11 C
București
marți, septembrie 21, 2021

ADRIAN SEVERIN, ADEVĂRUL DESPRE PARTENERIATUL RO-SUA ȘI CONDAMNAREA BĂSESCU-UDREA.

RECOMANDĂRI

(discuția de la “CE-I ÎN GUȘĂ, ȘI-N CĂPUȘĂ!”, la GOLD FM)

BĂSESCU, CA EROUL DIN FILMUL “ASCENSOR PENTRU EȘAFOD”. EL TRAGE PONOASELE UNEI JUSTIȚII PE CARE TOT EL A NENOROCIT-O.

IOANA BĂSESCU E UN OM CUMSECADE, DAR VA FI ȚAPUL ISPĂȘITOR PENTRU FAPTELE TATĂLUI. BĂSESCU APARE ACUM CU SLĂBICIUNEA LA VEDERE.

ELENA UDREA ESTE VICTIMA DISCUȚIILOR PE CARE LE-A AVUT ÎN COSTA RICA CU AMERICANII. ASTA ARATĂ ȘI O SCĂDERE A CALITĂȚII DIPLOMAȚILOR SUA.

EU AM INIȚIAT PARTENERIATUL STRATEGIC ROMÂNO-AMERICAN. SUA N-AU AVUT NICIUN SCENARIU PENTRU ROMÂNIA ÎN 1990.

AMERICANII AU ZIS CĂ DACĂ-L PUNEM PREȘEDINTE PE ION ILIESCU, EI ÎL VOR SCHIMBA. IMEDIAT DUPĂ MINERIADE, AM FOST IZOLAȚI DE CĂTRE SUA.

PARTENERIATUL CU SUA A FOST CONCEPUT EXCEPȚIONAL, PE 4 PILONI: COMUNICARE, CONSULTARE, CONCERTARE, COOPERARE, DECI “4C”. BILL CLINTON A LANSAT LA BUCUREȘTI ACEST PARTENERIAT.

BĂSESCU A SCHIMBAT PARTENERIATUL ÎN PROTECTORAT. ASTFEL AMERICANII AU PRELUAT CONTROLUL ASUPRA JUSTIȚIEI, PRESEI ȘI SERVICIILOR SECRETE.

AR FI TREBUIT SĂ FIM UN ACTOR CENTRAL ÎN STRATEGIA PERIFERICĂ A SUA. AM AJUNS ÎN SCHIMB UN PARTENER NEVOLNIC.

BĂSESCU A FOST PREFERAT DE AMERICANI PE PRINCIPIUL CĂ “NU ESTE ALTUL CARE SĂ FACĂ CHIAR MAI MULT DECÂT CEEA CE-I CEREM NOI”. ROMÂNIA A DERAPAT ASTFEL ÎN SPIRITUL PILDEI, “CÂND NU ȘTII UNDE VREI SĂ AJUNGI, TOATE DRUMURILE DUC ACOLO”.

Cozmin Gușă Am revenit prieteni, dacă e joi, e reîntâlnirea cu Adrian Severin, după aceste superbe acorduri din Vivaldi, sper că v-am făcut pe plac domnule Severin.

CUM SĂ MAI VINĂ PRIMĂVARA / CÂND SUFLETUL NE E PLIN DE URĂ?  

Adrian Severin: Da, cu adevărat, este una din piesele favorite, nu numai pentru mine, pentru mulți și care ne aduce aminte că până la urmă primăvara va veni, dar spuneam eu, într-o poezie de-a mea Cum să mai vină primăvara / Când sufletul ne e plin de ură?

Cozmin Gușă: Ai făcut tu singur o dezvăluire, eu nu mi-am permis s-o fac. Adrian Severin scrie și versuri. Mi-a scris și mie o dată o poezie, o mai am pe undeva, mi-am și printat-o, excepțională, poate că la un moment dat ne distrăm și-o s-o citesc, e parodică, spumoasă.

Adrian Severin: Era, mă rog, o poezie veselă aceea.

Cozmin Gușă: Veselă.

Adrian Severin: Veselă, într-adevăr. Și mă rog, când cel căruia îi este dedicată te inspiră scrii mai mult, îți vin versurile. Nu sunt poet, dar din când în când…

Cozmin Gușă: Mie mi-a plăcut foarte mult și mă rog, a fost foarte tonică. Eu am vrut să te inspir cu primăvara pentru că știu că vei discuta cu mult mai multă bucurie despre vechiul tău prieten Traian Băsescu pentru că,  cu el o să începem. Cei care îi vedeți acum fața lui Adrian Severin…

Adrian Severin: Asta e.

BĂSESCU, CA EROUL DIN FILMUL “ASCENSOR PENTRU EȘAFOD”. EL TRAGE PONOASELE UNEI JUSTIȚII PE CARE TOT EL A NENOROCIT-O.

Cozmin Gușă: Da. Resemnare, ce să facem, patria ne cere să comentăm și cea ce se întâmplă altora din cauza lui, și cu el beneficiar. Adică până când să intrăm cu discuția pe ceea ce am promis ascultătorilor încă de săptămâna trecută, relația România – SUA, să discutăm despre cel care a martelat-o, practic a distrus-o, după părerea mea, să vedem dacă este și după părerea ta, prin prisma verdictului din Procesul Udrea – Băsescu, Băsescu fiind Ioana Băsescu. N-am văzut să te fi exprimat și atunci am zis că pentru un minut, două, la începutul emisiunii să spui și părerea ta, care e foarte importantă pentru că tu cunoști personajul și felul în care a scăpat de furcile caudine ale oricui, după ʼ90, indiferent c-a dispărut flota, c-a făcut fel de fel de matrapazlâcuri. Acum a ajuns în faza în care și fata lui, și prietena lui, după fratele lui, este posibil să meargă pe calea pușcăriei pentru un proces și delicte care mie mi se par banale, cunoscând practica partidelor. Eu nu vorbesc că ar fi legal sau ilegal, dar cunoscând practica partidelor și vorbind despre beneficiarul Traian Băsescu, mie mi se pare un mare, mare exces, pornind de la cei 34 de ani de pușcărie adunați pe toate faptele în sentința judecătoarei, în ceea ce o privește pe Elena Udrea, și vreo 15 ani în ceea ce o privește pe Ioana Băsescu.

Adrian Severin: Da. Știi, îmi amintește toată povestea aceasta de un vechi film american care se chema Ascensor pentru eșafod. În acel film era vorba despre un criminal care comite o mulțime de crime și scapă de fiecare dată, nu sunt probe sau mă rog, se întâmplă tot felul de lucruri care îi permit să scape de condamnare și în final este condamnat la moarte, de aceea e vorba despre eșafod, pentru o crimă pe care nu o comisese. Pe undeva, ca și în cazul Dragnea, avem din nou și aici, cred, aceeași situație în care pentru lucrurile rele comise oamenii nu sunt condamnați, iar pentru fapte rele pe care nu le-au comis sau fapte care nu au conotație penală, ei sunt condamnați. Asta arată putreziciunea Justiției românești. Sigur că eu n-am să judec dosarul acesta Udrea – Ioana Băsescu și ceilalți pentru că nu cunosc detaliile lui și sunt împotriva judecătorii dosarului pe stradă, judecării dosarului în presă. Ca specialist post să mă pronunț, desigur, și eu asupra unei sentințe, justeței ei, temeiniciei ei, legalității ei dar numai după ce am citit dosarul, ori nu am citit dosarul, deci nu pot să trag eu o concluzie într-un sens sau altul. Dar la simțul comun, la cât pot să percep din ceea ce apare în public, la modul în  care Justiția însăși a definit problema de judecată, zic aici nu este vorba despre niște fapte care într-adevăr să ne zguduie pe toți. Sunt alte scandaluri sau alte fapte despre care se vorbește, nu știu nici despre acelea cât sunt ele de reale sau cât nu sunt de reale, dar acelea ar fi meritat cu adevărat o judecată, ceea ce mă face să spun că există o selectivitate nenorocită în Justiția română când vrem să condamnăm pe cineva îl condamnăm pentru ceea ce nu a făcut, iar dacă a comis vreo faptă reprobabilă de regulă aceea rămâne nepedepsită. Această justiție prin compensație nu este de fapt o justiție, este o falsă justiție și de această justiție, de realitatea acestei justiții nefericite, nenorocite unul dintre principalii responsabili este însuși Traian Băsescu. Și aici se închide un fel de cerc în care Dumnezeu ne arată cât este el de imaginativ, cât știe el să aranjeze lucrurile în maniera cea mai interesantă făcând ca în speță, pedeapsa aplicată lui Traian Băsescu să nu fie o pedeapsă cu moartea, ci să fie o pedeapsă cu moartea în chinuri, știți. Adică câteodată să-i tragi un glonte în cap unuia este preferabil decât să-l tai cu lama și să-l omori, tăindu-l cu lama, după metode asiatice.

Cozmin Gușă: Crezi că, apropo de asiatici, și mă rog, niște posibile origini pe care tu i le-ai evocat tot timpul, țin minte și acum niște texte de acum 10-15 ani, crezi că el este afectat de o posibilă suferință a celor din jurul lui sau omului chiar nu-i pasă?

IOANA BĂSESCU E UN OM CUMSECADE, DAR VA FI ȚAPUL ISPĂȘITOR PENTRU FAPTELE TATĂLUI. BĂSESCU APARE ACUM CU SLĂBICIUNEA LA VEDERE.

Adrian Severin: Cred că nu este extrem de sensibil din punctul ăsta de vedere. Îl cunosc destul de bine, ca să nu zic foarte bine și am sentimentul că nu este chiar atât de sensibil cât ar trebui să fie un om obișnuit, un om normal la astfel de lucruri. Pe de altă parte nu cred că-l lasă cu totul indiferent faptul că persoane atât de dragi lui cum este Ioana Băsescu (în paranteză vreau să spun că pentru Ioana chiar îmi pare rău pentru că o cunosc, e o fată foarte bună, noi îi spuneam, glumind, că ea seamănă cu mama, nu cu tata) și într-adevăr, fără să știu detaliile acestui caz mă tem că ea este un țap ispășitor, ca orice țap ispășitor, deci o victimă inocentă, colaterală, a unor matrapazlâcuri care se practicau pe scară largă în timpul regimului Băsescu, președinției lui Traian Băsescu, și din păcate nu numai. Bun, dar cred, totuși, că nu poate fi el atât de insensibil încât să-și vadă copilul amenințat cu închisoarea. Eu sper până la urmă să iasă o condamnare fără executare.

