Autor: Cozmin Gușă
Acum un an cam pe vremea asta Peter și-a schimbat mesajul de prezentare de pe whatsapp și-a scris acolo că ”Viața se trăiește azi”, prilej cu care l-am sunat și-am tot sporovăit despre întâmplările comune din cei peste 25 de ani de prietenie ce ne legau, nu știa atunci că era bolnav. Ca de fiecare dată, la final mi-a zis un banc ca să ne despărțim râzând, era neîntrecut la acest capitol.
Acum o săptămână m-a sunat cu voce slăbită să mă întrebe cu ce poate ajuta la preparativele de înmormântare a unui bun prieten comun, Leluț Vasilescu de la Compact, i-am zis că mă descurc, dar el să aibă grijă să se facă bine mai repede, c-avem treabă. A doua zi m-a sunat din nou să mă roage să ajut pe cineva care avea necazuri, apoi n-am mai vorbit, așteptam ziua de azi ca să discutăm și să râdem ca-n fiecare an de ziua mea. Azi-noapte, imediat după ora zero, copiii mei mi-au urat La mulți ani, dar chiar în minutul următor am primit și vestea plecării dintre noi a lui Peter, iar râsetele tuturor s-au transformat în lacrimi. M-am gândit azi-noapte la această coincidență tragică și-am luat-o tot ca pe un semn al prieteniei noastre trainice.
Celor care l-ați cunoscut pe Peter nu are rost să vă spun lucruri în plus despre el, ceilalți trebuie să știți că era un om cum nu sunt mulți, a trăit o viață ca un roman de aventuri, a cunoscut lumea și oamenii cu o mare profunzime, a avut prieteni buni pe toată planeta, fapt care i-a permis să facă lucruri și legături excepționale. A cunoscut toți oamenii importanți ai României din ultimii 30 de ani, pe majoritatea i-a ajutat în momente decisive, iar când primea la schimb vreo palmă drept ”mulțumire”, zâmbea și-mi pomenea de obicei proverbul chinezesc cu dușmanul căruia nu trebuie să-i faci nimic, ci doar să aștepți pe malul râului să-i vezi cadavrul trecând prin fața ta.
Peter a fost singurul corporatist pe care-l cunosc și care și-a folosit influența mereu ca să facă lucruri pentru România sau prieteni, aș putea scrie sute de pagini în care să povestesc treburi excepționale, laolaltă cu multe dezamăgiri pe care le-am trăit împreună. O s-o fac din când în când, copiii noștri ar avea multe de aflat și învățat din aceste povești de viață trăită periculos și la intensitate mare, o simt și ca pe o datorie de prieten către unul care a plecat și nu trebuie uitat. De vreo 15 ani îi ziceam Petrică, iar el a primit cu plăcere faptul că i-am românizat numele, o să-mi lipsească mult de tot sfaturile sau glumele lui, la fel ca tuturor celor care l-au cunoscut bine …
Drum lin către ceruri prieten drag, ai plecat dintre noi chiar când treburile au luat-o razna în lume, o să le dezbatem oricum gândindu-mă și la tine!
