Să ai ca țară o bijuterie de sportiv ca și David Popovici și să-ți bați joc de el, asta spune multe și despre poporul acestei țări, fiindcă suntem complici ai supărării lui David Popovici prin faptul că alegem politicieni târnosiți și îi revotăm ca niște idioți ce suntem, dar suntem mai ales lași.
David Popovici ar trebui să treacă la un nivel superior de maturitate sportivă și să se care din rahatul ăsta de țară.
Asta nu pentru că, în mod evident, condițiile de antrenament nu se vor îmbunătăți prea curând, ci pentru că timpul lui este prețios și ar trebui să se gândească foarte bine la francezul care a luat patru medalii de aur și la Michael Phelps, zeul natației, cei care au un antrenor genial și condiții de pregătire în America deosebite.
Să stai în țara asta când ești atât de valoros înseamnă să accepți să te murdărești cu compromisuri, cu “lasă-mă să te lasul”, înseamnă să te infectezi cu ciuperca morală a unui popor sfertodoct.
Totul este uitabil în România.
Am uitat în nici zece zile despre problema urșilor. Peste șapte zile, prădători sexuali precum Bulai și Pieleanu vor fi istorie, suntem nația proastă care a scuipat cu nervi peste poza profesorului îmbrăcat în fustă, dar nu a zdrobit nicio lacrimă de furie pentru faptul că „antrenorul geniilor”, prins în flagrant că viola un minor de 14 ani, a fost lăsat în libertate sub un penibil control judiciar.
Fostul bodyguard a lui Gigi Becali, Catalin Zmărăndescu, remarca cu obidă faptul că, din și așa puținii bani alocați sportului, Federația Română de Canotaj și-a tras an de an partea cea mai mare.
E foarte sensibilă acuzația, dar nu sunt întrutotul de acord cu ea. Campioana Elisabeta Lipă, care conduce FRC, și-a dat seama că, dacă stă cu mâna în sân, îi fură altul covrigul, așa că în fiecare guvernare a avut grijă să se folosească de prestanța ei, dar și de forța generalilor din Ministerul de Interne pentru a obține cele mai mari bugete, din minusculul buget alocat sportului.
Măcar de banii primiți, canotajul românesc a produs și rezultate, însă este trist că alocările de bani se fac totuși pe criteriul forței sau influenței politice și că unele Federații, precum Federația Română de Judo, sunt ostracizate politic și primesc anual sume jenante de genul 2,3 milioane de euro, adică cam cât toacă un primar de comună pe renovarea unei școli și a unui pod.
Acum 10 ani, Viktor Orban, premierul Ungariei, demara un amplu program de investiții în sport. Alegând împreună cu câțiva specialiști, doar câteva sporturi unde Ungaria avea potențial și putea să se dezvolte mai mult, și concentrând toate investițiile pe ele, băgând bani, de exemplu, într-o infrastructură de 32 de stadioane, băgând bani în baze sportive municipale și școlare.
Au sărit adversarii politici să-l acuze că miza reală a acestor investiții este consolidarea „deșănțată” a patriotismului, ca și cum ar fi ceva greșit să-ți iubești țara.
Trecând peste pălăvrăgelile politice, investițiile cu cap făcute de Guvernul maghiar în sport se văd de la o poștă și ați putut observa mai ales la această Olimpiadă cum Ungaria s-a bătut la polo aproape de la egal la egal cu Spania cea titrată, cum ungurii au tras tare la scrimă. Tot voi îi vedeți pe unguri cât de puternici au devenit în fotbal, cu o Națională care pune serioase probleme oricui.
Când România e condusă de analfabeți, corupți și miserupiști, nu are sens să sperăm la nimic bun.
Toate segmentele necesare existenței unei națiuni puternice sunt bolnave de metastază în România. Sistemul medical, educația, infrastructura, sunt doar câteva dintre neprioritățile guvernanților.
E bine că David Popovici a avut ouă și le-a dat peste nas „oamenilor de stat” din România, târfelor politice care au avut simțul pericolului și nu s-au dus să-l întâmpine, târfelor care vor avea și în continuare simțul pericolului și vor avea grijă să lase acest episod să se stingă, fiindcă politicienii români de aia trăiesc și prosperă: fiindcă ei știu, faptul că, pentru poporul român, totul e uitabil.