Cozmin Gușă: Asta iese, doar dacă se întâmplă ceva. Noi știm, în justiția reală, care nu e justiție, ai vorbit despre putreziciune într-un mod foarte corect, adică e termenul potrivit ca să caracterizăm starea Justiției românești, ei bine, în această putreziciune Băsescu trebuie să vină să livreze ceva aici. Pentru că dacă nu va livra ceva, din ceea ce are în tolbă, probabil că se va menține decizia de condamnare cu executare în cazul Ioana Băsescu.

Adrian Severin: Și, repet, este cu atât mai regretabil în acest caz particular, cu cât persoana, și vorbim de Ioana Băsescu este chiar un om de treabă, este un om cumsecade, este un om decent și chiar, personal, îmi pare foarte rău pentru ceea ce i se întâmplă. În cazul celălalt al Elenei Udrea, repet, nu-mi dau seama, nu vreau să judec cazul, speța pentru că nu știu dosarul în detaliile lui dar iarăși pot să cred că e o persoană dragă președintelui Băsescu, atât cât poate dânsul iubi și, mă rog, fostului președinte Băsescu, atât cât poate dânsul iubi și de aceea, iarăși, nu cred că percepe lucrurile acestea cu multă ușurință. În același timp, aș vrea să spun că s-ar putea ca alta să fie cauza suferinței lui, nu atât faptul că oamenii apropiați suferă, suferința altora s-ar putea să nu-l deranjeze prea mult, ci faptul că orgoliul său este călcat în picioare. Se arată lumii întregi că sistemul pe care el l-a pus în funcțiune acționează împotriva oamenilor apropiați lui, iar el, cel mai bine informat, cel mai puternic, cel mai șmecher, cel mai deștept, cel mai bronzat ș.a.m.d., cel mai parfumat, cel mai cel mai nu este în stare să-și apere oamenii, nu este în stare să-și scoată oamenii din încurcătură. Cred că acest aspect îl deranjează mult mai mult decât suferința unor oameni dragi.

Cozmin Gușă: Da, da, e corect. Și apare ca poza pe care a făcut-o Bogdan Iacob la inpolitics în care l-a definit de la cap la coadă ca cel mai prost politician al României. Cel mai prost din curtea școlii. Ei, asta s-ar putea să nu reziste. 

ELENA UDREA ESTE VICTIMA DISCUȚIILOR PE CARE LE-A AVUT ÎN COSTA RICA CU AMERICANII. ASTA ARATĂ ȘI O SCĂDERE A CALITĂȚII DIPLOMAȚILOR SUA.

Dar aș vrea să intrăm în relația cu Statele Unite a României, exact de pe acest teren al justiției, rugându-te să comentezi o speculație pe care aș face-o, și care circulă inclusiv pe marginea acestui proces, dar ne face intrarea cu dialogul către Statele Unite, se zice în felul următor:  când Elena Udrea a fost eliberată din închisoarea din Costa Rica, ea nu a fost eliberată decât în urma unor debriefing-uri pe care le-a făcut FBI-ul vremii, care era și a lui Trump, în timpul căror debriefing-uri ea a discutat foarte mult despre afacerile lui Gitenstein în România, care duceau la Joe Biden, și duceau și la Victoria Nuland. Într-adevăr, să scapi așa peste noapte dintr-o închisoare cum era aia din Costa Rica, în care știm ce mână lungă are FBI-ul și Statele Unite asupra acelei zone, nu părea la îndemână pentru nimeni, și totuși ea a scăpat și se prezumă că ea ar fi avut un deal atunci, ar fi avut un aranjament cu acea administrație americană. Și întrebarea vine: crezi că dezvăluirile și dovezile Elenei Udrea în ceea ce privește Joe Biden, Gitenstein, Victoria Nuland, pot să fie atât de infamante încât să fi venit o comandă de la Marele Licurici pentru ca să se încarce cu ăștia 34 de ani de pușcărie, numărați ca 8 ani cu executare?

Adrian Severin: Nu este exclus, nu exclud deloc această posibilitate. Ceea ce ai spus este foarte logic, se practică lucrul acesta, desigur că e o speculație, n-aveam o informație…

Cozmin Gușă: Am spus de la început că noi comentăm o speculație.

Adrian Severin: Dar lucrurile, repet, ele se practică, e limpede că a avut loc un debriefing, asupra acestei chestiuni nu avem îndoieli, deja acolo vorbim de informații. Debriefing-ul ăla s-a terminat, probabil cu succes, de vreme ce doamna Udrea a venit în patrie și cealaltă colegă, doamna Bica, a venit într-o altă patrie, în fine, în Italia, s-a dus la Roma, de unde toți ne tragem. Și mai departe însă se întâmplă ghinionul, a venit ceasul rău și s-a schimbat administrația, și s-a schimbat administrația care este susceptibilă să fi fost aceea împotriva căreia s-a depus mărturia, drept pentru care spre a decredibiliza o asemenea mărturie, cel mai bun lucru este să-l condamni pe cel care a depus-o, să-l condamni pe martor. E logic, nu știu dacă e așa, pentru că apropo de prima parte n-avem o informație certă, dar este posibil.

