(transcriere din emisiunea Geopolitica la Zi cu Daria Gușă la Gold FM)
Și acum să trecem la România și la drona aeriană rusească care a stat, aparent nestingherită, în spațiul aerian al României timp de aproape o oră, sâmbătă, în jurul orei 18:00, și care apoi a intrat în spațiul aerian ucrainean – sau poate a reintrat, tot nu știm exact. Ce știm însă, din declarațiile oficiale, este că erau două avioane F-16 care, oricum, se aflau într-un survol, verificau zona și apoi au observat această dronă. Nu au putut să o identifice, deși ne-am fi așteptat ca piloții din armata noastră să fie capabili să identifice dronele principale folosite în războiul de la granița noastră. Și după ce au văzut această dronă, se pare că aceasta a dispărut. Atât putem înțelege. Știm doar că s-a întors în spațiul aerian ucrainean, dar nu știm dacă a căzut undeva. Se pare că nu a căzut nicăieri, pentru că ar fi trebuit detonată dacă ar fi căzut. Nu știm unde a aterizat, ce s-a întâmplat cu ea.
Eu nu am văzut nicio imagine cu această dronă, nicio confirmare că această dronă există, așa cum a spus și domnul președinte Nicușor Dan într-un interviu acum câteva zile – că ar trebui să ținem drona în mână, să vedem ce era, de fapt, în ea. Da, se pare că ar trebui, pentru că, într-un mod incredibil, nu avem absolut nicio informație despre această dronă. Nu a putut să o identifice nimeni, nu a putut să o detecteze nimeni din armata noastră, deși eu credeam că avem un sistem care ar putea detecta aceste drone înainte să ajungă în spațiul aerian românesc. Piloții nu au doborât drona pentru a nu crea pagube pe teritoriul României. Atunci, mi se pare clar că drona nu era țintită asupra României, oricum, nu știm care a fost traiectoria ei. Nici măcar asta nu ne-a spus nimeni, deși, foarte ușor, acele două avioane și-ar fi putut da seama de traiectoria ei.
Oana Țoiu l-a chemat de urgență pe ambasadorul Rusiei la București pentru a discuta despre cele întâmplate. Nu știu dacă a fost neapărat o idee bună. Din punct de vedere diplomatic, chemarea unui ambasador este o măsură extrem, extrem de gravă. Este un fel de armă diplomatică – cam cea mai puternică armă diplomatică – și nu înțeleg de ce a fost folosită de Nonaland, fără să știm exact nicio informație despre această dronă. Oricum, ambasadorul Rusiei la București s-a răzbunat într-un fel, pentru că a apărut la o televiziune rusească a doua zi și a spus că este foarte puțin probabil ca România să se implice direct în războiul din Ucraina, pentru că românii nu au vreo dorință specială de a muri pentru interesele Ucrainei. Eu sunt de acord cu ce a spus, de data aceasta. Probabil, chiar este mai simpatic pentru mulți români cu această declarație decât Oana Țoiu, care tot timpul se laudă în plan internațional cu cât de mult și-ar dori românii să fie mai implicați în acest război.
Dar trebuie să ne gândim de ce s-a făcut un caz atât de mare din acest atac cu drone. Și ne gândim și la atacul din Polonia, pentru că și acel atac a dus, până la urmă, la concluzia că acelea erau drone care nu erau explozive – de fapt, erau drone folosite doar pentru a bloca sistemul de apărare ucrainean și nu creează nicio stricăciune. Apropo, cred că ați văzut și faptul că acea casă din Polonia nu a fost distrusă sau avariată de ruși, ci de polonezi. În timp ce încercau să doboare acea dronă, polonezii au tras într-o casă din Polonia. Au apărut foarte multe glume în spațiul online, de la polonezi. Chiar am râs la multe dintre ele, pentru că polonezii găseau, nu știu, un avion de jucărie sau de hârtie pe casă, într-un copac, pe mașină, și glumeau: „O, nu! Au trimis rușii o dronă!”. Pentru că ăsta e adevărul: nu avem nicio dovadă că rușii au trimis vreo dronă cu scop ostil. Și la două ore după ce a ieșit această știre, cum că polonezii și-au lovit singuri acea casă, Donald Tusk, faimosul lider al Poloniei, a postat un videoclip cu el în fața echipamentului militar al Poloniei, spunând: „Uite dovada că Polonia este în siguranță!”. De fapt, Polonia nu este în siguranță exact din cauza lui Donald Tusk.
Dar da, cum ne putem explica aceste evenimente? Mie, una, mi se pare clar că nu rușii au trimis aceste drone. Da, informațiile oficiale sunt altele, dar opinia mea este că nu rușii au trimis aceste drone, pentru că nu-mi pot imagina un singur motiv sau un singur avantaj pe care l-ar putea obține Rusia în urma acestor operațiuni. Acum trebuie să ne gândim de ce ar organiza europenii aceste acțiuni și ne-a dat ministrul de externe al Cehiei, Lian Lipavský, un indiciu: și anume că aceste evenimente sunt folosite pentru a justifica sancțiunile suplimentare asupra Rusiei, care sunt cerute de Bruxelles și chiar și de Donald Trump.
Dar a fost un teatru ieftin. NATO a răspuns organizând operațiunea „Santinela de Est”, prin care vor trimite diferite țări europene avioane militare în Europa de Est, inclusiv în România, dar mai ales în Polonia. Nici la capitolul ăsta nu am fost băgați atât de tare în seamă ca Polonia și vom vedea ce se va întâmpla. În mod clar, la nivel narativ și discursiv, europenii – inclusiv Zelenski – doresc continuarea acestui război.
Zelenski nu este de acord cu ideea de sancțiuni ca formă unică de presiune. A spus public că europenii și americanii nu trebuie să se mai gândească atât de mult la ei înșiși și la relațiile lor viitoare cu Rusia, ci ar trebui să se gândească mai mult la Ucraina. Da, nu prea știu ce să răspund, pentru că mi se pare că cu toții ne gândim foarte mult la Ucraina, și dacă nu ne gândim chiar noi, se gândesc buzunarele noastre – pentru că trimitem atât de multe ajutoare acolo. Adică nu putem uita de scandalul de săptămâna aceasta cu programul SAFE, în care România împrumută 16,6 miliarde de euro care trebuie investiți în această zonă militară, în sectorul de apărare. Dar nu ni se impune doar să împrumutăm acești bani, care vor trebui returnați. Trebuie să-i cheltuim și în industria de armament europeană – dar nu în cea românească – pentru că vor fi cheltuiți pe proiecte comune în care românii nu vor avea practic niciun cuvânt de spus. Pe lângă acest lucru, tot acest ajutor va merge direct către Ucraina. Deci noi nu ne putem opri nimic din aceste achiziții de miliarde de euro. Ce putem spune? Dacă ne uităm la ce spune Keith Kellogg, care este trimisul special al lui Trump în Ucraina – dar care a fost ignorat de Trump în ultimele săptămâni – acesta susține că Ucraina nici măcar nu prea are nevoie de arme, pentru că nu pierde războiul. De fapt, câștigă, pentru că nu doar că ar avea o superioritate pe câmpul de luptă, dar și o superioritate morală față de Rusia. Asta ca să înțelegem de ce Keith Kellogg nu mai este primit atât de des la Casa Albă și nu se mai bucură de întâlniri cu Trump.
Dar că tot vorbim de Trump: de ieri se reiau livrările de arme către Ucraina din SUA, prin noul mecanism de finanțare prin care europenii plătesc pentru aceste arme, iar Complexul Militar Industrial American beneficiază. A început marele proiect al lui Trump. Cred că este fericit Trump – și de ce n-ar fi? – pentru că, practic, doar europenii au de pierdut. Iar Zelenski este fericit pentru că el vrea doar arme din America. Nu contează dacă plătesc americanii sau europenii. Dar Trump a mai venit cu niște condiții pentru Europa și a spus că America va impune sancțiuni asupra Rusiei, așa cum îi cer aliații europeni, doar după ce toate țările din NATO nu vor mai cumpăra deloc petrol sau gaze din Rusia. În plus, țările europene trebuie să impună și taxe de import asupra Chinei de minimum 50% – ideal 100%.
Așadar, niște cereri care, dacă le vom accepta, ne vom face de rușine la nivel internațional. Deja am acceptat acea absurditate de a cumpăra gaze și petrol american în valoare de 750 de miliarde de dolari până la sfârșitul mandatului lui Donald Trump. Ceva ce nu este fezabil, pentru că SUA nu produce atât, nu exportă atât. Europa nici nu importă atât din tipul de gaz pe care îl exportă SUA. Deci ar fi complet ilogic. Ar trebui măcar să ajungem la niște concluzii de bun simț în relațiile europeno-americane, dar Europa depinde complet de aceste importuri din China. Nu prevăd impunerea unor astfel de taxe de import asupra Chinei, pentru că ar fi un suicid economic pentru Europa. China este al doilea cel mai mare partener economic al Europei atunci când vine vorba de bunuri.
Ce putem înțelege, de fapt, din aceste cereri impuse de Trump Europei? Faptul că aceste cereri par imposibile pentru că sunt imposibile. Trump dorește doar să aibă o scuză atunci când nu se va ajunge la concluziile dorite de europeni. Să poată spune: „Păi, eu eram gata să sancționez Rusia, dar voi nu ați vrut să-mi respectați cererile mai întâi.”. Toată lumea va vedea că America nu este singura implicată în acest proces de pace și, dacă nu va exista o soluție bună pentru Ucraina, atunci nu va ieși doar Trump vinovat, ci și toți liderii europeni.
Așa putem înțelege aceste cereri ale lui Trump și ce se mai întâmplă cu războiul din Ucraina – că nu mai sunt atât de multe soluții și, până la urmă, fiecare trebuie să găsească o cale prin care să mascheze toate problemele pe care le are în acest conflict și toate interdependențele care au făcut ca deciziile importante de ordin geopolitic să fie luate într-un mod clandestin, la care noi nu avem acces.
Noi avem acces doar la aceste scenete de teatru discursiv de după.
