Atacul asupra Venezuelei și răpirea lui Maduro. O acțiune ilegală întreprinsă fără acordul celor 3 mari lideri mondiali: Xi, Putin, Trump.

Autor: Daria Gușă

Anul 2026 a început în forță, cu cea mai dură acțiune întreprinsă de Donald Trump până acum. Astăzi am stat toată ziua cuplată la toate canalele de știri, așteptând și declarațiile președintelui american pentru a vă putea oferi o analiză cuprinzătoare, care să răspundă întrebărilor principale referitoare la acest atac: De ce a avut loc? De ce acum? Cine sunt actorii principali implicați? Cine câștigă și cine pierde? Care sunt perspectivele pe termen scurt și mediu?

În urma tuturor declarațiilor de astăzi, am rămas la opinia pe care mi-am format-o încă de dimineață, anume că acest atac este unul menit să-i dăuneze lui Donald Trump. Înainte să răspund la întrebări, trebuie menționat că, în ciuda precedentului cu președintele Noriega al Panamei din 1989, care a fost condamnat în SUA, această răpire a lui Maduro și a soției sale este una ilegală, bazată nu pe legea internațională, ci pe legea internă a SUA. Legislația penală a SUA permite în mod explicit aplicarea extrateritorială pentru anumite infracțiuni, inclusiv traficul de droguri, atunci când Congresul legiferează acest lucru, dar acest atac nu a fost aprobat de Congres. În plus, în mod obișnuit, șefii de stat în funcție se bucură de imunitate. Cu toate acestea, puterea executivă a SUA decide dacă recunoaște pe cineva ca șef de stat, iar încă din 2019, SUA nu l-au mai recunoscut pe Maduro ca președinte legitim al Venezuelei pentru a se pregăti de acest atac. Când ne uităm la legea internațională, teoretic aceasta permite aplicarea extrateritorială a legii interne, dar doar în cazuri de apărare a securității naționale, caz care în mod clar nu se aplică aici, din moment ce Maduro nu a amenințat niciodată SUA, ba chiar nu a mai pus piciorul pe pământ american de 20 de ani, din 2006, când a fost reținut timp de câteva ore pe aeroportul din Miami, alături de președintele de la acea vreme, Hugo Chávez, la întoarcerea de la întâlnirea generală ONU.

De ce a avut loc acest atac? În mod evident, nu este vorba de droguri, majoritatea statisticilor arătând că Venezuela nu ar fi principala țară vizată de o astfel de acțiune, ci Mexicul sau Columbia, iar până și Trump a recunoscut de mai multe ori că nu acesta este scopul acțiunilor sale în Venezuela, ci resursele de petrol ale Venezuelei. Venezuela are cele mai vaste resurse de petrol din lume — este adevărat, un petrol mai greu de extras, dar totuși cele mai mari rezerve. Și mai important, în opinia mea, are o infrastructură de extragere și producție foarte slab dezvoltată ca urmare a sancțiunilor impuse asupra ei. Astfel, adevărații bani se vor câștiga nu din resurse în sine, ci din dezvoltarea acestei infrastructuri, cu profituri și consecințe de o importanță imensă pentru companiile private sau de stat.

De ce acum? Ieri a avut loc o întâlnire între Nicolas Maduro și trimisul special al Chinei pe America Latină, Qiu Xiaoqi, exact în palatul prezidențial Miraflores, de unde Maduro a fost răpit câteva ore mai târziu. Acolo nu doar că și-au reafirmat prietenia și alianța, ci au renegociat și discutat cele peste 700 de parteneriate strategice Caracas-Beijing, inclusiv cooperarea militară și în infrastructura de producție a petrolului. Asta a fost de fapt problema: faptul că toate aceste contracte bănoase urmau să ajungă la companiile chineze.

Ceea ce ne duce la următoarea întrebare: cine sunt actorii principali implicați? La prima vedere pare clar că Trump este principalul implicat, dar eu nu cred acest lucru. În primul rând, reacția lui Trump a avut loc la trei ore după ce au apărut primele rapoarte din Venezuela referitoare la acest atac. În al doilea rând, Trump a apărut vizibil epuizat și obosit în discursul său de astăzi. Dar cel mai important, în al treilea rând, Trump nu are absolut nimic de câștigat dintr-o astfel de acțiune.

Singurul mod în care ar fi putut să aprobe un astfel de atac ar fi fost cu înțelegerea și cooperarea noilor săi aliați clandestini, anume Vladimir Putin și Xi Jinping, am mai explicat înțelegerea dintre cei trei în alte editoriale. În mod clar însă, aceștia nu l-ar fi trădat pe Maduro, mai ales având în vedere întâlnirea dintre Maduro și reprezentantul chinez din acea seară, dar și reacțiile negative pe care le-au avut rușii și chinezii la acest atac. Trump nu ar fi pus niciodată în pericol această nouă alianță, care este menită să salveze SUA, pentru un atac necoordonat. Maximul posibil ar fi fost o situație similară celei din Siria anul trecut: Maduro ar fi fost extras înainte de ruși sau de chinezi, dus undeva să trăiască în exil, în pace și liniște — în niciun caz în SUA, unde deja vedem că o întemnițare a lui este o certitudine. Toate declarațiile reprezentanților americani dau de înțeles că acesta va primi o condamnare pe viață. Toate aceste lucruri mă fac să presupun că Trump, de fapt, nu a știut de această acțiune, așa cum am presupus și în cazul atacului asupra Iranului de astă-vară, ci a fost pus în fața faptului împlinit, adevărații actori fiind deep state-ul american alături de CIA, care vor să protejeze interesele marii finanțe occidentale, adică marile companii private ce aveau ochii pe contractele din Venezuela.

