(transcriere din emisiunea Geopolitica la Zi cu Daria Gușă la Gold FM)
Și acum să trecem la ultimul subiect al zilei de astăzi, și anume summitul Organizației de Cooperare de la Shanghai, ce va avea loc în Tianjin în câteva zile.
Tianjin este o locație importantă pentru că este un hub strategic pentru inițiativa OBOR a Chinei, sau noul Drum al Mătăsii. Acolo se întâlnesc atât toate drumurile terestre ale acestui proiect, cât și toate căile maritime. Este, așadar, un loc foarte semnificativ, iar acolo se derulează și foarte multe inițiative comune ale OBOR cu Organizația de Cooperare de la Shanghai, precum workshopul Luban, care este o inițiativă de educație internațională prin care, practic, chinezii ajută gratuit alte state să atingă standardele Chinei în materie de tehnologie și forță de muncă.
Organizația de Cooperare de la Shanghai a fost creată în 2001 de China, Rusia, Kazahstan, Kârgâzstan, Tadjikistan și Uzbekistan. Este o organizație de securitate, dar are și componente economice, pentru că include și aspecte legate de securitatea exporturilor sau a energiei. În 2017, s-au alăturat și India și Pakistan, iar Iranul s-a alăturat în 2023. Există și trei state care au statut de observator: Mongolia, Belarus și Afganistan, precum și 14 parteneri ai Organizației de Cooperare de la Shanghai. Aici avem Sri Lanka, Turcia, Cambodgia, Azerbaidjan, Nepal, Armenia, Egipt, Qatar, Arabia Saudită, Bahrain, Kuweit, Myanmar, Maldive și Emiratele Arabe Unite. Deci o organizație mare, însă cu limbile oficiale rămase chineza și rusa, în ciuda extinderii. Este o organizație simbolică pentru parteneriatul sino-rus.
Iar acest summit va fi cel mai mare din istoria Organizației de Cooperare de la Shanghai. Peste 20 de șefi de stat și 10 lideri de organizații internaționale vor fi prezenți. Îi includem aici pe Xi Jinping, Vladimir Putin, Narendra Modi, Masoud Pezeshkian din Iran, Recep Tayyip Erdogan din Turcia, Antonio Guterres – secretarul general al ONU. Așadar, o întâlnire foarte importantă, care va demonstra dacă o organizație atât de mare, cu atâtea state importante, poate ajunge la un consens și se poate pune de acord asupra unor teme-cheie legate de viitorul securității, dar și al economiei și geopoliticii globale.
Este o întâlnire foarte importantă și eu cred că va avea succes datorită sau din cauza americanilor, pentru că cele mai mari conflicte din interiorul Organizației de Cooperare de la Shanghai includ conflictul dintre India și Pakistan și conflictul dintre China și India. India și Pakistan se confruntă cu probleme la graniță, în special în regiunea Kashmir, cu episoade de tensiune, cum am văzut la finalul primăverii. Tensiuni există și între China și India, legate atât de granițe, cât și de un nou proiect de irigații din Tibet, care ar putea reduce cantitatea de apă ce ajunge în India.
Însă, prin toate aceste taxe uriașe de import impuse de Trump în ultimele săptămâni – cele mai recente intrând în vigoare chiar săptămâna aceasta, de 50% asupra Indiei – americanii n-au făcut decât să împingă India mai aproape de China, pentru că acesta este conflictul cel mai important de soluționat. Dacă se vor soluționa tensiunile dintre India și China, atunci cu siguranță se vor aplana și cele dintre India și Pakistan, iar Organizația de Cooperare de la Shanghai va putea deveni un bloc unit.
Ultima declarație a Organizației, din urmă cu câteva luni, referitoare la războiul dintre Iran și Israel, nu a fost semnată de India. India a refuzat din cauza relației sale foarte apropiate cu SUA și cu Israelul. India își importă majoritatea armelor din Israel, la cererea americanilor. Însă acum povestea este alta, pentru că americanii și-au pierdut cel mai important aliat din cadrul acestor noi organizații, cum sunt BRICS sau OCS.
Această întâlnire va fi una extrem de importantă și deja există semnale clare că India este gata să treacă de partea Rusiei și a Chinei, având în vedere felul în care este tratată de Washington. După ce ministrul de externe al Indiei a fost la Moscova săptămâna trecută, a declarat că vor continua să importe petrol și gaze din Rusia și că, de fapt, vor să crească semnificativ volumul comerțului bilateral – cu peste 50% în următorii cinci ani.
Deja s-au anunțat reforme interne în India care vor sprijini aceste planuri, prin reforme fiscale și reglementări noi în sectorul de manufactură, astfel încât să poată depăși impactul tarifelor americane fără a afecta prea mult populația indiană. Vizita la Tianjin va fi prima vizită a lui Modi în China din ultimii șapte ani. Dacă va decurge bine și se vor semna acorduri favorabile, cu acces extins la piața chineză, atunci noile taxe de import ale lui Trump nu vor lovi atât de tare New Delhi-ul.
Și, înainte de acest summit foarte interesant, Narendra Modi va merge în Japonia. Mâine va ajunge acolo, pentru a discuta cu liderii japonezi despre mai multe inițiative economice și de securitate economică, precum semiconductori, inteligență artificială, minerale critice și creșterea investițiilor bilaterale. Poate vă întrebați de ce merge în Japonia chiar înainte. Ei bine, summitul de cooperare de la Shanghai este și un avertisment pentru Japonia cu privire la problemele pe care le va avea în relația cu SUA.
Japonia se bazează foarte mult pe SUA, dar și SUA se bazează pe Japonia, pentru că, în caz de conflict direct cu China, Japonia ar fi principalul punct de atac. Summitul va fi urmat de o paradă foarte mare, de comemorare a sfârșitului celui de-al Doilea Război Mondial. Însă nu este vorba doar de sfârșitul războiului, ci mai precis de capitularea Japoniei, care a avut loc la 2 septembrie 1945, după bombardamentele de la Hiroshima și Nagasaki din august.
Așadar, este aici un simbolism puternic: i se reamintește Japoniei modul în care a fost tratată de aliații occidentali și faptul că această mare paradă are loc în China, cu participarea atâtor lideri internaționali, este foarte important. Reamintește lumii că, deși americanii s-au declarat învingători după al Doilea Război Mondial și și-au însușit meritul de a fi înfrânt fascismul și nazismul din Europa, de fapt țările care au suferit cele mai mari pierderi umane au fost China și Uniunea Sovietică.
Uniunea Sovietică a pierdut 24 de milioane de oameni în acest război, China aproape 20 de milioane. Apoi urmează Germania, cu 7,7 milioane, iar SUA – deși și-a revendicat meritul de a fi salvat Europa – a avut pierderi umane mai mici decât România. România a avut 833.000 de morți în al Doilea Război Mondial, în timp ce SUA a avut doar 420.000. Așadar, SUA a creat un narativ nejustificat, că victoria i se datorează și astfel și reorganizarea lumii a fost făcută sub tutela ei, dar China și Rusia arată foarte clar că lor li se datorează pacea și salvarea a milioane de oameni chinuiți de regimurile de atunci.
