Autor: Cozmin Gușă
În titlu am făcut un rezumat a ceea ce citesc, aud și văd cetățenii occidentali care se informează din presa mainstream, adică cea de mare audiență aflată sub controlul propagandei. Nici nu trebuie mai mult ca să pricepeți că oamenii sunt tratați asemenea pacienților dintr-un ospiciu care, după ce-și iau porția de medicamente, sunt amăgiți și cu minciuni ce să asigure liniștea stabilimentului.
Despre Putin am aflat astfel în ultimul an, cam odată pe lună, că e nebun, grav bolnav, sau că a murit și e înlocuit de către sosii. Alaltăieri a venit și decizia Curții Penale Internaționale (CPI) prin care se prevede arestarea sa, pe care o susține public doar SUA, exact țara care nu recunoaște autoritatea CPI. Deoarece treaba n-a produs vâlvă planetară, fiind ironizată de către toți cei ce mai gândesc, ieri s-a reșapat știrea că Putin e bolnav, fiind prezentate imagini din Crimeea unde se spunea că acesta șchioapătă, deși omul prezenta doar același mers legănat specific foștilor judoka, cu care ne-a obișnuit în ultimii 23 de ani.
Trump a anunțat tot ieri că se așteaptă să fie arestat marțea viitoare, când va fi audiat de către procurori în scandalul cumpărării tăcerii unei starlete porno ce afirmă că ar fi avut relații sexuale cu fostul președinte în urmă cu câteva decenii. Anunțul lui Trump poate fi și o strategie prin care să sublinieze presiunea uriașă la care e supus, poate fi și frica că va păți ca și celebrul Epstein, ce ”a fost sinucis” în celula închisorii, dar e credibil în contextul disperării actualei administrații de la Casa Albă, chiar și eu am susținut acum 6 luni că arestarea e probabilă (Trump ar putea fi arestat sau o poate păți și mai rău. Dar asta nu va salva America sau lumea – Solid News). Popularitatea lui Trump a crescut în SUA la niveluri mai mari decât în 2016, când a candidat pentru prima oară, americanii sperând că miliardarul i-ar putea salva din marasmul pe care-l trăiesc. Am vizionat ieri câteva filmulețe ce prezintă viața la periferiile metropolelor americane, atmosfera e similară celei din ghetourile africane, sud-americane sau asiatice, iar pentru că imaginile sunt recente, se poate pricepe decăderea economică a societății americane, deci și disperarea actualei administrații ce nu are soluții.
În paralel, despre Joe Biden și echipa sa de amatori inconștienți și periculoși, presa prezintă știri pozitive, dar false, aproape nimeni nu mai chestionează despre dezastrul deciziilor lor. Vorbele și faptele lui Biden, de om grav atins de boală la cap, sunt escamotate, necomentate public, dar chiar și așa nu prea există om pe planetă azi care să nu fi priceput că locul actualului președinte SUA nu poate fi la Casa Albă, ci într-un sanatoriu unde să poată fi asistat și îngrijit corespunzător bolii sale. Acest lucru nu e dezbătut, observăm însă că cetățenii americani normali, dar și cei din lumea occidentală, sunt tratați mediatic chiar ei asemenea unor pacienți din ospiciu, încercându-se inversarea percepției lor despre ce e normal și ce e anormal. Acum 13 ani am publicat o carte despre efectele unui asemenea tratament la care erau supuși românii (”Un ospiciu numit România. Cronica unui eșec premeditat.”, Editura Tritonic), demonstrând că noi ca națiune suntem victima unui experiment, dar nu am analizat acolo posibilitatea ca lumea occidentală să poată deveni ceva similar.
Cei care citiți analizele mele știți că adevărul dur e corespunzător descrierilor de mai sus, eu vă invit în plus să încercați previzionarea viitorului în baza asumării acestui prezent, e în mod sigur neplăcut, dar e necesar, asemenea tratamentului unei boli.