Cozmin Gușă: Eu te-am rugat să comentezi o situație ipotetică.

Adrian Severin: Mi se pare într-adevăr destul de ciudat ca după ce i se dă drumul, se întoarce acasă. Doamna Udrea poate fi criticată pentru multe lucruri, probabil, dar de stupizenie nu poate fi acuzată, de prostie nu cred că poate fi acuzată. Și cred că, de asemenea a avut destui consilieri, destui sfetnici în jur care i-au spus că se poate, după toate cele întâmplate, întoarce liniștită în România. Și s-a întors liniștită în România, ca dintr-o dată să auzim niște solicitări din partea Parchetului de un număr fantastic de ani de închisoare, se primește și o pedeapsă foarte consistentă. Toate acestea nu prea rimează între ele. Deci este de crezut că undeva s-a întâmplat ceva care a stricat scenariul conceput inițial. Din păcate noi știm și avem mărturie în ultimele zile chiar că Statele Unite se amestecă în mod flagrant și profund…

Cozmin Gușă: Brutal.

Adrian Severin: … și brutal în Justiția română. Că s-au dat instrucțiuni în legătură cu cazuri care să fie anchetate, cu persoane care să fie condamnate ș.a.m.d. Deci aproape că ne-au spus-o pe față, au intervenit inclusiv în cazul particulare. Sigur asta arată și scăderea calității diplomaților americani care nu mai știu să ascundă lucrurile acestea. Înainte le puneau într-o manieră mai discretă, mai subtilă. De asemenea, probabil că avem de-a face și cu o creștere în curajul acestora cînd văd că nu li se întîmplă nimica, cînd văd că nimeni nu protestează, cînd văd că nimeni nu e declarat persoana non-grata de ce să nu o spună pe față: fraților asta este, am dat sprijin în rezolvarea anumitor dosare. Ce sprijin poate să dea un stat străin în rezolvarea unor dosare în Justiția română care se presupune că se desfășoară în procese publice în care toate probele se administrează după o dezbatere între părți, ș.a.m.d.

EU AM INIȚIAT PARTENERIATUL STRATEGIC ROMÂNO-AMERICAN. SUA N-AU AVUT NICIUN SCENARIU PENTRU ROMÂNIA ÎN 1990.

Cozmin Gușă: Haide să așezăm atunci prima cărămidă la ceea ce vrem să desenăm, să schițăm astăzi, apropo de relațiile româno-americane, este evident că obsesia administrației Obama, deși și ce a rămas din administrația Bush, din al doilea mandat, văd că au fost preocupați de același lucru, a fost legată de Justiție, ocuparea Justiției prin oameni ai sistemului Soros, am mai discutat asta și, practic, noi dacă este să descriem astăzi relația România-Statele Unite, ea s-ar putea rezuma la un soi de tutelă în Justiție și Servicii Secrete, apropo de binom care acționa DNA – SRI și colo, și colo, prin care sunt puși la pământ niște oameni de afaceri, oameni politici, oameni influenți din societate, români, despre asta vorbim, ca să ce? Ce dorește Statele Unite să construiască în urma acestor demersuri? Sigur, multe au fost și demersuri ale neaoșilor de la noi, că Coldea n-a făcut numai ce i-au spus cei de la FBI sau din Statele Unite, și nici Kövesi. Dar de bază a fost ideea că la DNA a fost un birou cu ofițeri americani care decidea cine merge la pușcărie, cine este arestat și cine nu. Asta s-a dovedit, a existat, nu mai putem să negăm. Deci aici suntem la relația cu Statele Unite și ce anume vor de la noi? Adică am înțeles vor să bage la pușcărie oameni de afaceri români sau oameni politici români. Dar ce se vrea? Care e finalitatea?

Adrian Severin: Eu cred că ar trebui și, dacă îmi îngădui, aș folosi această ocazie pentru că trebuie să facem puțin istoria ultimilor 30 de ani, se uită lucrul acesta și e important chiar pentru mine pentru că auzind anumite critici pe care eu le formulez astăzi în legătură cu relația româno-americană, foarte multă lume uită că eu sunt de fapt cel care am inițiat parteneriatul strategic româno-american.

Cozmin Gușă: N-a uitat nimeni. Aici se dorește să ți se aplice o etichetă de necredibilitate, vorbeai adineauri, apropo de decredibilizare, a funcționat și în cazul tău. Nu cred c-a uitat nimeni dintre cei care contează, faptul că tu ai inițiat acest parteneriat strategic.

Adrian Severin: Probabil că n-au uitat cei care contează, dar pentru marea masă a publicului aceste lucruri posibil să fie uitate. Dar nu pentru asta, ca să aduc în atenție aceste lucruri am zis, ci este necesar să vedem puțin cum a funcționat această relație în perioada post-comunistă. Deci avem o primă perioadă în primele luni în care America nu a știut ce să facă cu România. Statele Unite nu a avut nici un fel de scenariu pentru România. A avut un anume scenariu pentru țările de la Vișegrad, țările de la Vișegrad, Ungaria și Cehoslovacia de atunci, dar nu pentru România. 

AMERICANII AU ZIS CĂ DACĂ-L PUNEM PREȘEDINTE PE ION ILIESCU, EI ÎL VOR SCHIMBA. IMEDIAT DUPĂ MINERIADE, AM FOST IZOLAȚI DE CĂTRE SUA.

Țin minte că atunci noi, cei care, în fine eram aduși pe valul revoluției sau pe ce-o fi fost, mergeam în diverse țări, luam legătura, inclusiv cu reprezentanții Statelor Unite, eu în martie ʼ90 am fost chiar într-o misiune în Statele Unite pentru ca să văd care este percepția administrației și oamenilor politici americani și a establishmentului, și a mediului de afaceri legat de România, și constatam mereu că acești oameni nu știu decât un singur lucru: că ar vrea să fie alți conducători decât Iliescu. Și întrebându-l pe James Schlesinger, de pildă, cu care m-am întâlnit, de ce-i displace Iliescu el mi-a răspuns „nu ne displace, nu ne place”, e o diferență. Și-am zis bine, dar prin Europa Liberă, pe care dumneavoastră ați înființat-o, ne-ați spus că Iliescu e omul care va veni să ne treacă de la comunism la democrație. Zice: „Da, am spus chestia asta dar nu ca să conducă, ci numai ca să dărâme comunismul”. Deci din acel moment oamenii se preocupau de cine va conduce România, dar tot în discuțiile respective le spuneam: „Domne stați puțin, am început statul de drept cu stângul, printr-un proces a lui Ceaușescu care a fost, de fapt, un asasinat politic. Acum să începem și cu alegeri trucate, ca să punem niște oameni în care dumneavoastră aveți încredere și în care poporul român nu are, greșit poate. Dar trebuie să-i dăm și poporului ăsta ocazia să se exprime.”. Și au spus: „Nici o problemă, alegeți voi acum pe cine vreți, că oricum noi îl vom schimba”, textual mi s-a spus lucru ăsta. Și lucrurile cam în direcția asta au mers, vedeți că astăzi când se întâmplă ce se întâmplă…

Cozmin Gușă: Adică ca să citez din ce-ai spus tu, încă o dată, „Alegeți voi pe cine vreți, că noi îl vom schimba”.

Adrian Severin: Exact, asta cuvânt cu cuvânt mi-a spus cineva: „Bun, dacă nu se poate să aveți o altă soluție electorală acum, oricum noi îl vom schimba și vom aduce pe cine vrem”.

Bun. Au intervenit mineriadele care au avut și astea componență externă foarte importantă, după cum componență externă a avut și revoluția din decembrie 1989. Aceste mineriade au dus regimul politic din România într-o totală marginalizare pe plan internațional și Statele Unite au fost campionii acestei marginalizări. Iar îmi aduc aminte și sper că nu-ți mănânc timpul prea mult, eram în iunie 1990 la Washington la Fondul Monetar Internațional unde trebuia să prezint o concepție românească de reformă.

Cozmin Gușă: Erai deja vice prim ministru? Fusesei nominalizat?

Adrian Severin: Încă nu eram. Eram secretar de stat pentru privatizare la Ministerul Economiei Naționale. Și privatizarea era atunci cea mai interesantă parte a reformei și am fost trimis să prezint concepția noastră, dar nu numai legat de privatizare, ci în general de transformarea economiei de comandă în economie de piață, cu sistemul bancar, și toate, toate celelalte, care implicau și modificări politice, constituționale etc. Și-am făcut-o într-un adevărat concurs, alături de reprezentantul Cehoslovaciei, de reprezentantul Ungariei, alături de celebrul reprezentant al Poloniei ș.a.m.d., și contrar așteptărilor tuturor, programul pe care eu l-am prezentat, care nu era agreat de nimeni în țară, ca să spun cinstit, era făcut de mine, încropit de mine, că n-avea nimeni timp să gândească la chestii de genul ăsta, erau alte priorități și acel program, în fine, a fost considerat ca fiind mai bun decât cel al vișegrazilor și lumea nu se aștepta la acest lucru. Și acum vine clue-ul, era 13 iunie 1990.

Cozmin Gușă: Începutul mineriadei.

Adrian Severin: A doua zi când am venit, toți erau cu ziarele deschise și pe prima pagină erau fotografii de la București cu mineriada. Și atunci cineva de la Fondul Monetar Internațional, nu mai știu cine, dar era o persoană importantă, mi-a zis „pentru o lungă perioadă de timp veți avea probleme cu Statele Unite ale Americii. Cu Europa poate vă veți mai descurca, dar cu americanii, după această mineriadă, veți fi complet izolați”.

Cozmin Gușă: Pentru că mineriade erau considerate evenimente de sorginte KGB, sau care era problema?

