarea sa, Francis face afirmația că este “verificabil faptul că schimbările climatice specifice provocate de umanitate sporesc în mod notabil probabilitatea unor fenomene extreme din ce în ce mai frecvente și mai intense”. Nu este imediat clar cum este posibil să verifici ceva care este doar probabil, dar se pare că Francis se referă la pseudoștiința bazată pe modele computerizate de atribuire a fenomenelor meteorologice, care a crescut în ultimii ani. De fapt, popularitatea sa este parțial un răspuns la faptul că Grupul interguvernamental de experți privind schimbările climatice (IPCC), susținut de ONU, nu face în prezent o legătură directă între evenimentele meteorologice individuale și schimbările climatice pe termen lung.
În ciuda tuturor încercărilor de a nega, ascunde, trece cu vederea sau relativiza această problemă, continuă Francis, semnele schimbărilor climatice sunt prezente și din ce în ce mai evidente. Nimeni nu poate ignora recentele evenimente meteorologice extreme, cum ar fi secetele, inundațiile și căldura neobișnuită, continuă el. Nu este posibil să se ascundă corelația dintre aceste fenomene climatice globale și creșterea accelerată a emisiilor de gaze cu efect de seră, în special de la jumătatea secolului al XX-lea, susține el. După cum vor ști cititorii obișnuiți, mulți oameni de știință fac exact acest lucru, la fel ca și IPCC. Conform ultimului său raport, IPCC afirmă că există o “încredere scăzută” în faptul că oamenii influențează seceta în majoritatea regiunilor, în timp ce încrederea este în general scăzută în ceea ce privește atribuirea schimbărilor în probabilitatea sau amploarea inundațiilor la influența umană.
Tot ceea ce face Francis este să unească punctele anomaliilor meteorologice recente și să afirme că există o legătură de cauzalitate cu tendințele climatice pe termen lung. Având în vedere că încălzirea globală nu mai are forță în ultimii 25 de ani, această practică este folosită în mod obișnuit în cercurile alarmiste. Este folosită pentru a promova narațiunea colectivistă Net Zero și este profund neștiințifică.
sursă: ziuanews.ro
