Geopolitica la Zi (32). Cel mai probabil rezultat al atacului Ucrainei este un război Rusia-NATO, cu ținte inițiale România și Moldova!

(transcriere din emisiunea Geopolitica la Zi cu Daria Gușă la Gold FM)

Duminică, 1 iunie, cinci aeroporturi din Rusia, unde se aflau bombardiere strategice folosite în conflictul ucrainean pentru a lansa rachete convenționale, dar care fac parte și din arsenalul nuclear al Rusiei, au fost atacate. Ucrainenii au spus că s-au pregătit timp de un an și jumătate pentru acest atac, ducând sute de componente de drone în Rusia, depozitându-le, asamblându-le ulterior și încărcându-le în camioane care se deplasau oricum spre bazele rusești, fără știința șoferilor. Ucrainenii au declarat că, în urma atacului, au fost distruse între 23 și 40 de avioane, dintr-un total de 70. Bombardierele se aflau în aer liber din cauza noului tratat START între Rusia și SUA, prin care ambele părți sunt obligate să își lase bombardierele nucleare vizibile pentru sateliți, pentru a permite monitorizarea lor reciprocă.

În plus, aceste atacuri nu ar fi putut avea loc fără ajutorul sateliților occidentali, mai precis fără ajutorul CIA și MI6, deci SUA și Marea Britanie poartă vina. Ce nu se știe este dacă Trump a fost cel care a aprobat atacurile, el părând vizibil confuz și încurcat în ultima săptămână. Acum două zile, se pare că Serviciul de Securitate al Ucrainei (SBU) a efectuat încă un atac asupra podului care leagă Crimeea de Rusia, cu explozibili plantați sub apă, podul nefiind operațional pentru mai multe ore. Acest atac nu se compară cu atacurile anterioare ale ucrainenilor, care au blocat circulația pe acest pod pentru luni întregi, dar arată că ucrainenii continuă să provoace Rusia. A avut loc și o altă întâlnire de pace la Istanbul, care, desigur, nu a rezolvat absolut nimic. Și acum toată lumea așteaptă reacția Rusiei.

Concluzia clară în majoritatea cercurilor din Rusia este că trebuie o retaliere la putere maximă, ceea ce ar însemna ori un atac total asupra Ucrainei, prin care majoritatea teritoriului ucrainean ar deveni parte a Rusiei, ori un atac asupra unei ținte occidentale, din NATO, cu un „Oreshnik”, care să declanșeze un război mai extins. Cele mai probabile ținte ar fi Moldova sau România, unde s-au impus lideri de tipul Zelenski, care ar accepta o astfel de situație, dar care ar putea servi și drept baze operaționale NATO. Mai multe rapoarte ale institutelor internaționale care cercetează conflictele arată clar că Rusia este pregătită pentru un război total la granița cu Ucraina; se estimează între 50.000 și 100.000 de soldați la graniță, iar mai multe legi au fost adoptate care pregătesc, practic, populația rusă pentru un război extins. Momentan, însă, Putin nu pare să vrea să ia nicio măsură, iar nici în media internă din Rusia nu au apărut încă semne ale unui posibil deznodământ. Oare de ce? Fie Putin a fost trădat, fie lipsa lui, a lui Trump și a liderilor europeni de eforturi pentru a ajunge la pace poate fi văzută din aceeași perspectivă – alimentarea complexului militar-industrial, cele mai profitabile companii din lume în prezent, care controlează capitalul internațional și cu care, probabil, aceștia s-au înțeles pentru a prelungi sau extinde războiul. Dacă Putin nu ripostează, cu siguranță va pierde foarte multă susținere internă, vor ieși oameni în stradă în Rusia și va pierde și respectul internațional, trecând de la poziția de „mare urs rusesc” la o poziție defensivă, inacceptabilă pentru populația rusă.

Apoi, când ne uităm la UE, observăm că Uniunea vrea doar să cheltuiască cât mai mulți bani pe armament. Executivul UE le-a spus țărilor membre că pot reutiliza sute de miliarde de euro din banii de ajutor Covid-19 pentru a finanța proiecte de apărare, reflectând o schimbare radicală a priorităților față de perioada pandemiei. Miercuri, Comisia Europeană a confirmat că țările au până în august 2026 pentru a îndeplini țintele convenite, pentru a primi până la 335 de miliarde de euro prin Facilitatea de Redresare și Reziliență (FRR), și a anunțat că proiectele legate de apărare vor fi acum eligibile pentru finanțare. În 2021, Comisia a oferit țărilor UE afectate de pandemie un fond de 650 de miliarde de euro în împrumuturi și granturi, destinate combaterii schimbărilor climatice, digitalizării și reformelor favorabile creșterii economice, finanțate prin emiterea de datorii la nivelul UE.