Adrian Severin: Nu neapărat de sorginte KGB, dar în orice caz de sorginte comunistă revoluționară, noi nu înțelegeam, că suntem deja un stat constituțional, avuseseră loc alegeri și noi trebuia să ne comportăm așa cum se comportă un stat democratic. Adică, atunci când sunt probleme pe stradă vine Poliția, vine Jandarmeria, nu vin minerii să facă ordine. Deci considerau că noi continuăm să operăm într-o manieră nelegală, într-o manieră dictatorială, discreționară, în afara ideii de stat de drept, etc. și atunci s-a pus problema izolării noastre, care s-a și petrecut și ne-am chinuit în ʼ90, ʼ91 cu Guvernul Roman să scoatem țara din această izolare, aproape reușiserăm numai că, din nou mineriada vine, dă jos guvernul și o luăm de la capăt.

PARTENERIATUL CU SUA A FOST CONCEPUT EXCEPȚIONAL, PE 4 PILONI: COMUNICARE, CONSULTARE, CONCERTARE, COOPERARE, DECI “4C”. BILL CLINTON A LANSAT LA BUCUREȘTI ACEST PARTENERIAT.

În ʼ96, ʼ97 când eu am devenit ministrul de Externe, am încercat să ieșim din această situație neplăcută și să avansăm cu parteneriatul strategic, să inițiem un parteneriat strategic între noi și Statele Unite ale Americii. Nu mai intru în detalii. Pentru noi acest parteneriat a fost extrem de important, eu l-am văzut ca un parteneriat politic, în primul rând, de-abia acum am înțeles că, de pildă, domnul președinte Constantinescu la vremea aia se gândea la un parteneriat militar care să suplinească într-un fel neprimirea noastră în NATO. Eu nu-l vedeam ca un parteneriat în primul rând militar, nu eram așa de temător  că ne vor ataca rușii, dar din punct de vedere militar voiam să avem un parteneriat politic știind că acest parteneriat politic ne va duce și în NATO și, deci ne va oferi și garanțiile militare ale NATO. Ceea ce vreau să spun acum este că acest parteneriat a fost conturat din punct de vedere al concepției lui în toamna anului 1991, printr-un document pe care l-am conceput împreună cu asistentul secretarului de stat american Mark Grossman, trimis cu un document în acest sens la București, pe care noi acolo la București doar l-am finisat.

Principiul acestui parteneriat între România și Statele Unite ale Americii era sintetizat în cei 4 C Comunicare, Consultare, Concertare și Cooperare. Comunicare, trebuia să comunicăm, asta era foarte bine. Consultare în ce chestiuni? În inițiativele de politică internațională, în inițiativele strategice ale celor două state trebuia să ne consultăm. Și mai interesant, al treilea C, să ne concertăm pașii. Adică nu să facă America ceva și să ne spună „Veniți după noi!” ci să încercăm să definim interese congruente și apoi să ne concertăm pașii, să ne sincronizăm pașii spre a merge spre ele și sigur metoda de a face acești pași era aceea a cooperării.

Nu se putea atunci problema de subordonare. Nu se punea atunci problema ca să intervină, ca ambasador american să mă cheme pe mine, sau pe orice ministru la ambasadă să-mi dea instrucțiuni. Nu îndrăznea nici un ambasador american să facă declarații în presă despre politica românească, în loc să le facă miniștrilor cu care el colabora, cu care el avea contact. Ba chiar a fost un moment în ministeriatul meu, asupra căruia nu voi insista, dar în care s-a văzut foarte clar ce înseamnă să devieze un pic de la atitudinea protocolară și atitudinea diplomatică corectă, i s-a adresat o invitație președintelui Constantinescu de a face o vizită la Washington, după Madrid, când ne refuzaseră pe noi pentru NATO, invitația a fost adresată la Cotroceni direct, în loc să fie adresată prin mine, prin Ministerul de Externe, drept pentru care am refuzat-o eu și am spus „Noi nu avem timp să mergem acum la Washington, dar dacă domnul președinte Clinton dorește să ne ofere un premiu de consolare pentru refuzul de la Madrid, premiu de care de altfel, nu avem nevoie, dar poate că dânsul are conștiința încărcată, atunci este binevenit să vină la București”. Și atunci a venit la București și s-a lansat oficial parteneriatul strategic.

BĂSESCU A SCHIMBAT PARTENERIATUL ÎN PROTECTORAT. ASTFEL AMERICANII AU PRELUAT CONTROLUL ASUPRA JUSTIȚIEI, PRESEI ȘI SERVICIILOR SECRETE.

