Autor: Adrian Severin
Asasinarea Daryei Dughina, fiica ideologului euro-atlantismului și al neo-imperialismului velicorus, Aleksander Dughin, este un act de terorism laș, barbar și inutil, care aruncă în aer orice speranță pentru un viitor fraternal între cultura rusă și cea ucraineană, precum și pentru un dialog civilizat între SUA / NATO și Rusia.
Orice război este un act oribil. Trecerea lui prin acte teroriste la nivelul războiului total este o tragedie absolută. Nu așa se pot elibera și emancipa națiunile. Nu așa se pot afirma drepturile națiunilor.
Nu l-am cunoscut personal pe Alexander Dughin și nu sunt pe lista prietenilor lui, dar este de notorietate faptul că el a exprimat întotdeauna acel spirit imperial sub semnul căruia Rusia și-a căutat prin secole măreția. Ideile sale își au originea în străfundurile sufletului rus. Atentatul, care se pare că îl viza și pe el, este deci un atentat la adresa culturii ruse, a identității ruse și de aceea este parte a acelui război cultural asupra căruia și a caracterului său genocidar am avertizat de mult.
Putem ucide oameni, dar nu putem ucide idei. Faptul că în război mor oameni, este deja teribil. Încercarea de a lovi și simbolurile nu pune capăt omorului, ci îl face de neoprit. Când în dispută sunt teritorii sau resurse economice, compromisul este posibil. Când obiectul disputei include simboluri, credințe, convingeri ideologice compromisul devine de nerealizat, căci acela care este cu adevărat convins de superioritatea lor nu poate fi nici tolerant nici rezonabil. De aceea razboaiele ideologice, cele religioase și cele ale simbolurilor trebuie evitate.
Indiferent cine este autorul crimei, vina aparține celor care au prelungit războiul din Ucraina, care au tolerat extremismul etnic, care au pus semnul egalității între dreptul la existență al națiunii ucrainene și exclusivismul naționalist de factură banderistă, care au pus interesele lor geostrategice hegemoniste mai presus de dreptul popoarelor la pace și la viață, care au promovat discursuri diabolizante la adresa națiunii ruse și a liderilor săi.
Pentru a salva ceea ce mai poate fi salvat, România și aliații săi, în primul rând SUA, trebuie să înceteze imediat alimentarea războiului prin livrarea de armament, limitând ajutorul pentru Ucraina la dimensiunea sa politică, diplomatică și umanitară! De asemenea, discursul urii și al condamnărilor reciproce trebuie să înceteze! Nimeni nu este inocent. Nimeni nu are calitatea de a ridica primul piatra. Nimeni nu are dreptul de a fi judecătorul celuilalt.
Trebuie să găsim limbajul rațiunii și al rezonabilității pe calea compromisului, astfel încât să putem coexista în pace, chiar dacă suntem diferiți și avem convingeri diferite. Numai așa mai putem transforma o tragedie într-o speranță și un gest abominabil într-o șansă dată păcii.
Cu actualii lideri mă îndoiesc, însă, că va fi așa. De aceea mă aștept la ceea ce va fi mai rău.