P.S: Aveți mai jos o „monstră” de tupeu jegos al unuia dintre cei mai nesimțiți politicieni din istoria României: Emil Boc. Doamne, cât pot detesta felul ăsta puturos al acestui politruc de a se cocoța pe reușitele altora. Imbecilul ăsta n-a fost în stare să-și onoreze marile promisiuni la Cluj-Napoca, dar el anunță, ca și cum ar fi deja gata, un bazin olimpic, care după cum vedeți, e la stadiul de pietriș, având tupeul să anunțe că îl va boteza cu numele lui David Popovici, fără să îi fi cerut acestuia voie.
Este fascinant să vezi cum s-a închistat presa națională pe subiectul lui Marius Pieleanu, până la urmă, un oarecare, nu un miliardar, nu un politician de top.
Nicio televiziune mai măricică nu ne pomenește în scandalul SNSPA despre cacatul de Pieleanu, este tocat doar Alfred Bulai, care nu are „calitatea” de a fi fost pupincuristul PSD, de a fi fost pupincuristul lui Ciolacu.
Însă așa cum s-a întâmplat mai mereu în țara asta, ori de câte ori securiștii sau mogulii au încercat să dosească un subiect, el a devenit și mai public, el a devenit și mai de interes pentru țară.
În continuare mi se pare îngrozitor că PSD și PNL nu și-au anunțat și oficial candidaturile pentru Cotroceni. Ciolacu și Ciucă isi mint propriile electorate și o să plătească pentru această coifoseală, pentru că mai e foarte puțin timp până la scrutin.
Pentru că poporul vede diferit aceste alegeri, le analizează cu alte emoții decât parlamentarele sau localele.
Strategia lui Ciolacu este să se strecoare cât poate printre aceste săptămâni pe principiul strămoșesc care spune: „pe burtă, că apa e mică”.
Împins de la spate de baroni, dar și de gaura temporală de 20 de ani în care PSD s-a afundat nefiind la Cotroceni, Ciolacu știe că e șantajabil, știe că unii licurici nu îl vor, dar tot speră să se poate strecura și să devină soluția „viabilă”, ceea ce până la urmă nici nu e o strategie rea, având în vedere cât de coruptă e presa și cât de implicate sunt serviciile în genul acesta de bătălii.
Parte din strategia sa este și George Simion, lătrăul suveranist care se preface că îl înjură pe Ciolacu, când, de fapt, președintele PSD i-a dat verde să se folosească de toate spațiile media pe care PSD le-a antamat din milioanele de euro primite de la AEP. Asta e explicația pentru care îl vedeți pe Simion seară de seară că intră pe televiziuni ca să-și dea și el cu părerea pe anumite teme.
Ciolacu vrea să-i crească notorietatea în caz că primește verde să candideze și el la Cotroceni, măcar să-i fie Georgică adversar în turul doi, Ciolacu crezând că îl poate bate mai ușor.
De cealaltă parte, Ciucă este și mai nenorocit și mai văduvit de șanse. Să mă explic: Ciolacu este ca notorietate și prestanță peste Ciucă. Are sub fund un partid puternic, care e PSD; o infrastructură politică net superioară liberalilor și îl mai are pe Geoană, un fătălău pe care îl poate folosi așa cum îi cer interesele: fie să-i propună un os ca să se retragă, fie să-l pună pe post de „independent” pe tava partidului.
Oricum ar fi, Geoană nu îi poate face rău atât de mult cât îi poate face Elena Lasconi lui Ciucă.
Grasul din fruntea PNL n-are șansa ca Lasconi să fie bleagă, prăfuită și sinecuristă că Geoană. Ciucă are și dezavantajul acestei infirmități de imagine, fiindcă nu trece sticla, e tern ca un pahar cu apă, e înconjurat de vipere și are un partid care, dacă ar fi fost lăsat să zburde singur pe 9 iunie, n-ar fi sărit de 14%.
Am prevăzut încă de acum trei săptămâni comportamentul agresiv al lui Lasconi și faptul că șefa USR îi va mânca coliva lui Ciucă.
Orice încercare de-a lui Ciucă și a lui Rareș Bogdan de o jigni sau “inferioriza” prin declarații publice pe Lasconi îi va aduce în poziția viitoare de a sta cu capul și mai plecat în fața ei.
Dacă tot am început acest rant pe politică, sa remarcăm și tupeul, marca proprie, fiindcă nu poate fi duplicat la nivel de România deocamdată, europarlamentarului Rares Bogdan, cel ce se sfătoșa la televizor ieri, cum că PNL este singurul partid care poate reforma în profunzime România și PSD e doar un partid care „împarte sărăcia”.
Sigur, când Rareș dă asemenea declarații pe la televiziuni, o face pe banii PNL, așa că se așteaptă să nu fie contestat.
Și adevărul e că sunt puțin jurnaliști care mai au coloană să o facă.
Cu toate criticile aduse de mine lui Marcel Ciolacu din 2019 până azi, doresc să vă reamintesc, că din 2019, până acum câteva luni, adică de cinci ani, România a fost guvernată de impotenții de la PNL, a fost condusă de ororile politice – Ludovic Orban, Florin Cîțu și Nicolae Ciucă, premieri liberali care au avut ani de zile la dispoziție să reformeze „adânc ” România și au reformat-o de ne-am căcat pe noi, luând împrumuturi de zeci de miliarde de euro, aruncând țara în mizerie economică și îmbogățindu-se peste poate.
Deci cam asta este cu șobolăneala verbală a lui Rareș Bogdan. Miroase la fel de plăcut ca buda din curtea unei case de la țară.
O dezbatere excelentă a avut loc aseară pe Realitatea la emisiunea lui Claudiu Giurgea unde s-a discutat intens despre un subiect total netabloid, total plicticos și deloc pe interesul românilor, despre 1,3 milioane de angajați la stat pe care îi are draga noastră țărișoară la data de iunie 2024.
Nu vreau să fiu mitocan, dar 300.000 din aceste posturi sunt acoperite de profesori și ăștia ar trebui primii evaluați și sancționați, eliminați sau promovați, pentru că performanța lor reală este sub nivelul corigenței: elevi prost pregătiți, resursă umană de proastă calitate care iese de pe băncile școlii.
De notat, din analiza făcuta de invitații lui Claudiu Giurgea e faptul că mult peste 60% din această cifră se preface că lucrează în administrația publică centrală.
Așadar, din populația efectivă a Capitalei, 800.000 de români duc acasă pâine de la un job de stat, iar asta mi se pare otrăvitor pentru bugetul României.
În primele șase luni, cheltuielile de personal, cu toți angajații la stat din Românica au însemnat 77 de miliarde de lei și e de presupus că se vor duce spre 160 până la finele anului, ceea ce înseamnă că oamenii ăștia halesc din PIB-ul României, în fiecare an, aproximativ 10%.
N-ar fi o problemă dacă rezultatul muncii lor ar fi un stat suplu, transparent, nebirocratic și respectuos față de cetățean, dar știm cu toții că nu e așa.
Vă aduceți aminte de domnul premier Marcel Ciolacu cum ne spunea, pe vremea când nu era premier, că o să facă și o să dreagă că nu se mai poate cu atâtea guri care cer de mâncare și nu fac nimic?
Ei bine, acum că e premier l-am auzit scoțând în fața presei o altă abordare, zicând cum, domnule, să mă duc eu să dau în cap, exact așa s-a exprimat, să dau în cap, unor funcționari fără motiv.
Am înțeles, domnule Ciolacu, deci, ne-ați mai mințit o dată.
Este și așa greșit că România i-a acordat atâta atenție acestui țărănoi needucat care este Gigi Becali, de-a lungul celor 25 de ani de când i s-a năzărit că e mare sculă pe basculă. Remarc însă ceva foarte interesant la genul ăsta de nesimțiți: ipocrizia nemăsurată.
Omul ăsta e de o ipocrizie abjectă, mă mir că nu îi e rușine să-și privească copiii în ochi: a jurat pe Dumnezeu că nu se mai implică în politică și pare-se că tocmai a negociat cu lătrăul de George Simion un post mega eligibil de senator la AUR (de aia Becali îl ajută cu bani și îl promovează pe la biserici); a promis că nu se mai implică în fotbal, când colo, din contră, a devenit și mai intruziv, ducând pe copcă FCSB și luând cu noroc un campionat, doar pentru că restul adversarilor au fost praf.
Dar cea mai frumoasă ipocrizie vine din felul în care Becali vede prietenia.
Cozmin Gușă remarca recent cum și-a trădat Becali toți prietenii de-a lungul vieții sale: de la Hagi, la Gabriela Firea și, de dată mai recentă, Rareș Bogdan, care îi este chiar vecin în Pipera.
Stă gard în gard cu europarlamentarul.
Un om mic cum e Becali nu poate înțelege sensul unui cuvânt mare cum e „prietenia”.
Pentru el, „prieten” este Luțu, sclavul său pe care îl trimite la caseta cu bani să îi mai aducă o ciosvârtă de cash.
Știți de ce nu i-a comentat nimeni lui Becali, și nici Rareș Bogdan nu o să-i dea un pumn în gură?
Pentru că Becali i-a cumpărat aproape pe toți, fie cu cash, fie dându-le terenuri. Așa au fost cumpărați politicieni, artiști și mulți dintre ziariștii de azi ai României.
Ca un coclete moral ce e, Becali i-a trecut pe toți pe un caiet, nu musai că a făcut un contract de împrumut cu mulți dintre ei, ci le-a dat banii ca să-i aibă la mână mai târziu.
Rareș Bogdan e atât de încurcat cu originea pământului din Pipera unde are casa și cu toate cele, încât nu poate reacționa față de Becali cu un meritat: “Gigi, te bag în pizda mă-tii!” și e nevoit să se poarte cu mănuși cu el, fiindcă dacă își cască gura, trădătorul de Becali îl îngroapă.
Și mai e ceva ce nu înțeleg la oameni ca Becali și Hrebenciuc.
Becali are 66 de ani. Hrebenciuc are 70.
De ce, nu te potolești tu, Gheorghe, și tu, Viorel, la onorabilele vârste pe care le-ați prins?
De ce vă mănâncă în cur să vă mai băgați în seama după ce Dumnezeu v-a ras o palmă după scăfârlie și v-a afundat în temniță?
De ce lăsați, nea Gigi și nea Viorel, păcatele trufiei si răzbunării să vă mănânce ficații? De ce vă mai implicați în căcăturile zilei, când tocmai aceste căcături erau să vă aducă pierzania? Care dintre semnele lui Dumnezeu nu le-ați înțeles?
P.S: Când terminam de scris acest paragraf, iacă și aud că vine și baronul șpăgar, Nae Bădălău, ține el morțiș să facă niște precizări, că, vezi Doamne, averea lui e făcută corect.
Bre, nea Nae nu poți “drecu” să taci din gură? Să nu mai poluezi spațiul public cu mizeriile tale, ca și cum noi am fi uitat interceptările în care te nevoiai la sutele alea de mii de lei de la primarul ăla din localitatea aia de doi lei?
Ca și cum noi am fi uitat ce cocină a fost Giurgiul sub domnia ta, ca și cum noi am fi uitat pozele cu progenitura ta needucată, dându-i un cea de 150.000 de euro pe post de cadou unei curve botoxate?!!
Eu ți-am mai zis, nea Nae, într-un alt text pe care l-ai citit din pârnaie: in ultimii 10 ani nu există idiot mai mare ca dumneata – să pui mâna pe cel mai șmecher post din Curtea de Conturi, așa cum ai pus mâna dumneata, un post de care depindeau rapoartele de control a mii de primari și șefi de instituții din România, pe care îi puteai obliga finuț sa faca ce vrei, și ție încă să îți fie foame de niscaiva sute de mii de lei dintr-o licitație de rahat pentru instalarea unor conducte???!
Asta înseamnă să fii idiot.
As putea pune watermark pe chestia de mai jos. Nu o fac. Stiu ce pot.
În cazul în care va întreabati vreodată a cui e New Century, va zic ca e firma lui Ioan Niculae. Constantin Capital e firma lui Cosmin Comsa, finul lui Rares Bogdan, om greu din CITR, firma de insolventa a lui Andrei Cionca, din Arad, care nu a auzit niciodata de Florian Coldea, si el din Arad.
Ahahaha. Scuze.
Intermediarul ciordelii e YMY Residence (Ilie Ilinca, cumpărătorul final, miliardar din Gorj), si Gamma Sigma e… tananananananananana… firma lui Ovidiu Toma, partener cu Coldea, ginerele lui Ioan Niculae. Nea Ioane, bun interviu, dar chiar asa?
sursa: strictsecret.com