Deci puneți aceste două momente față în față și ajungem la zilele noastre. Ne referim la prima parte, la începutul anilor ʼ90 când, pe de-o parte, America n-avea o viziune asupra României, dar credea că este necesar să intervină pentru a avea lideri favorabili. Puneți apoi ʼ97-ʼ98 următorii în care lansăm acest parteneriat și care înseamnă Cooperare, Concertare, Consultare, Comunicare, și mergem mai departe și vedem ce se întâmplă după 2005, aș spune chiar cu câțiva pași în prealabil, făcuți de Mircea Geoană în direcția aceasta a alinierii automate la exigențele americane, dar după 2005 Traian Băsescu vine cu teoria Marelui Licurici și transformă ceea ce noi credeam că trebuie să fie un Parteneriat într-un Protectorat. El se pune sub protecția Statelor Unite, și în acel moment – și cu asta răspund întrebării tale – în acel moment Statele Unite revin la politica de la începutul anilor 1990. Când tot în acel context mi s-au spus următoarele, și asta nu era legat de România, ci era legat de URSS, la timpul respectiv: „Va fi foarte greu să controlăm Parlamentele, o să fie democrație, se vor deschide lucrurile, se va deschide politica și vor fi Parlamente. Dar e foarte greu să controlezi Parlamentul. Mult mai ușor e să controlezi Justiția, după Justiție vom controla presa și după ce vom controla Justiția și presa, după aceea o să ajungem și la Serviciile Secrete”. Deci Parlamentul, instituția centrală a democrației este greu de controlat, de aceea este mult mai ușor de compromis și s-a încercat compromiterea ei până în ziua de astăzi. În schimb Justiția poate fi controlată, o vedem în România, și prin Justiție se poate controla politica țării respective, prin Justiție se poate controla economia țării respective, prin justiție se poate controla politica externă a țării respective, i se poate controla identitatea care influențează politica externă. Deci toate acestea se pot controla mult mai simplu prin Justiție unde, desigur, ai nevoie, până la urmă nu de toți judecătorii, oricum sunt puțini, ai nevoie de instanțele cheie care sunt Înalta Curte de Casație, care sunt câteva din Curțile de Apel și nici acolo toți judecătorii, ci numai cei de la anumite secții, cu precădere Secția Penală. Deci, nu știu dacă am reușit prin această istorie prezentată să vă arăt exact și ce se vrea, și de unde am plecat și ce etape am parcurs. În acest moment trebuie să spun că sunt extrem de dezamăgit de felul cum America tratează România ca pe un Protectorat pe care nici măcar nu-l protejează, ci doar îl dirijează.

AR FI TREBUIT SĂ FIM UN ACTOR CENTRAL ÎN STRATEGIA PERIFERICĂ A SUA. AM AJUNS ÎN SCHIMB UN PARTENER NEVOLNIC.

Cozmin Gușă: Mai avem câteva minute, cu îngăduința lui Marius Oprea am mai luat câteva minute peste orele 14.00 tocmai pentru că vreau să venim, după această descriere pe care n-am întrerupt-o tocmai pentru că nu voiam să strict nimica din excursul logic care a fost excepțional, vin cu întrebarea, clară dacă așa stau lucrurile, și așa stau, care sunt așteptările Statelor Unite de la România? În această formulă în care Justiția este pusă la pământ, presa e pusă la pământ…

Adrian Severin: Economia e pusă la pământ.

Cozmin Gușă: Economia e pusă la pământ, parlamentul, deci care este rolul pe care trebuie să-l jucăm noi într-o zonă atât de tulburată, vorbeam despre posibilitatea izbucnirii războiului în Ucraina ca mijloc, mă rog, inițial al tatonărilor Rusia – Statele Unite. Ce rol putem noi juca dacă suntem în genunchi din aceste unghiuri? Adică din perspectiva ta, americanii își doresc ceva de la noi? Ce vor de la noi? Că Piață economică, nu. De piața economică din România beneficiază Germania. Ce dorește America de la noi dacă ne-a pus în genunchi în halul ăsta, cu contribuția oamenilor de tip Băsescu, adică a acestor trădători care sforăie vorbe mereu atunci când vorbesc despre România, că mi-e și jenă de jena care ar trebui s-o simtă ei. Adică se prefac a fi patrioți. Asta aș vrea să concentrezi în câteva minute, ce crezi tu că-și dorește Statele Unite de la o Românie pusă în genunchi, așa cum ai descris-o?

Adrian Severin: Bun, ca să răspund întrebării trebuie să știi cam cum se iau deciziile în Statele Unite. Multă lume crede că în Statele Unite puterea este concentrată și că președintele este cel care poate decide în toate cele, el fiind cum se spune adesea, cel mai puternic om din lume. Poate e cel mai puternic om din lume, nu știu, dar cu certitudine nu este cel mai puternic om din Statele Unite ale Americii. În Statele Unite ale Americii Puterea este foarte difuză și în procesul decizional intervin tot felul de factori prin care așa numitul establishment, adică birocrația aș spune dinastică, dinastiile birocratice, oligarhia birocraților care se perpetuează aproape din tată în fiu sau prin testament, prin moștenire, deci această birocrație are un rol foarte important de jucat. Și, deși tradițiile ei sunt vechi, ceea ce nu îi permite să se adapteze la nou foarte ușor, oamenii care lucrează acolo sunt în general foarte tineri, iar tinerii cum spunea chiar un judecător al Curții Supreme a Statelor Unite ale Americii, „tinerii cunosc regulile, dar nu cunosc excepțiile”. Ori în politica externă excepțiile sunt mult mai importante decât regulile. Excepția nu înseamnă o negare a regulii, înseamnă o adaptare inteligentă a regulii la o serie întreagă de variabile pe care cel care a stabilit regula nu le putea avea în vedere la data adoptării aceleia. Deci din acest punct de vedere acești tineri, care sunt impregnați de tradiția Americii ca superputere, care rezolvă cu mușchii atât de multe lucruri încât nu e nevoie să mai pună și mintea la contribuție. O Americă atât de puternică încât nu are nevoie și de o politică bună. Aceștia tineri cred într-adevăr că o Românie în genunchi, o Românie pe care o controlează, o Românie care execută ordinele primite de la Washington este mult mai potrivită decât una care are propria ei strategie, și așa cum spuneam în trecut, se inserează util cu strategia ei în strategia regională a Statelor Unite ale Americii. Aceasta era ideea: ca noi să avem o strategie a noastră pe care o puteam defini și trebuia s-o definim ținând seama și de faptul că ne bucurăm de parteneriatul, de instrumentele oferite de parteneriatul cu SUA, iar această strategie trebuia gândită și în sensul în care ea se putea insera util în Strategia regională.

Cozmin Gușă: Vreau să fac în acest moment o descriere plastică pentru toți ascultătorii noștri care nu sunt neapărat specialiști în politică externă, dar sunt foarte interesați de asta, și să simplific, să traduc într-un fel ceea ce ai spus. Tu zici că era un parteneriat strategic unde pentru filmele geopolitice regizate în zonă, noi să primim un rol de actor secundar, dar actor. În loc de asta, noi n-am mai fost distribuiți și am devenit un fel de sculă netrebnică cu care face fiecare câteceva. Am exagerat, sau e corectă imaginea plastică pe care am pus-o?

Adrian Severin: Nu, nu, așa este. Eu spuneam și altfel, să fim nu un actor secundar, să fim un actor central, în strategia periferică a Statelor Unite. Pentru că în zona aceasta, până la urmă, era vorba de periferia strategiei Statelor Unite, dar noi puteam în această periferie strategică americană să jucăm rolul unui actor central și aceasta era utilitatea noastră.

BĂSESCU A FOST PREFERAT DE AMERICANI PE PRINCIPIUL CĂ “NU ESTE ALTUL CARE SĂ FACĂ CHIAR MAI MULT DECÂT CEEA CE-I CEREM NOI”. ROMÂNIA A DERAPAT ASTFEL ÎN SPIRITUL PILDEI, “CÂND NU ȘTII UNDE VREI SĂ AJUNGI, TOATE DRUMURILE DUC ACOLO”.

Cozmin Gușă: Am ratat. De ce-am ratat?

Adrian Severin: Am ratat pentru că dorind să avem puterea în țară, și mă refer la Băsescu că el a patentat această abordare, pentru ca să poată să-și mențină puterea în țară, acolo unde devenea tot mai impopular, a supus România, a subordonat România necondiționat și fără contrapartidă, exigențelor americane. Iar acolo în Washington au fost destui oameni fără multă minte care să creadă că asta servește Statelor Unite ale Americii. Noi am renunțat să avem strategia noastră proprie ca urmare a acestei abordări, strategia românească a devenit lichidă, adică a luat forma vasului în care a fost pusă, respectiv a fost pusă în vasul strategiei americane și a luat forma acestui vas, al strategiei americane. Noi n-am mai avut, cum spune un personaj din Alice în Țara Minunilor „Când nu știi unde vrei să ajungi, toate drumurile duc acolo”. Deci noi n-am mai avut o abordare strategică, prin urmare toate drumurile duceau acolo și noi am ales, din motive de oportunism pentru ca să ne perpetuăm puterea într-o țară care nu ne mai dorea la conducere, am ales să mergem pe drumul indicat de Statele Unite. Ceea ce americanii au apreciat. Eu țin minte că am discutat cu un prieten american, că avea o funcție oficială în 2012, când cu demiterea lui Traian Băsescu și le-am spus: „Domne, dar intervenția voastră este absolut scandaloasă și voi chiar nu înțelegeți că mențineți în România un președinte care e impopular, n-o spun eu, n-am nimic cu el, spune poporul român, a spus, s-a pronunțat, și voi mergeți cu președinte impopular”. Și răspunsul a fost simplu: „Spune-mi altul care este gata să facă mai mult cu ceea ce-i cerem noi”. Deci de aceea, pentru asta s-a optat.

Cozmin Gușă: Extraordinar.

Adrian Severin: Am citat exact ce mi s-a spus: „Spune altul care este gata să facă tot ceea ce-i cerem noi”. Sau „Să facă mai mult decât  ceea ce-i cerem noi”. Asta e concluzia, asta a fost opțiunea. Le spun americanilor, o concluzie greșită, ei au nevoie de o Românie care să stea pe propriile picioare și care să-i fie partener adevărat”. Cine se supune ușor, te și păcălește ușor sau te și abandonează ușor.

Cozmin Gușă: Concluzia este extraordinară, se suprapune imaginii cu care am început, apropo de Băsescu și Licuriciul Mare și ce-a zis el că-i face Licuriciului Mare, Licuriciul Mare a înțeles și nimeni nu mai era în stare să practice, ceea ce Băsescu se angaja să practice în relația cu Statele Unite. Mulțumesc Adrian Severin.

- Advertisement -

ALTE ȘTIRI

- Solidnews by -

NOUTĂȚI