Mai întâi o vedem pe Merkel la cumpărături, apoi e plasată în carantină, suspectă de coronavirus. Aceasta este fie cea mai bună teorie a conspirației apărută vreodată, fie adevărul gol-goluț. Oricum ar fi, este platforma perfectă pentru regizarea umanizării celui mai sumbru profet al Europei.
Dacă Donald Trump nu poate fi convins să-și schimbe politica comercială, amenințând buzunarele occidentalilor și asiaticilor cu o gaură de 900 de miliarde de dolari, atunci de ce să nu punem pe jar întreaga lume? N-ar fi pentru prima dată când o revoluție sau o lovitură de stat rescrie ordinea mondială. O epidemie, în funcție de cât de tare lovește, poate avea același impact revoluționar. Îndepărtarea unui sistem economic învechit se face prin pași credibili, evidenți și rezonabili (de ce n-am lua în calcul și coșul de cumpărături al cancelarului?). Mersul la cumpărături pentru vin, șampon și hârtie igienică, „E de-a noastră!”, va fi bine privit de publicul larg.
Un spectacol euro-asiatic bine orchestrat ar putea zdruncina serios Pax Americana care a trasat traiectoria lumii în ultima jumătate de secol. Războaiele comerciale care duc inevitabil la un conflict sunt tabu. Cu toate acestea, de când Trump a ajuns la Casa Albă, SUA se află într-un conflict comercial de amploare cu UE (Germania) și Asia (China). Politica comercială a Americii ar dori să reducă semnificativ deficitului comercial extern cu aceste țări. La preluarea mandatului, Trump s-a trezit cu un deficit comercial de 358 miliarde de dolari cu China și cu unul și mai zdravăn de 553 miliarde USD cu UE (aproape jumătate fiind cu Germania)[1]. Pentru națiunile prospere care se lăfăie la soare pe cheltuiala Americii, faptul că Trump strânge eficient șuruburile vamale nu reprezintă altceva decât o retrogradare pe planul doi. Să fie oare noul acord comercial dintre SUA și China, care-i forțează pe chinezi să prefere produsele americane în fața celor din UE, picătura finală? Aceasta ar fi o amenințare și pentru exporturile UE către China. Dar să aruncăm mai întâi o privire asupra evoluţiilor recente de pe tărâmul sănătății, înainte de pandemia provocata de coronavirus
Ne bucurăm să știm că Bill Gates, Klaus Schwab de la Forumul Economic Mondial (Davos) și Universitatea John Hopkins[2], cu toții, chipurile, angajaţi în slujba binelui comun atunci când aruncă cu banii pe fereastră, au organizat o simulare a unei epidemii cu coronavirus în octombrie 2019[3]. Agenda lor străvezie politică și economică pentru o lume mai bună se află probabil pe locul doi, depășită doar de mitul Imaculatei Concepții. De asemenea, trebuie să presupunem că fondatorul Microsoft este de-a dreptul mesianic, la un pas de Isus, asta bineînțeles dacă nu credem în coincidențe. Uniți în suferință, pe principiul dușmanul dușmanului meu este prietenul meu, am putea avea de-a face cu un eveniment în care cei mai influenți brokeri de putere își unesc forțele pentru a dezbate pericolele care ameninţă sănătatea omenirii. Un minunat hobby prin care sume uriașe iau calea Organizației Mondiale a Sănătății (OMS). Ținând cont de faptul că 80% din bugetul OMS se bazează pe donații, Bill Gates vrea și el să intre în joc. Și, după cum se afirma în Zeitonline[4] în octombrie 2014, OMS este pur și simplu sufocat sub generozitatea sa.
Virușii și știrile false au multe în comun. Atât structura moleculară a unui germen, cât și diseminarea știrilor în scopuri politice precise aplică aceeași strategie: înșelăciunea și inducerea în eroare, fentând sistemul imunitar al corpului sau bunul simț și infectând astfel organismul. În momentul în care un virus infectează o celulă, o subjugă și o folosește pentru a multiplica informații. Mai simplu spus, cu cât sunt mai multe știrile depre coronavirus care traverseaza lumea, cu atât mai mult avânt va câștiga, crescând rapid numărul adepților ideii de aplatizare a curbei de infecție. Astfel, nu există nicio diferență între o gazdă organică și un contemporan spălat pe creier. Dacă spălarea pe mâini precede spălarea pe creier sau invers nici măcar nu mai contează.
Strategia unui virus este la fel de vicleană ca gândurile toxice care declanșează o revoluție sau răstoarnă un guvern. Psihologia maselor a lui Gustave Le Bon este lectura ideală pentru a înțelege natura și eficacitatea unui virus. Revoluția rusă a fost un virus politic de importanță majoră pentru secolul XX. Serviciile secrete germane au transferat un agitator rus, Lenin, de la Zürich la Sankt Petersburg, pentru a instiga la o revoluție finanțată de Germania. Dacă frontul de est nu putea fi nimicit cu arme, infestarea temeinică a estului cu comunism avea să rezolve problema. Filosofia utopică a egalității sociale i-a inflamat pe ţăranii oprimați sub cnutul țarist cu viteza coronavirusului. Infectați de banii murdari pătați cu sânge furnizați de Imperiul lui Wilhelm, noile gazde îndoctrinate politic au luptat zeci de ani pentru o societate fără clase, fără să știe și fără să înțeleagă că de la bun început fuseseră trimiși să își târască țara într-un război devastator.
O altă realizare strălucită a unui virus ucigaș provenit din laboratorul diavolului federal a fost misiunea lui Max von Oppenheim – un spion german care se dădea drept arheolog în Orient, la începutul secolului XX. Și în acest caz, dacă britanicii nu puteau fi învinși pe front, li se putea măcar eroda influența. Ca un instigator al statului, agentul l-a convins pe împăratul triburilor beduine indigene că lupta lor pentru autonomie era de fapt o continuare a Războaielor Sfinte, o cauză ușor de pierdut din vedere. Un secol mai târziu, istoricii au căzut de acord că von Oppenheim, supranumit tandru Abu Jihad (în arabă, tatăl Jihadului), a fost un precursor esențial al Războiului Sfânt radical Islamic și al Frăției Musulmane de astăzi. Pentru a câștiga de la început încrederea arabilor, von Oppenheim a ridicat un mausoleu finanțat de germani dedicat eroului Saladin, care i-a condus pe arabi în lupta împotriva cruciaților. Aceasta a fost doar una dintre strategiile folosite de von Oppenheim pentru a infesta ideologic lumea arabă, extinzându-și astfel influența de la Kandahar (Afganistan) până la Rabat (Maroc) și slăbind dominația britanică. Abu Jihad și Ciuma Roșie sunt doar două exemple ale modului în care un virus politic poate infecta în mod decisiv miezul unui context dat.
Virușii ucigași există, fără îndoială, și este foarte posibil că armatele se joacă cu arme biologice. Industria cinematografică este o sursă inepuizabilă de material științifico-fantastic. Dar noi n-am ajuns încă acolo. Suntem încă departe.
Citeste articolul complet https://www.cotidianul.ro/times-of-israel-the-corona-revolution/