P.S. Deoarece știu că veți fi curioși asupra conținutului cărții publicată în 2010, fiind previzibil că n-o veți mai găsi în librării, o să anexez aici o prezentare și cuprinsul acesteia, ce pot fi parțial lămuritoare:
”OSPICIUL NUMIT ROMÂNIA
România este azi asemeni unui spital de nebuni, și din păcate această comparație nici măcar nu e una forțată, realizată doar ca o eventuală figură de stil. Din păcate, societatea românească prezintă în mod evident similitudini șocante cu cele ale unui ospiciu, iar cetățenii ei se comportă de așa manieră, încât pot fi asimilați lesne medicilor și gardienilor, pe de o parte, respectiv pacienților, pe de altă parte. Pentru că, o societate supusă în mod repetat unor traume majore, așa cum a fost societatea noastră cel puțin în ultimul secol, generează în mod consecutiv boli nervoase la nivelul indivizilor ce o compun. După 45 de ani de comunism impus cu teroare, în care am conștientizat închisoarea în care trăiam, care veneau după experiența, nefericită în a doua sa jumătate, a unei monarhii de import, egoistă, coruptă și dictatorială, au urmat 20 de ani așa-zis postrevoluționari, în care speranța a fost ucisă în mod repetat, civismul și democrația reprezentativă au fost practic compromise definitiv, traumele aplicate grupurilor sociale dezavantajate s-au cronicizat. Acest capitol prezintă simptomele pe care trebuie să le urmărim, ale unor boli ce s-au instalat în mediul nostru social. Credem cu toții în mod fals, că oamenii sănătoși sunt majoritari, iar cei bolnavi ar fi doar excepții. Uitați-vă mai bine în jur, ba chiar autoanalizați-vă comportamentul! Observați frica, paranoia, megalomania, dubla personalitate, delirul, mania persecuției, violența necontrolată, lipsa de responsabilitate, dependența de orice fel.”
CUPRINS
Cuvânt înainte
În loc de introducere: scrisoare către liderii politici.
Capitolul l. ÎNTREBĂRILE MELE
Capitolul II. OSPICIUL NUMIT ROMÂNIA
Starea de ospiciu
Descrierea clinică a ospiciului
Mecanismul ospiciului, fapte și consecințe în ultimii 20 de ani
Medicii, gardienii și pacienții din Ospiciu
Cum interacționează „bolnavul” cu mediul său social, în țara lui ”merge bre!”
Ce putem observa în mod specific în societatea românească?
„Tulburări de conștiință”
Bolnavii care ne conduc și influența bolii lor asupra noastră
„Cultura sărăciei”, varianta românească.
Cum arată o societate a nebunilor?
Capitolul III. DE UNDE NI SE TRAGE
CRONICA SUBIECTIVĂ A ULTIMEI SUTE DE ANI – semințele dezastrului
Răscoala din 1907 – ruptura din societate, într-un moment de posibilă construcție; efecte pentru generațiile următoare
Unirea de la 1918, caz fortuit. Începerea unei perioade de lipsă de dialog politic
1929 și criza economică – pretext pentru apariția șirului extremismelor și a direcțiilor neconstructive
Monarhia și rolul ei nefast, în interbelic
1944-1947 comunismul, neoelita și trădarea părinților țărani în favoarea Sistemului
BOLI APARTE INDUSE DE / ÎN COMUNISM.
Ospiciu asumat versus ospiciu neasumat .
Neasumarea răspunderii – instinct greșit și boală perpetuă a mai multor generații
Frica – mecanism de inducere a obedienței sociale
Autocenzura și spionita – instincte deviante consolidate în comunism
Ipocrizia propagandei – iluzia deschiderii și progresului
Iluzia libertății în 1989 – în realitate, un moment al ratării șansei și al închiderii societății
Capitolul IV. ROMÂNIA DUPĂ COMUNISM. Eșecul elitelor.
Minciuna societății democratice și deschise
Ce s-a întâmplat cu elitele în comunism?
Elitele intelectuale
Elitele din justiție
Elite din business
Elitele presei
Elitele bisericii
Elitele societății civile
Elitele politice
Elitele financiare
Elitele aparatului de stat
Elitele sistemelor de control ale statului
Premeditarea eșecului – constantă a acțiunii tuturor elitelor
Vinovăția „pacienților” față de ceea ce li se întâmplă
Lipsa civismului
Instinctele greșite, perpetuate și după 1989
Capitolul V. CEI 4 ESCU
Ceaușescu — megaloman, cu educație precară și complexe insurmontabile
Iliescu – un mediocru prețios; premeditarea menținerii societății închise
Emil Constantinescu – ucigașul Speranței; un eșec individual și colectiv
Băsescu – o mare dezamăgire personală; părintele și victima celei „de-a doua frății a Securității”
Capitolul VI. UNDE Șl CE SUNTEM ASTĂZI?
Situația geopolitică a României de azi – țară periferică, izolată, cu vecini ostilizați
Situația proiectului UE – lipsa solidarității și eșecul integrării statelor noi
Situația vecinătății cu Rusia – ostilizarea gratuită și pierderea posibilelor beneficii economice
Criza capitalismului actual — neracordarea României în contextul noilor relații de putere
Diplomația României – între noile rigori corporatiste și „umbrele” trecutului
Capitolul VII. în loc de epilog: PERSPECTIVE PERSONALE
Ce s-a schimbat de la ultima carte
„De ce plec din politică? Pentru că nu mai e loc pentru mine!”
2009, o șansă ratată. Implicarea în „meciul” Băsescu vs Geoană
România de azi – diferită în rău față de cea din urmă cu 20 de ani
La final, APEL CĂTRE TINERII VALOROȘI: ”Plecați din țară!”
