(transcriere din emisiunea Geopolitica la Zi cu Daria Gușă la Gold FM)
Să trecem la summitul Uniunea Europeană – China. Acolo au fost prezenți președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, dar și președintele Consiliului European, Antonio Costa. Nu știu dacă v-ați uitat la imagini. Eu una am fost șocată de la început, pentru că, acum, cred că ați văzut și voi online mai multe ceremonii de primire a oficialilor chinezi. China este foarte atentă atunci când vine vorba de vizite externe și are onoruri militare, fanfare, dansuri, covor roșu lung de un kilometru. Este incredibil ce spectacole fac pentru liderii din alte țări, dar, dacă vă uitați la cum au fost primiți cei doi lideri europeni, au fost aduși cu autobuzul de la aeroport. Chiar nu poți să glumești cu acest lucru. A trebuit să ia un autobuz, nu unul public, desigur, dar totuși un autobuz, nu vreo limuzină, cum cu siguranță guvernul Chinei are mii, și modul în care s-a relaționat cu Xi Jinping și cu ceilalți reprezentanți chinezi a fost chiar șocant. În primul rând, diplomații noștri au fost extrem de slabi, ca de obicei.
Deja eu mă gândesc că ei nu au cum să fie chiar atât de slabi. Le spune cineva să fie atât de slabi. Nu este posibil să stea chiar atât de prost. Cred că au vrut să saboteze de la început această întâlnire. Iar, pe lângă acest lucru, au avut o atitudine moralizatoare față de China, extrem de antipatică, prin care încercau să amenințe China că ar trebui să oprească imediat tot comerțul cu Rusia, să acuze China că susține războiul din Ucraina. O atitudine extrem de moralizatoare, care nu își are rostul și care cu siguranță nu își are rostul atunci când este vorba de o discuție cu o țară mult mai importantă decât tine și mult mai puternică. Acest summit ar fi putut să fie o mare victorie pentru Europa, pentru că, la toate aceste summituri, China este, de obicei, extrem de generoasă.
Este și aniversarea a 50 de ani de relații, al 50-lea summit dintre Uniunea Europeană și China. Deci ar fi fost un moment important. Să ținem minte că în alte summituri, precum cel dintre Uniunea Africană și China, China tot timpul ajunge la investiții de zeci de miliarde de dolari, pe care le promite acestor țări. Dar nu, europenii au pierdut majoritatea timpului discutând despre războiul din Ucraina și, la final, singura înțelegere la care au putut să ajungă a fost atunci când vine vorba de energia verde, unde cele două părți, Uniunea Europeană și China, au acceptat să colaboreze de acum încolo. Nu va însemna nimic, dar nimic pentru Europa, pentru că China este oricum mult mai dezvoltată atunci când vine vorba de energia verde, iar această colaborare nu implică vreo investiție chineză sau vreo transmitere de cunoștințe din partea Chinei către Europa.
Deci, extrem, extrem de dezamăgitor, mai ales pentru că China este al doilea cel mai important partener economic al Uniunii Europene. Acum, ce bun să facem dacă Uniunea Europeană continuă să numească China un rival strategic? Atunci trebuie să înțelegem că am rămas pur și simplu pradă SUA și Rusiei. Am avut o șansă. Erau foarte mari speranțe cu acest summit cu China, mai ales acum că europenii au relații extrem de proaste și cu SUA, deci au o scuză, ca să spunem așa, atunci când vine vorba de relaționarea cu China.
Dar nu, o altă șansă ratată și vedem că la trei zile după a avut loc întâlnirea dintre Donald Trump și Ursula von der Leyen. Din nou, fără nicio fast sau pompă pentru reprezentanții Uniunii Europene. Trump, nici nu știu dacă nu era deja în camera în care s-a filmat acest lucru. Poate doar a schimbat masa, era la hotelul lui, a discutat primele 10 minute doar despre cât de frumos este noul lui resort de golf și ce bine s-a simțit la golf în ziua aceea. Deci nu a arătat vreun respect pentru reprezentanții Uniunii Europene, cum nici nu ar fi trebuit, având în vedere cum se comportă și ei. Și a ajuns la o înțelegere economică, care mi se pare dezastruoasă pentru Europa, dar dezastruoasă și pentru americani. Nu a câștigat nimeni din această înțelegere, dar americanii au pierdut mai puțin, ca să spunem așa.
Americanii au decis că vor impune europenilor taxe de import de 15% pentru tot ce nu este important pentru economia americană și tot ce pot importa și din alte locuri, dar vor lăsa taxe de import la 0% pentru toate domeniile unde este foarte important pentru economia americană, anume componente, produse chimice, ce nu produc ei în SUA, dar vor continua să lase tarifele, taxele de 50% pe aluminiu și oțel, adică ce este extrem de important pentru Uniunea Europeană.
La schimb pentru această pedeapsă, practic, pentru că nu avem vreun avantaj din această înțelegere – este doar o înțelegere mai proastă decât ce aveam până acum – europenii au acceptat să nu impună niciun fel de taxă de import la produsele americane. Dar este obligată Uniunea Europeană, pe lângă acest lucru, să investească 600 de miliarde de dolari până în 2028 în economia americană, ceea ce probabil va veni din investiții în complexul militar-industrial, pentru că nu avem cum altfel să ajungem la așa o sumă atunci când vine vorba de investiții. Și acestea nici nu pot fi forțate, pentru că un guvern nu poate forța o companie să investească în SUA. Dar, pe lângă acest lucru, a mai promis Ursula von der Leyen că Uniunea Europeană va cumpăra energie americană în valoare de 750 de miliarde de dolari până în 2028, deci 250 de miliarde de dolari pe an, de cinci ori mai mult decât ne costau resursele naturale provenite din Rusia în 2021. Atunci erau 50 de miliarde de dolari pe an, mult, mult mai ieftin. Și trebuie să înțelegem, pe lângă acest lucru, că, pe lângă faptul că este mai scump, americanii nu au de unde să exporte atât de mult gaz natural, pur și simplu nu au așa de mult combustibil. Ar însemna că nu ar mai putea să exporte nicăieri altundeva în lume, dar să și producă mai mult decât produc deja pentru a putea să ne vândă atât de multe resurse naturale.
Deci, complet dezastruos pentru economia europeană. Acum ce putem să spunem? Poate acest deal a venit din disperarea de a continua războiul, de a continua cu acești lideri la putere. Practic, tot ce putem înțelege aici este că, deși au aceiași șefi, Trump și Ursula von der Leyen nu sunt chiar la același nivel. Economia americană se dorește a fi încă în picioare, în timp ce economia europeană pare a fi destinată distrugerii. Eu cred că, pe termen lung, ar fi fost bine să nu se ajungă la nicio înțelegere, să fi rămas cu niște taxe foarte, foarte mari de la americani. Până la urmă, consumatorul american care dorește să cumpere aceste produse le plătește.
Chiar aș fi rugat să lase taxe mari și la toate aceste tehnologii de care au nevoie americanii, iar Europa ar fi trebuit să își găsească alte piețe de export. Ar fi fost mult mai bine pe termen lung. Dar, în schimb, am promis mai multe investiții pe care noi nu le putem garanta, în primul rând, dar nici nu ni le putem permite. Emmanuel Macron, când a fost întrebat de ce nu a funcționat acest deal, a spus unor consilieri de-ai lui – reportează Politico – că trebuie să le fie frică de Europa, iar Ursula von der Leyen a greșit pentru că nu le-a fost frică de ea. Păi, cum să le fie frică de ea când este evident că este recunoscut internațional acum că a comis nu știu câte ilegalități, că a fost impusă la putere de către aceste forțe de tipul Rothschild, că nu este pregătită, că nu ia propriile decizii, că nu se pricepe la ce spune. Deci nu are de ce să le fie frică americanilor de Ursula von der Leyen, pentru că ei sunt mai protejați.
Dar da, să înțelegem că se va continua această idee de cumpărare de arme de la americani, dar și această idee de distrugere totală a economiei europene prin importul de gaze extrem de scumpe. Acest deal nici nu știu dacă i-a folosit prea mult lui Trump, pentru că ratingul de aprobare al lui Trump însuși a scăzut la sub 40%, cel mai scăzut din acest mandat al lui Trump. Și Trump este și el panicat pentru că, din punct de vedere intern, nu stă prea bine. V-am povestit în ultimele săptămâni despre aceste probleme, dar da.
Din toate aceste dealuri din ultima săptămână, înțelegem foarte clar că se dorește doar distrugerea Europei. Nimeni nu mai dorește să salveze Europa. Rusia a ajutat mult Europa prin exporturile de gaze ieftine, prin faptul că totuși erau foarte deschiși la colaborări, dar, în urma acestui război din Ucraina și a belicozității europenilor, nu vom mai fi ajutați de Rusia. Nu mai avem de ce, chiar dacă poate le eram simpatici europenii rușilor la început.
Pe lângă acest lucru, America are foarte mari probleme de una singură, atât economice, dar și militare. Nu mai vrea să ajute Europa. Nu că și-ar fi dorit vreodată, dar acum vrea să profite din ce în ce mai tare. Iar China a încercat să ajungă la o înțelegere cu Europa. Nu și-a dorit, nu a fost lăsată, probabil de forțele care îi controlează pe Costa și pe Ursula von der Leyen. Și vedem că Europa rămâne singură. Rusia și China continuă să fie aliate. Trump va ajunge, cel mai probabil, în următoarele două luni, la un acord și cu China. Iar Rusia își continuă ofensiva și, în fața acestor probleme de înarmare, cu siguranță se gândește la un atac mai decisiv în următoarea lună asupra Ucrainei, pentru a termina odată această poveste prin care europenii încă se prefac că mai pot câștiga un război pe care l-au pierdut de mult.
Urmărește emisiunea integrală aici:
