(transcriere din emisiunea Geopolitica la Zi cu Daria Gușă la Gold FM)
Donald trump nu este atât de pașnic cum vrea să pară pentru comitetul Nobel. Acum trei zile, luni, el a propus ca Departamentul de Apărare din SUA să fie redenumit și să se numească, de acum înainte, Departamentul Războiului. Se pare că, acum un secol, acest departament se numea într-adevăr Departamentul Războiului, iar Pete Hegseth, care este secretarul Apărării din SUA, a declarat că acest lucru se va întâmpla și că vor schimba oficial numele. Aceste detalii sunt, în mare parte, pentru imaginea lui Trump la nivel internațional – vrea să pară cât mai “macho”, cât mai hotărât. Putem înțelege, într-un fel, de ce vrea să redenumească acest departament. Oricum, la câte războaie au început americanii în ultimele decenii în lume, nu cred că a fost cineva păcălit de numele „Departamentul Apărării”, deoarece a fost folosit în principal pentru ofensive. Nimeni nu a încercat să invadeze SUA în ultimul secol.
Trump continuă să încerce să își spele imaginea l-a amenințat și pe George Soros, spunând că acesta ar trebui să fie judecat la Curtea Penală Internațională pentru faptul că a susținut acele proteste masive din SUA de la începutul verii. Sunt multe motive pentru care George Soros ar putea fi cercetat și chiar dat în judecată. Eu, personal, nici nu sunt foarte sigură că George Soros mai trăiește, pentru că nu a mai fost văzut în public de doi ani. Nu a apărut nicio poză cu el. Oricum, toate operațiunile lui sunt acum conduse de fiul său, Alexander Soros. Deci nu este o mare problemă pentru aceste operațiuni. Totuși, atacul lui Trump este important, pentru că George Soros este perceput ca un fel de reprezentant public al familiei Rothschild.
Nu este o figură puternică în cadrul acelei familii, dar a fost ales ca un fel de executant pentru anumite planuri, cum este și planul său de “societate deschisă”, care a fost impus în Europa de Est și s-a încercat și în Asia Centrală. Acest atac al lui Trump reflectă până la urmă o contradicție de care am mai vorbit: Donald Trump încearcă să ia unele decizii pașnice, de exemplu în privința Ucrainei, dar familia Rothschild – care îl controlează și pe George Soros și, implicit, mulți lideri europeni – își dorește continuarea războiului și îi pune bețe în roate lui Trump în eforturile sale de a-l opri.
Pentru că, în jurul lui Donald Trump, nu sunt doar oameni care își doresc pacea în Ucraina. Cel mai elocvent exemplu este Kit Kellogg, cel care a fost desemnat de Trump ca trimis special în Ucraina în iarnă, când și-a început noul mandat. Să ținem minte că Kit Kellogg nu a fost invitat la summitul de pace din Alaska, dar la începutul acestei săptămâni a primit o medalie de la Zelenski. Cred că este a doua cea mai mare distincție oficială în statul ucrainean, și Kellogg este probabil recompensat de liderii europeni pentru faptul că, la fel ca și ei, susține continuarea acestui război. Și că tot am menționat acest conflict – ce se întâmplă? De ce nu se mai oprește?
Până la urmă, în ultima săptămână, Trump a autorizat vânzarea a peste 3000 de rachete cu rază lungă de acțiune care ar putea fi folosite de ucraineni pentru a lovi ținte în interiorul Rusiei. Rușii își continuă și ei atacurile asupra Ucrainei. De fapt, au distrus și un depozit unde se aflau componente trimise de germani în Ucraina, componente ce puteau fi folosite pentru a construi rachete de tip Taurus – din nou, importante pentru o eventuală ofensivă a Ucrainei pe teritoriul rus. Se pare că rușii știu exact ce primesc ucrainenii și de la cine. Probabil aceste componente au fost trimise neasamblate tocmai pentru a crea o ambiguitate, pentru ca apoi să se poată spune că Germania nu a fost implicată direct. Toate aceste informații contrazic clar ceea ce s-a discutat la summitul de la Alaska.
Acolo s-a spus că trebuie să se ajungă la cauzele de bază ale acestui conflict, că Ucraina va trebui să fie neutră, că NATO nu se va extinde. Sunt propuneri care au fost corecte atât pentru ruși, cât și pentru americani, pentru că SUA nu are, de fapt, o miză uriașă în Ucraina. Dar, în realitate, diplomația americană nu face prea multe în acest moment.
Nu s-a discutat, de exemplu, cu Consiliul de Securitate al ONU pentru un ajutor concret sau mai multe întâlniri. Majoritatea declarațiilor recente ale lui Trump nu par să promoveze vreo soluție pașnică. De exemplu, Trump a spus, referindu-se la rachetele trimise Ucrainei, că este nevoie să se trimită arme ofensive, pentru că Ucraina nu poate câștiga războiul doar cu ajutoare defensive. A spus că Joe Biden nu dorea ca Ucraina să lupte, dar iată că el trimite arme ofensive. Deci declarațiile lui Trump nu sunt foarte consistente, iar Zelenski s-a lăudat, săptămâna aceasta, că poate ataca Rusia cu rachete cu rază lungă de acțiune construite în Ucraina, deci nu mai trebuie să coordoneze aceste atacuri cu SUA.
Zelenski a mai spus că este în discuții pentru a primi cel puțin un miliard de dolari pe lună de la națiunile europene, bani cu care să cumpere arme americane pentru o contraofensivă împotriva Rusiei. Așadar, vedem că Trump, de fapt, încearcă să obțină cât mai multe câștiguri financiare pentru statul american și pentru complexul militar-industrial, până la încheierea acestui război. Nu pare să fie chiar atât de grăbit. Acel summit de la Alaska a fost, mai degrabă, o mișcare pentru a se salva pe sine, după ce a făcut acele amenințări la adresa Rusiei și a emis acel ultimatum. Nu prea avea cum să iasă din situație fără un astfel de summit. Însă, în realitate, războiul continuă. Din păcate, ucrainenii continuă să moară.
Chiar în ultima săptămână, niște hackeri ruși au spart baza de date a guvernului ucrainean și au publicat cifre oficiale: în aproape trei ani de conflict, ar fi murit 1,7 milioane de soldați ucraineni. Un număr extrem de mare, o tragedie uriașă. Vedem, astfel, că acest război continuă nu pentru că ar exista vreo șansă ca Ucraina să-l câștige – nu mai există o astfel de șansă – ci pentru ca complexul militar-industrial să continue să facă profituri, până la încheierea conflictului.
Dacă ar fi existat vreo posibilitate reală ca Ucraina să câștige, nu ar fi fost făcute declarațiile pe care le-am auzit la acel summit. Rusia este, până la urmă, o țară mult mai mare decât Ucraina. Dar ceea ce se dorește este ca acest război să continue cât mai mult, pentru ca profiturile să fie maxime.
Și ultimul detaliu, referitor la Ucraina și foarte important: în ultima săptămână, site-ul Ministerului de Externe al Chinei a fost actualizat. Când intrați pe profilul național al Ucrainei, înainte apăreau detalii privind structura internă – granițele și diviziunile administrative. Acum, însă, nu mai apar în mod oficial regiunile Crimeea, Donețk, Lugansk, Zaporojie și Herson ca făcând parte din teritoriul ucrainean. Probabil pentru că China se pregătește să joace un rol mai important și mai vizibil în procesul de pace dintre Rusia și Ucraina, proces care, de fapt, abia a început.
