(transcriere din emisiunea Geopolitica la Zi cu Daria Gușă la Gold FM)
Să trecem la Israel și Gaza. Acum două zile, cel mai mare grup de academicieni care cercetează genocidul, Asociația Internațională a Academicienilor care studiază Genocidul, a ajuns la concluzia că ceea ce face regimul israelian este un genocid sistematic și extins, incluzând crime de război și crime împotriva umanității, precum atacuri indiscriminate și intenționate asupra civililor și asupra infrastructurii civile. Așadar, cea mai importantă asociație atunci când vine vorba de a defini dacă ceva este genocid sau nu, a votat în proporție de 84% pentru ca această rezoluție să treacă. Deci, dacă toate celelalte organizații internaționale care au declarat deja că ceea ce se întâmplă în Gaza este un genocid nu erau suficiente, iată că mai avem încă o confirmare internațională.
Conflictul de acolo continuă, asaltul asupra orașului Gaza continuă, iar susținerea americană la fel. Se pare că Times of Israel a publicat un articol în care afirmă că regimul israelian se gândește cum să se răzbune împotriva statelor europene care intenționează să recunoască statul palestinian în cadrul Adunării Generale a ONU din septembrie. Una dintre posibilele „pedepse” la care se gândește regimul este anexarea și mai multor teritorii din Cisiordania. Deci pare că planurile sunt de a penaliza aceste state, în timp ce americanii continuă să susțină acest regim criminal din Israel.
Donald Trump a acordat un interviu în care a recunoscut că acum 15 ani nimeni nu putea să spună ceva negativ despre Israel dacă voia să rămână în politică în SUA și că israelienii aveau – îl citez – „control total” asupra Congresului american. Acum, spune el, acest control s-a diminuat, deoarece vedem clar voci critice în SUA, dar oficialii pe care Trump i-a numit sunt în continuare pro-Israel, la fel ca și el.
Un exemplu este Tom Barrack, ambasadorul SUA în Turcia și trimisul lui Trump pentru zona Mediteranei și Caucazului, care într-un interviu a spus că Israelul nu este interesat să rămână în granițele stabilite de Acordul Sykes-Picot și că are capacitatea, pe lângă anexarea teritoriilor palestiniene, să preia și părți semnificative din Liban și Siria, justificând acest lucru ca reacție normală la atacul din 7 octombrie. Astfel, vedem clar ce tip de acțiuni încurajează oficialii americani.
În plus, administrația Trump a refuzat să emită vize pentru reprezentanții palestinieni care fuseseră invitați să participe la Adunarea Generală a ONU de acum peste două săptămâni – un fapt extrem de grav, fără precedent. În cazuri foarte rare, o singură persoană nu a fost lăsată să participe, dar niciodată o întreagă delegație. Motivul invocat de administrația Trump a fost că aceștia nu critică suficient terorismul și că încearcă să evite negocierile prin acțiunile de la Curtea Penală Internațională împotriva lui Netanyahu. Dar motivele nu sunt clare, mai ales că SUA este gazda ONU tocmai pentru a asigura un spațiu neutru de dialog.
Astfel, vedem clar că ONU, sub influența SUA, care are cea mai mare putere asupra acestei organizații, nu mai funcționează corect și nu își îndeplinește misiunea. Mai mult, ieri a apărut un articol în New York Times care spune că administrația americană nu va mai emite vize pentru niciun palestinian, nici măcar pentru studenții care au muncit din greu în ciuda războiului și au fost acceptați la universități din SUA. Asta include și mulți copii răniți sau malnutriți, care urmau să ajungă în spitale americane pentru tratamente organizate prin strângeri de fonduri.
Mai multe spitale din New York erau pregătite să primească acești copii palestinieni și să-i trateze pentru răni grave sau boli cauzate de război. Acum, însă, niciun palestinian nu mai poate ajunge în SUA. În același timp, palestinienii continuă să moară cu zecile sau sutele în fiecare zi. Sunt peste 11.000 de prizonieri palestinieni în închisorile organizate de Israel.
Israelul își continuă și atacurile în alte regiuni. De exemplu, prim-ministrul grupării Houthi din Yemen a fost ucis de forțele israeliene, într-un context în care Yemenul este încă în conflict și are două guverne. În același timp, Israelul a lovit cu drone în Liban, inclusiv în zona în care se află forțele ONU de menținere a păcii.
Am ajuns, astfel, într-o situație foarte clară în care toată lumea înțelege că ceea ce face regimul Netanyahu în Gaza nu mai poate fi considerat un război obișnuit. Este o exagerare extremă, un abuz continuu și flagrant al dreptului internațional. Poporul israelian este și el într-o situație complicată, pentru că, după toate aceste atacuri, este foarte clar că soluția celor două state nu mai este fezabilă.
Statul israelian a fost creat pentru ca evreii să poată trăi în siguranță, după atâtea suferințe istorice, dar în contextul actual, o revenire la ideea celor două state ar însemna pentru mulți israelieni pierderea sentimentului de siguranță. Atât timp cât generații întregi de palestinieni au fost ucise sau traumatizate de regimul Netanyahu și de predecesorii săi, nu va mai conta pentru aceștia că cetățenii de rând din Israel nu au susținut aceste crime. Ei vor vedea doar suferința, doar nedreptatea, iar acest lucru va alimenta dorința de răzbunare.
Astfel, israelienii nevinovați vor fi cei care vor plăti, pentru că vor deveni ținta unei urii acumulate în timp, care nu se mai poate opri. Nu mai vorbim aici despre război în sensul clasic, ci despre o spirală de violență care nu respectă nicio lege, niciun principiu de umanitate. Situația devine din ce în ce mai tristă și mai complicată. Îmi pare rău că trebuie să discutăm în mod repetat despre asta, dar este o realitate cruntă a secolului XXI de care nu putem scăpa.
Faptul că majoritatea statelor, în special SUA, încearcă să ascundă crimele comise de regimul Netanyahu și că nimeni nu încearcă serios să-l oprească este, poate, cea mai mare rușine a politicii internaționale contemporane.
Urmărește emisiunea integrală aici:
