Invitația prietenilor de la Grupul de gândire Gold de a alcătui acest top a venit chiar înainte de a pleca în vacanța de Sărbători. În egală măsură onorantă și intrigantă, această provocare mi-a dat ceva de muncă dar pentru că în mintea mea lucrurile erau bine conturate nu mi-a fost deloc greu. Principala “lupă” cu care am privit evenimentele și personalitățile anului care stă să se încheie a fost impactul pe care îl au și relevanța lor asupra celor cca 6 milioane de români care trăiesc și muncesc în Diaspora.
Topul evenimentelor internationale care au marcat anul 2023
- Summitul BRICS din Africa de Sud
- Războiul dintre Israel și Hamas
- Începerea negocierilor de aderare a Moldovei și Ucrainei la UE.
Locul 3 – Pe cât pare de benefică și folositoare această decizie pentru Republica Moldova și românii care (încă mai) trăiesc în spațiul dintre Prut și Nistru, (Basarabia istorică) pe atât e de dăunătoare visului de a mai vedea acest teritoriu reunit cu patria mamă România. Pentru cei care au avut drept argument faptul că drumul spre Unire trece prin UE am un singur contra-argument. Nu mă simt mai apropiat de unguri, estonieni sau danezi doar pentru că țările noastre fac împreună parte din UE. O posibilă (și de acum doar prezumtivă) Unire ar fi însemnat mai mult decât un spațiu comun economic și legislativ. Ar fi însemnat și refacerea simbiozei culturale, spirituale, identitare dintre românii de dincoace și dincolo de Prut, ori este evident că Republica Moldova a ales să meargă pe drumul ei, un drum care duce oriunde dar nu spre Unire. A ales așa pentru că așa a fost sfătuită și dirijată, să se decupleze încet dar constant de România și a făcut asta și pentru că România ( prin factorii de decizie) a avut o lipsă totală de strategie și implicare în ceea ce privește evoluția teritoriului dintre Prut și Nistru. Din păcate acolo nu mai este o țară și nu mai este un popor, este doar un teritoriu și o populație și pare că asta nu se mai poate schimba.
E cu atât mai greu și dificil procesul de aderare al Moldovei cu cât i-a fost agățată de gât o piatră de moară, aderarea Ucrainei. Cele două vor fi mereu tratate împreună așa cum (pe nedrept) sunt tratate România și Bulgaria. Deschiderea negocierilor de aderare a Ucrainei este evident o decizie politică pentru că în acest moment nimic nu face din Ucraina un element care să aducă plus valoare Uniunii Europene. E doar transferul de costuri financiare dinspre SUA spre Europa. Recunoscută drept cea mai coruptă țară din Europa, cu un teritoriu foarte mare necontrolat fiscal și administrativ, cu o producție agricolă care poate inunda piața europeană și poate deregla și așa dezechilibrata politică agricolă a UE, cu între 5 și 8 milioane de ucrainieni refugiați acum în Europa ( în mare majoritate femei și copii) cărora foarte probabil urmează să li se alăture cel puțin încă pe atât ( soții lor) imediat ce războiul se încheie. E deci mai mult decât evident că această decizie de a începe negocierile de aderare a Moldovei și Ucrainei la UE e una cu impact major asupra românilor în general și a românilor din Diaspora în special. Nu sunt egoist și nu vreau ca prosperitatea și bunăstarea europeană să fie doar pentru noi, cei aflați deja în țarcul UE, dar trebuie să fiu realist și să semnalez că această prosperitate nu mai e chiar ce a fost sau ce ar trebui să fie. UE are reale probleme și ar fi trebuit mai întâi să le rezolve, înainte de a tăia din bucățica fiecăruia ca să împartă cu noii veniți.
Locul 2 – Atacul Hamas asupra civililor din Israel de la începutul lunii Octombrie a fost pe cât de neașteptat pe atât de brutal și barbar. Au fost acte și scene abominabile nedemne de secolul 21. Riposta Israelului a fost pe cât de îndreptățită pe atât de violentă și disproporționată. Trebuie însă să vorbim și despre resorturile acestui conflict, care deloc surprinzător sunt de natură economică. Israelul era pe punctul de a parafa tratate de colaborare economică cu vechii dușmani din zonă, Emiratele Arabe Unite și Arabia Saudită. Miza era un gigantic proiect de transfer de hidrocarburi dinspre Orient spre Europa (Ben Gurion) și darea în exploatare a unui imens zăcământ descoperit în apele Mediteranei din dreptul coastei Israeliene (sau Palestiniene, depinde cum privim). Toate acestea au intrat în impas și Europa, cu toți locuitorii ei, inclusiv românii sunt încă dependenți de resursele rusești care vin prin Turcia sau de mila partenerului strategic american. Și mai e un aspect. Cererea imperativă a Israelului ca cca 2,5 mil. de palestinieni să părăsească fâșia Gaza (probabil spre Egipt, de unde probabil niciodată n-ar mai fi fost primiți înapoi și foarte mulți s-ar fi îndreptat spre Europa). Asta nu ar fi chiar o veste bună pentru nimeni, cu atât mai puțin pentru românii din Diaspora care s-au lovit constant în acest an de protestele (deloc pașnice) ale comunităților arabe din țările occidentale și chiar de un climat de nesiguranță dat de amenințări de acte teroriste. Mai adăugăm la toate aceste chemerea de urgență a lui Marcel Ciolacu la Ierusalim să promită sprijin deplin și total pentru evacuarea spre România a unui masiv număr de cetățeni israelieni în cazul în care conflictul escaladează și merge rău pentru statul Israel.
Pe locul 1 avem cel de-al 15-lea summit BRICS din Africa de Sud. A fost consfințirea faptului că o dezvoltare multipolară a omenirii nu mai poate fi împiedicată. SUA și Occidentul nu mai pot decide în tot și în toate și prin orientarea BRICS mai mult spre o platformă economică decât politică și militară se deschid perspectivele atragerii de noi membrii. Primii 6, Iran, EAU, Arabia Saudită, Etiopia, Egipt și Argentina urmând să se alăture la 1 Ianuarie 2024. Prin oferirea de perspective economice și de dezvoltare unor țări care până acum erau furnizoare de migranți și instabilitate, acest proiect pare singurul capabil să rezolve problemele de la cauza lor și asta îl face unul de succes și de perspectivă nu doar pt câțiva ani ci chiar pt câteva decenii. Nu putem spune că regimurile din țările fondatoare sunt democratice dar dacă SUA și Occidentul nu acceptă dezvoltarea BRICS și colaborarea cu ei rămâne doar calea conflictelor, cale pe care nu o dorește nimeni, cu atât mai puțin pionii care sunt sacrificați primi. Și încă un aspect. Iranul a creat și finanțat o armată de 100 ori mai numeroasă, puternică și dotată decât Hamas, e vorba de Hezbollah (gruparea lui Alah) staționată în Liban. Faptul că Iranul nu a dat semnalul unei atitudini ostile față de Israel se datorează frânei impuse de țările bRUCS către care Iranul tinde.