Toate deciziile din Europa vin din această nevoie de bani, nu din motive ideologice. Tot săptămâna aceasta, au apărut rapoarte că Franța și Belgia – cei mai mari cumpărători de gaz natural lichefiat (GNL) rusesc din UE – au refuzat să susțină o propunere de interzicere a gazului rusesc, deci chiar și cele mai belicoase țări, cu excepția Germaniei. Iar UE s-a pus în genunchi și pentru banii americani săptămâna aceasta, după un apel al Ursulei către Trump; se pare că i-am promis americanilor beneficii economice pentru a-și retrage tarifele. În plus, statele membre au aprobat instrumentul de împrumut SAFE în valoare de 150 de miliarde de euro pentru a consolida capacitățile europene de apărare.

Cele 150 de miliarde de euro pentru armament, din care doar 65% trebuie cheltuiți pe produse fabricate în UE, au fost oferite pentru a-l liniști pe Trump și pentru a cumpăra încă două luni de calm. Astfel, brusc s-a anunțat că Europa va cheltui cu 150 de miliarde în plus pe apărare – bani care vor deveni profituri pentru complexul militar-industrial american. UE este, așadar, disperată din punct de vedere economic, belicoasă pentru a se salva în fața capitalului mondial, dar într-un mod din care beneficiază doar liderii corupți din Europa, nu populațiile de rând care vor fi cu adevărat afectate. Este și dezbinată din interior, ca actor politic, slăbindu-și și mai mult poziția. Aici putem menționa discursul premierului slovac Robert Fico de săptămâna trecută, de la summitul conservatorilor organizat de Orban la Budapesta, unde a declarat că încercarea Uniunii Europene de a impune o „opinie politică obligatorie” statelor sale membre, prin amenințări pe care le-a primit el și Orban de la Merz, semnalează prăbușirea proiectului european, o îndepărtare de la valorile democratice și, totodată, marchează începutul unui conflict militar uriaș.

Când vine vorba de americani, Trump a demonstrat fie că este un mincinos care nu își poate asuma nicio decizie politică, fie că nu înțelege ce se întâmplă și deciziile se iau fără aprobarea lui – ambele opțiuni fiind extrem de grave. Trump este foarte dezorientat în general, după ce a mințit de mai multe ori referitor la cunoștințele sale despre războiul din Ucraina și s-a contrazis chiar și pe tema acordurilor nucleare cu Iranul, în dezacord cu propriii membri ai administrației sale, fiecare afirmând altceva. Pentru SUA, un război extins nu ar fi chiar atât de grav, dar ar fi perceput oricum ca o înfrângere a lui Trump, oricât de mult ar încerca acesta să repete că nu el a început războiul.

Așadar, pentru a concluziona pe subiectul ucrainean, în zilele sau săptămânile următoare există trei scenarii posibile. Prima variantă este ca Rusia să nu riposteze la un nivel maxim, așa cum așteaptă întreaga țară de la Putin, ceea ce ar duce la un haos intern în Rusia și, posibil, chiar la înlocuirea lui Putin. A doua variantă este ca rușii să înceapă un atac la scară largă asupra Ucrainei, lucru care nu ar fi dificil pentru ei, dar probabil că ucrainenii nu sunt cei pe care rușii doresc cu adevărat să-i pedepsească în această situație, pentru că atacurile nu s-ar fi putut organiza fără implicarea Occidentului. A treia variantă este ca rușii să lovească ținte NATO, din moment ce atacul a fost efectuat cu ajutorul NATO, și să rezulte astfel un război extins, cu cele mai probabile ținte inițiale fiind România și Moldova. Momentan, probabil se verifică care a fost implicarea reală a europenilor și a americanilor în acest atac și dacă Putin a fost trădat și nu știa de acest atac. Există și opțiunea ca Putin să își dorească prelungirea războiului în favoarea complexului militar-industrial. Vom vedea ce se va întâmpla, dar nu cred că Rusia mai poate aștepta mult timp până să ia o decizie, din cauza acestor lupte interne dintre diferitele părți din serviciile de informații și elita Rusiei.