Pe lângă acest lucru, această acțiune vine și cu un alt beneficiu pentru deep state: faptul că Trump deja se află într-o situație instabilă în propria sa țară, cu popularitatea sa în scădere, iar o astfel de acțiune ilegală nu va face decât ca lucrurile să se înrăutățească într-un an foarte important din punct de vedere electoral în SUA — un an în care este posibil și chiar probabil ca republicanii să-și piardă majoritatea din Camera Reprezentanților. Acest lucru mi-a fost confirmat și de faptul că, în această după-amiază, articolul de prima pagină al New York Times, un agent vechi al acestui deep state, a fost intitulat „Atacul lui Trump asupra Venezuelei este ilegal și neînțelept”, criticându-l dur pe Trump. Astfel, eu cred că această acțiune a fost una întreprinsă fără știința lui Trump, Putin sau Xi Jinping, dar desigur cu trădarea unor membri ai administrației lui Maduro sau, cel mai probabil, a armatei venezuelene.

Perdanții principali sunt, în mod evident, Trump și Maduro, dar și europenii, care s-au arătat complet confuzi de evenimentele petrecute și nu au condamnat corespunzător aceste ilegalități flagrante, deși europenii sunt cei care se lăudau că ei respectă legea internațională pe care au stabilit-o alături de SUA. Mai mult, deși încearcă să se distanțeze de această acțiune — așa cum a făcut premierul britanic, care, fără să fie întrebat, a spus că nu a avut nimic de-a face cu acest atac — au fost susținători ai acestui tip de acțiune ilegală pentru a-i ajuta pe americani. Trebuie doar să ne gândim la ceremonia de decernare a Premiului Nobel, premiu menit să aducă pacea, dar care a fost oferit Corinei Machado, exact celei care a cerut public o astfel de acțiune ilegală și violentă în Venezuela. Rușii au condamnat clar aceste acțiuni, cerând ca Maduro și soția sa să fie eliberați, iar cel mai dur răspuns din partea UE — și singurul ce poate fi considerat dur — a venit la doar 3 minute după reacția rușilor, de la francezi, care au spus că aceste acțiuni încalcă clar legea internațională. Vă las să ajungeți singuri la concluzia evidentă referitoare la relațiile Rusia-Franța.

Din discursul lui Trump de astăzi înțelegem că perspectivele sunt sumbre. Trump părea copleșit de situație. Toți reprezentanții americani continuau să laude la nesfârșit acțiunea militară pe care au întreprins-o, în ciuda palorii lor, spunând că a fost extrem de precisă. Eu nu cred că Maduro a fost luat cu forța, ci în urma unor negocieri, umilirea de apoi, care poate fi văzută în pozele publicate de Donald Trump, fiind necesară pentru ca Trump să se poată preface că el și-a dorit această acțiune.

Trump a spus că el va prelua conducerea în Venezuela pentru a se asigura că va aduce democrație, similar cu planurile sale de pace din Ucraina și Gaza, probabil că Venezuela va figura ca alt proces de pace pe lista lui, și că, dacă nu va fi lăsat să preia puterea spre profitul lui și a SUA, atunci este gata să atace o a doua oară, cu consecințe și mai dure. De notat faptul că încă nu știm câți civili au murit în atacurile de aseară; știm doar cu siguranță că au murit mai mulți. Vicepreședinta și prietena veche a lui Maduro, Delcy Rodríguez, a preluat momentan controlul și nu cred că se va preda prea ușor, din moment ce a avut un apel cu Lavrov astăzi, iar Lavrov a declarat că Rusia o va susține. Dar și dacă o va face, nu contează, pentru că Venezuela va fi oricum copleșită de violență. Vă reamintesc că, deși există opoziție semnificativă în țară, foarte mulți dintre venezueleni îl susțin pe Maduro — eu aș spune clar că o majoritate. Dar pe lângă acest lucru, cartelurile și grupările de guerilla din Venezuela, dar și din țările vecine — în mod notabil Columbia, o țară unde se află cele mai periculoase și bine înarmate grupări din lume — îl susțin pe Maduro și se opun voinței miliardarilor americani. Violențele nu se vor termina rapid cu democrație așa cum își dorește Trump, ci o stabilizare a Venezuelei în cazul înlăturării totale a guvernului lui Maduro ar dura câțiva ani minimum, să ne amintim de situația Iraq. Încă nu am văzut acțiuni concrete în afară de condamnări din partea rușilor sau a chinezilor și nici nu cred că astfel de acțiuni ar putea avea loc fără ca aceștia să-l încurce și mai tare pe Trump sau, și mai rău, să deconspire faptul că acesta nu are controlul asupra armatei SUA. Să ne așteptăm, astfel, la violență și confuzie. Trump amenință în toate direcțiile — și Iranul, și Nigeria, și Venezuela —, copleșit de presiuni din toate părțile. Din păcate, 2026 nu va fi un an al stabilității, ci un an al haosului.