Topul personalităților care au marcat anul 2023 în plan internațional
- Tucker Carlson
- Recep Tayyip Erdoğan
- Georgia Meloni și Geert Vilders
Sunt obișnuit în lumea scandinavă în care trăiesc ca femeile să fie prețuite, respectate, valorizate și promovate în societate și politică dar pentru lumea “sudică” a țărilor latine ascensiunea unei femei la vârful politicii este un eveniment notabil care trebuie marcat și salutat. Așadar Georgia Meloni ( știu, a câștigat alegerile în 2022 dar 2023 e anul în care s-a impus și consolidat) pentru că e femeie, pentru că a reușit să formeze și conducă i coaliție într-un mediu politic ( cel italian) extrem de volatil, pentru că a ținut o corectă balanță între promisiunile electorale făcute italienilor și rigorile UE, pentru că a făcut “digerabil” și acceptabil extremismul de care era acuzată, pentru că a cerut Franței și Germaniei să renunțe la monopolul pe deciziile europene, pentru că deciziile ei afectează în mod direct aproape un milion de români care trăiesc în Italia. Geert Vilders, fondatorul și conducătorul Partidului pentru Libertate din Olanda este cel care a dat fiori reci democrațiilor consolidate din Occident. Pare că Europa occidentală nu a învățat nimic după ce Nigel Garage a reușit să transforme Brexit în realitate și partidele și liderii europeni au rămas anchilozați în forme fără fond departe de interesele și nevoile omului de rând. Vilders a reușit să obțină cele mai multe voturi într-o țară cu o democrație consolidată și reguli clare la un scrutin cu o rată de participare de aproape 80% . Cu un program centrat pe nevoile olandezilor de rând, mai ales ale fermierilor, cu o retorică puternic anti “găștile” de la Bruxelles și anti migrație ( cu accent pe migrația de sorginte islamistă) Vilders a reușit să transforme în realitate un “pericol” pe care globaliștii și trans-umaniștii care impun politicile UE l-au neglijat. E un duș rece și o lecție care sper să fie învățată, fie că Vilders o să reușească sau nu să alcătuiască o coaliție și să devină prim-ministrul uneia dintre cele mai puternice țări din UE.
Locul 2 îi revine lui Recep Tayyip Erdoğan, președintele Turciei. Vreau să spun din start că puține sunt țările din Europa care, deși nu contribuie la politicile europene, le influențează în mod direct. Turcia e una dintre ele. Faptul că de peste două decenii Erdogan ține Turcia într-o stabilitate benefică Europei trebuie salutat. Cu atât mai mult cu cât aflată la confluența lumii arabe (orientale) cu Europa, Turcia e constant supusă multor presiuni. Erdogan a reușit să supraviețuiască unei lovituri de stat, a reușit să gestioneze puzderia de atentate teroriste, a reușit să câștige alegerile după una dintre cele mai mari tragedii din vremea modernă prin care a trecut Turcia (cutremurul devastator) convingând imensa Diasporă turcească din Europa să voteze cu el, a reușit să îl umilească pe Vladimir Putin, a reușit să preia rolul de principal furnizor de gaz pt Europa, gaz fără de care Europa s-ar prăbuși (e gaz rusesc, să fie clar) și poate cel mai mult, ține pe teritoriul Turciei cca 3 mil. de refugiați sirieni, afgani, irakieni, iranieni, cărora dacă le-ar da drumul spre Europa, viața tuturor românilor din Diaspora aflați în Europa s-ar schimba dramatic și nu în bine.
Știu, Erdogan e un dictator. A băgat în închisoare zeci de mii de oameni nevinovați, dar dacă nu suntem ipocriți trebuie să acceptăm că liniștea și tihnă noastră europeană vine cu un preț. Îl plătim noi sau îl plătesc alții, ce alegeți!?!
Câștigătorul secțiunii este Tucker Carlson în viziunea mea. Jurnalistul american e poate singura persoană de pe planetă de care se tem chiar și cei mai importanți lideri ai lumii. Cu mult talent și muncă și-a construit și consolidat un statut de la care poate să vorbească despre lucruri pe care toți le vor ținute sub tăcere. De la imensa gogoriță a pandemiei de Covid la existența extratereștrilor, de la faptele penale ale membrilor familiei președintelui SUA la controlul omenirii prin internet. Nu dă verdicte, dar oferă informații și naște dezbateri, și asta e cel mai important lucru pentru specia umană evoluată.
Evenimente care au marcat anul 2023 în plan intern.
- Rotativa PSD/PNL
- Ancheta DNA cu privire la achiziția vaccinurilor anti-Covid
- Declarația generalului Anton Rog și formarea Clubului de Presă
Să pornim deci de la locul 3. Generalul Anton Rog e șeful diviziei de ciber-security a SRI. Acest domn general, într-un context deloc întâmplător, într-o discuție legată de campaniile din on-line a declarat că SRI “are capacitatea și poate să pună jos ( să blocheze) entități din on-line ( site-uri, conturi, platforme) care pot dăuna jocului democratic ” . Ce a spus domnul Rog nu a fost o scăpare, nicidecum. A fost afirmarea clară a unui lucru pe care noi doar îl bănuiam, că SRI poate stabili cine respectă și cine nu regulile jocului și poate acționa în consecință. A fost de fapt arătarea pisicii. “Aveți grijă cum jucați că noi decidem !!” . Și asta, în perspectiva anului electoral viitor e nu doar important cu și foarte grav, mai ales pentru românii din Diaspora, principala țintă ( și din păcate și victimă) a campaniilor din on-line, electorale sau nu.
Pe același loc 3 am plasat constituirea la 3 Mai (ziua libertății presei) a Clubului de Presă. Era un demers nu doar de salutat dar chiar necesar. O țară cu presă bolnavă și controlată are o democrație bolnavă și controlată. Indiferent de breaslă din care fac parte, e nevoie de coagulare și colaborare între toți cei care mai vor binele lor și al breslei din care fac parte. Salut deci faptul că mai multe case de presă și câteva sute de jurnaliști s-au asociat în dorința de a face presă de calitate, de a se luptă cu opresiunile și piedicile autorităților, totul pentru a oferi tuturor românilor produse jurnalistice de calitate, informații curate și adevărate. Și nu campanii plătite cu bani grei de către partide și autorități.
Locul 2 este deținut de DNA. Mai exact de ancheta DNA în ce privește achiziția (nejustificată spun procurorii) de vaccinuri anti-Covid în valoare de 1 mld. €. Pe lângă faptul că justiția vine și spune că în Pandemie s-au făcut “manevre” (vaaaiiiii ce surpriză), impactul acestei anchete (indiferent de finalitatea ei) vine ca o gură de oxigen care ne spune că nimeni nu e mai presus de lege, indiferent de funcție. După Adrian Năstase și Victor Ponta avem iar un fost premier cercetat, Florin Câțu (aka Superman, aka #EchipaCâștigătoare) și aceste până nu demult fete mari ale politicii românești doamna Mihăilă și Vlad Magic Voiculescu. Nu pot să spun că mă bucur, dar nici nu îmi pare rău că cei de la USR,Reper, Plus sau Dumnezeu știe ce mutanți politici mai construiesc au ajuns să demonstreze că FĂRĂ PENALI ÎN FUNCȚII PUBLICE a fost doar o vrăjeală. Eu am semnat (pe #10August2018) pentru că am crezut. La fel ca mine sunt și sute de mii de români care au fost păcăliți și dezamăgiți apoi de USR+Reper, mai ales din Diaspora. Măcar și pentru felul în care s-au cățărat pe așteptările și frustrările românilor și tot merită să plătească.
Locul 1 e deținut (poate surprinzător pentru mulți) de “rotativa” PSD/PNL din vară/toamnă. Această “manevră” politică are din punctul meu de vedere un impact major în evoluția politică și electorală nu doar pt acum ci și pt viitor. Ea consfințește agățarea PNL ca o batistuță la reverul PSD și aruncarea PNL în derizoriul politicii românești. Pentru mine, că votant PNL la alegerile din 2020 e de neânțeles și neiertat să văd PSD la guvernare. Acceptând “rotativa” PNL și-a acceptat rolul de partid nesemnificativ și PSD și-a consolidat rolul de jupân. Și toate astea fără lacrimi, fără drame, fără regrete. E de consemnat în istoria politică românească suicidul unui partid politic cu istorie, dar fără prezent și mai ales fără viitor.
Personalități care au marcat anul 2023 în politica românească.
- George Simion
- Marcel Ciolacu
- Eduard Hellvig
Mărturisesc că mi-a fost cel mai ușor de alcătuit acest top pentru că și dacă aș fi vrut, pt locul 4° sau mențiuni nu găseam pe nimeni.
Prin plecarea (de bună voie) din fruntea SRI, domnul Eduard Hellvig a dat dovadă nu doar de caracter cu și de bună credință. Poate e greu să cuantificăm cat de mult bine a făcut Helvig în fruntea SRI dar cu siguranță, dacă ne uităm la predecesorii lui, putem lesne remarca cât de mult rău nu a făcut. Și totuși am identificat și câteva lucruri bune făcute de el. A disipat mirosul puturos de binom care plutea asupra SRI. A resetat comenzile ascunse ale SRI astfel că “băieții” obișnuiți să apese pe butoane au avut surpriza că nu li se mai răspunde la comenzi. A decuplat rezerviștii de la sursele de informații. A jucat inteligent în plan extern și intern păstrând România o țară sigură ferită de evenimente nedorite. Demisionând neforțat a transmis două mesaje foarte puternice, nu vrea să se amestece în jocul electoral din anul 2024 și se disociază de Klaus Iohannis . Sunt cred eu suficiente motive să îl așez pe locul 3.
Poziția a 2-a e ocupată de Marcel Ciolacu. Liderul PSD a punctat foarte mult la capitolul imagine și credibilitate. Fără să fie inteligent, nu e prost, și mai ales e atent și ascultător. Apreciez cel mai mult că nu a avut nici o reținere să “execute” lideri din garda veche a PSD precum Vasile Dâncu sau Gabriela Firea și cel mai mult că a scos UDMR de la guvernare. Nu pare premierul perfect (deși e evident că îi place) dar e evident că e cel mai potrivit lider pt ceea ce este PSD acum, un partid dezagreabil dar important pt România.
Locul 1 și coroniță din spini de aur îi revine lui George Simion. Explicația e foarte simplă. E singurul lider politic român care la final de 2023 are mult mai multă vizibilitate, susținere și apreciere decât avea la începutul anului. Departe de a fi omul politic și liderul pe care mulții îl doresc (și chiar departe de ceea ce chiar el se dorește) George Simion e evident în creștere și în formare. Nu ascund că îl cunosc încă dinaintea să fie președinte de partid și pot să remarc creșterea și evoluția lui. Criteriul principal pentru care el ocupă locul 1 în viziunea mea e faptul că în 2023 a făcut 20 de vizite în Diaspora întâlnindu-se cu românii și stând de vorbă cu ei. Fără bodyguarzi și fără camere de multe ori. Mi-aș dori ca toți liderii partidelor politice să facă asta. Îl pasc însă două pericole, suprasolicitarea (și i-aș recomanda să lase spațiu pt alți lideri AUR care să crească pe lângă el, și nu doar în notorietate) și potopul de parveniți și ariviști care acum dau năvală către AUR. Dacă AUR o să aibă de luptat cu cineva, i să aibă de luptat cu pericolele din interior (de unde au venit și cele mai mari/multe scandaluri), nu din exterior.
Acestea au fost topurile mele. Subiective evident dar asumate. Ca să înlătur orice umbră de îndoială că aș fi fost influențat de alți prieteni și colegi vă spun că decizile mele au fost preluate (și comunicate) încă de Duminică (17 Dec) și prezentarea video a topurilor mele pt 2023 poate fi văzută în emisiunea DE VORBĂ CU DIASPORA din Luni, 18 Decembrie, de la Radio GoldFM, disponibilă pe Facebook și YouTube.
Salutări și gânduri bune tuturor. Sărbători liniștite și binecuvântate și un 2024 mai bun.
Alin Stanciu, Copenhaga
