Autor: Sorin Roșca Stănescu
Nu este zi de la Dumnezeu în care unii sau alții dintre noi să nu pună pe seama rușilor, a dușmăniei pe care aceștia ne-o poartă, fel de fel de eșecuri vizibile sau previzibile. Și când nu o punem pe seama oamenilor lui Putin și a serviciilor sale secrete, ne îndreptăm, arătând cu degetul, către americani. Le pasăm propriile prostii unora sau altora, fără ca oamenii noștri politici aflați la butoane să fie capabili să-și asume propriile greșeli, intenționate sau făcute din prostie.
În acest an vom avea patru runde de alegeri, de fapt cinci, dacă luăm în calcul că va fi imposibil ca un candidat prezidențial, cu excepția unui providențial apărut pe ultima sută de metri, să câștige cursa din primul tur. Nu există scenariu lansat pe piață, mă refer la scenariile negative, fără a rușii sau americanii să lipsească. Ca și când aceștia sunt responsabili pentru propriile noastre prostii. Partizanii comasărilor, care pierd pe zi ce trece teren, pentru că există mai multă discordie decât concordie la vârful coaliției, au susținut și susțin printre alte inepții și aceea că, în acest an, România va fi literalmente supusă unui tir propagandistic și de dezinformări fără precedent, acestea avându-și sorgintea la Kremlin. Serviciile secrete rusești sunt atât de puternice, vezi Doamne, încât îi pot hipnotiza prin informații false pe cetățenii României și, după caz, îi pot determina să stea acasă și să nu voteze sau să voteze cu cine vrea Vladimir Putin. Iar pe parcurs, toate evenimentele importante sau dezvăluirile care scurtcircuitează viața politică sunt puse tot pe seama Kremlinului. După ce George Simion a fost prezentat în repetate rânduri drept un instrument al serviciilor secrete rusești, a venit rândul lui Șoșoacă. Până și Mircea Geoană, secretar general adjunct NATO, un apropiat declarat și asumat al Statelor Unite, de îndată ce a cochetat cu ideea candidaturii sale la prezidențiale, este, iată, prezentat și ca dublu agent. Un fel de agent rus strecurat în America și asumat de Casa Albă. Desigur, un scenariu nu imposibil, dar totuși destul de greu de luat în calcul. Chiar și o parte din mass-media este taxată ca făcând jocul Federației Ruse. Și, mai nou, atunci când fluxul informatic este perturbat sau chiar avariat, la mijloc nu poate fi evident decât mâna rușilor.
Nu este suficientă demonizarea Moscovei, o operațiune în definitiv lejeră, întrucât ea se bazează pe aprehensiunile românilor, supuși de vreo opt ori unor ocupații militare ale Moscovei, dar iată că atunci când asemenea scenarii nu mai prind la populație, sunt lansate altele pe piață, care vizează de astă dată demonizarea Statelor Unite. În sensul că serviciile secrete americane fac și desfac în această țară, peste capul liderilor autohtoni sau cu complicitatea acestora și, în orice caz, peste capul cetățenilor. Al căror vot este dirijat de Washington. Și acest scenariu prinde, în condițiile în care, de teama rușilor, din nevoia de ne proteja, noi am admis ca practic România să se afle sub un fel de ocupație americană. Avem în această țară astăzi mai multe baze americane decât au Statele Unite oriunde altundeva în lume. Și, în mod cert, ne dorim un parteneriat cât mai larg cu Statele Unite, atât în plan militar, cât și în plan economic. Cum și în definitiv facem parte dintr-o alianță politică, în care dirijor este Washingtonul. Desigur că, în aceste condiții, factorul extern poate juca un rol decisiv și în materie politică, și în materie electorală, atunci când factorul intern este inconsistent sau când electoratul este dezorientat. Și avem parte și de una și de alta.
Explicațiile nu trebuie însă căutate pe sub plapumă. Ele nu sunt chiar atât de secrete. Zilele trecute, de pildă, ambasadoarea extraordinară și plenipotențiară a Statelor Unite în România și-a permis, pe canale media bine finanțate de fundații americane, să le da indicații „prețioase” atât politicienilor, cât și cetățenilor, despre cum ar trebui să aleagă și mai ales despre pe cine ar trebui să nu aleagă. Arătând cu degetul, la acest al doilea capitol, partidul AUR. Prin urmare putem spune, având și probe în acest sens, că atunci când Washingtonul dorește să manipuleze politica de la București, o poate face pe față, și nu pe ascuns. Și cu succes. Dovada e că niciun oficial român nu i-a dat peste degete doamnei Kovalec.
Eu cred că noi, românii, am ajuns în situația în care nu mai avem încredere în propria noastră capacitate de a discerne, de a lua decizii politice și de a acționa pentru implementarea lor. Mult timp am așteptat ca lumina să ne vină de la răsărit. Acum așteptăm ca lumina să ne vină de la vest. Și tot căutând lumină în altă parte, stingem lumina în noi înșine. Și orbecăim în beznă.
Nu sunt absurd. Am semnalat mereu existența unor mari interese în România ale unor forțe externe. Ele vizează practic toate domeniile, de la înarmare până la resurse, și este evident că politica joacă aici un rol importat. De câte ori am avut indicii, am acuzat labilitatea unor oameni politici de la București, lipsa lor de coloană vertebrală sau chiar de caracter, care îi determină să vândă sau să dea chiar pe nimic interesele naționale, care în mod normal nu ar trebui să fie tranzacționabile. Dar de aici și până a pune tot ce e rău pe seama factorului extern, fie că acest factor extern este Moscova, fie că e Washingtonul, fie că e Bruxellesul, este un pas extrem de mare. Nu numai frica de AUR naște monștri, cum ar putea fi de pildă monstruoasa coaliție a comasărilor, dar și frica de factorul extern poate naște la fel de bine monștri.
sursă: corectnews.com
