Autor: Jack Davey
„Să nu lași niciodată o criză bună să se irosească” este una dintre acele mantre care pur și simplu nu dispar. Fie în afaceri, fie în politică, această presupusă înțelepciune churchilliană pare să revină măcar o dată pe lună. În cazul prim-ministrului Spaniei, Pedro Sánchez, ar putea fi, pentru o dată, replica perfectă. Confruntat cu un guvern minoritar al cărui sprijin scade de la o zi la alta și cu cazuri de corupție care îi implică soția și fratele, mulți ar fi demisionat – dar nu Sánchez. În schimb, premierul Spaniei a decis să devină principalul adversar global al Israelului și al lui Bibi Netanyahu. Chiar dacă acționează din motive reale și mai mult decât justificate legate de campania Israelului, un adevăr rămâne – Sánchez are nevoie de Gaza.
Pe plan intern, guvernul Spaniei se află într-o stare de slăbiciune. Guvernul de stânga minoritar se sprijină pe voturile separatiștilor basci și catalani, mulți dintre ei conservatori, pentru a rămâne la putere. Această „coaliție a învestiturii”, cum este numită de presa spaniolă, se află sub presiune, întrucât conservatorii catalani din partidul Junts își pierd sprijinul în favoarea partidului dur anti-imigrație Aliança Catalana. Aceasta a dus la pierderea a trei voturi importante de către guvern în ultimele săptămâni, întrucât Junts a început să voteze alături de conservatorii spanioli din Partidul Popular de centru-dreapta și de formațiunea de extremă dreapta Vox.
Pentru cei care se întreabă de ce separatiștii conservatori nu doboară guvernul și nu provoacă alegeri generale, răspunsul este simplu: niciunul nu vrea să fie responsabil pentru un guvern conservator spaniol care ar acționa mai agresiv împotriva separatiștilor.
Această poziție a fost îngreunată de scandalurile de corupție care îl înconjoară pe Pedro Sánchez. Întregul sezon politic de vară a fost dominat de dezvăluirile legate de arestarea unor apropiați ai prim-ministrului și de expunerea unui caz incredibil de sordid de corupție.
Soția lui Sánchez ar putea ajunge acum să fie judecată într-un proces legat de presupusa deturnare a fondurilor publice. Totul pornește de la folosirea, de către aceasta, a unui consilier plătit din bani publici pentru activități private. Cazul, aflat de multă vreme pe rol, a revenit în atenția presei săptămâna aceasta, după ce s-a anunțat că orice proces ar urma să fie cu jurați. Aceasta a coincis cu dezvăluirea că fratele premierului, David Sánchez, va fi judecat pentru trafic de influență legat de mici funcții guvernamentale în regiunea Extremadura.
În fața acestei atmosfere interne furioase, Sánchez s-a sprijinit tot mai mult pe Gaza. Nu este ceva nou: acum câteva săptămâni a încurajat protestatarii să perturbe Turul Spaniei din cauza participării unei echipe israeliene și a interzis intrarea în țară a miniștrilor radicali din guvernul Israelului. Ieri, el a anunțat că Spania, asemenea Italiei, va trimite o navă a marinei pentru a proteja flotila umanitară care navighează spre Gaza în încercarea de a sparge blocada.
Opinia publică din Spania este covârșitor împotriva Israelului. 82% dintre cei chestionați în vară au declarat că țara comite un genocid în Gaza, iar chiar regele Felipe al VI-lea, reprezentând națiunea la ONU, a spus că „nu putem privi în altă parte de la distrugere”. Evitând termenul „genocid”, liderul Partidului Popular, Albert Núñez Feijóo, care conduce în sondaje, a folosit termenul „atrocitate”. Alte figuri importante din partidul său au folosit cuvântul „genocid”, dar problema divizează dreapta. Cele două partide cele mai radicale din Spania, Vox și Aliança Catalana, susțin în continuare ferm Israelul. Mai important, un sprijin puternic pentru palestinieni creează un efect de „strângere a rândurilor” în rândul stângii, care, în sfârșit, are o temă a cărei popularitate joacă în favoarea ei.
În ciuda faptului că Sánchez și-a găsit un leac politic pe plan internațional, soarta lui va fi totuși decisă la nivel regional. Conservatorii separatiști din Catalonia și Țara Bascilor sunt afectați de faptul că acționează ca „slujitori” ai unui guvern socialist cufundat în scandal și complice la imigrația în masă. Chiar dacă primește laude și atenție internațională pentru că este printre primii care adoptă o politică fermă față de Gaza, politica externă nu poate decât să distragă atenția de la autoritatea sa care se prăbușește acasă. Poate că există o criză în Gaza, dar cea care îi va decide soarta lui Sánchez este în Spania.
