(transcriere din emisiunea Geopolitica la Zi cu Daria Gușă la Gold FM)
Să trecem atunci la Orientul Mijlociu și la Israel. Netanyahu, acum câteva zile, a recunoscut că Israelul se află într-un fel de izolare. Așa a spus el, că e necesar ca Israelul să ajungă la o suveranitate economică și că trebuie să dezvolte și o industrie de apărare autonomă față de SUA. Deci nu doar să facă cercetare și să dezvolte armament nou, cum au făcut până acum, dar să și producă tot ce au nevoie în plan intern. Acum, da, nu este neapărat o politică rea, dar și dacă vor face asta, tot se vor baza pe ajutorul financiar și militar din partea americanilor. Nu cred că Israelul va ajunge într-o poziție în care să nu mai aibă nevoie de SUA pe plan militar, pentru că oricum americanii nu au cum să-i trădeze atât de tare încât să nu mai trimită arme. Am mai povestit despre lobby-ul israelian și cât de puternic este, dar Netanyahu a atras atenția asupra faptului că Israelul este izolat. Au apărut mai multe articole în presa din Israel despre cum este posibil ca anumite țări să restricționeze intrarea israelienilor, să nu le mai ofere acces fără viză, că s-ar putea chiar ca Israelul să nu mai poată concura la Eurovision cu steagul său.
Dar ce vedem din toate aceste probleme menționate în presa israeliană este că toate aceste izolări despre care se vorbește, aceste metode de a izola geopolitic și internațional Israelul, de fapt nu au avut loc. Totul este la nivel de potențial – că s-ar putea să nu mai fie primiți israelienii, că s-ar putea să nu mai aibă acces la anumite lucruri. Dar ne dăm seama, de fapt, exact de opusul acestor afirmații: deși Netanyahu vrea acum să se victimizeze, nu s-a luat nicio măsură concretă împotriva Israelului. Israelul nu este izolat absolut deloc. Iar asta o înțelegem și din faptul că s-au dus congresmeni americani în Israel la câteva zile după acest discurs al lui Netanyahu, în același timp în care avea loc summitul arabo-islamic în Qatar pentru a discuta atacul Israelului asupra Gazei.
Să vă spun mai întâi cine a fost prezent la summitul arabo-islamic: au fost prezenți șefii de stat sau de guvern din Qatar, Arabia Saudită, Egipt, Iordania, Liban, Turcia, Iran, Pakistan, Malaezia, Siria, Turkmenistan, plus alți reprezentanți – miniștri sau prim-miniștri – din majoritatea statelor membre ale Organizației de Cooperare Islamică, care include 57 de state, și din Liga Arabă, în care sunt 22 de state. Deci, mai mult de 50 de state au fost reprezentate la nivel înalt sau foarte înalt, toate criticând Israelul și politica Netanyahu.
Dar, în același timp, faimosul Marco Rubio s-a dus în Israel, alături de cea mai mare delegație de congresmeni și senatori americani din istorie, într-o vizită oficială intitulată „50 de state, un singur Israel”. Această vizită, această excursie, a fost finanțată în totalitate de Ministerul de Externe israelian și a inclus întâlniri cu Netanyahu, cu diferiți miniștri și parlamentari, dar și vizite și excursii prin Israel și la cât mai multe simboluri evreiești. A fost, cum s-ar spune, o deconspirație simbolică a tuturor celor care primesc bani de la lobby-ul israelian din SUA. Vă imaginați, peste 250 de congresmeni.
Aceștia au și plantat 50 de copaci într-un parc din Israel, pentru a simboliza legătura dintre americani și Israel. Dar ce simbolizează acești copaci, de fapt? Ei se referă la modul în care Israelul folosește copacii pentru a justifica așezările ilegale pe teritoriul palestinian. Copacii sunt folosiți ca simbol de mult timp, pentru că Fondul Național Evreiesc, creat în 1901, a fost esențial pentru proiectul sionist. Au dat o lege prin care orice bucată de pământ care nu este folosită în scopuri agricole timp de un anume număr de ani – de obicei 49 – este reclasificată ca pământ al statului israelian. Asta înseamnă că, plantând acești copaci, palestinienii nu mai pot cultiva terenurile respective, iar în cele din urmă acel teritoriu devine al Israelului. Israelul a obținut foarte mult teritoriu de la palestinieni în acest mod, declarat ilegal de numeroase organizații internaționale. Așadar, plantarea copacilor mediatizată la acest eveniment a fost, de fapt, o încurajare a acestor practici israeliene.
Pe lângă acest lucru, a fost organizată și o cină oficială, unde au avut loc momente artistice – s-a cântat „Somewhere Over the Rainbow”, dacă știți acea melodie frumoasă. Au lăudat Israelul. Rubio a dat mai multe declarații, dar a ignorat complet orice întrebare sau critică referitoare la ce se întâmplă în Gaza. S-a referit la palestinieni doar ca la niște „animale barbare” care au atacat populația israeliană și a spus că Palestina nu ar trebui recunoscută, pentru că acest lucru doar ar ajuta Hamas. În același timp, Netanyahu a spus că Israelul împarte atât arme, cât și informații de intelligence cu SUA, și că Qatarul și China investesc acum masiv în media occidentală pentru a crea o agendă anti-israeliană. Prin roboți, prin finanțări, prin propagandă și inteligență artificială, China și Qatarul ar fi vinovate pentru imaginea negativă a Israelului la nivel internațional.
Această declarație, în opinia mea, mai degrabă ajută imaginea internațională a Chinei. Cred că Netanyahu a emis această declarație ca să ajute China – cu siguranță, va avea acest efect. Dacă ne uităm la toate sondajele internaționale, simpatia pentru Israel este la un minim istoric, iar Netanyahu este responsabil pentru această imagine. De asemenea, trebuie să ținem cont că Israelul și China sunt legate prin foarte multe interese financiare, tehnologice și comerciale. Din această perspectivă, putem înțelege că Netanyahu îi face un mic cadou Chinei – sau poate a fost obligat să-l facă.
Să nu uităm nici faptul că atât Netanyahu, cât și Rubio au menționat Iranul foarte des și că amândoi susțin continuarea unei campanii de maximă presiune asupra Iranului. Deci nu trebuie să excludem posibilitatea ca Iranul să fie atacat din nou în următoarele luni.
În același timp cu aceste cine și discursuri, continua distrugerea orașului Gaza. V-am mai povestit despre ce se întâmplă acolo, dar acum este clar, din toate declarațiile, că se dorește distrugerea integrală a acestui oraș. În primul rând, se trimit rachete la baza clădirilor înalte, a blocurilor din oraș, pentru a le dărâma complet. Dar acum au apărut și imagini cu roboți plini de explozivi, trimiși tot așa la baza acestor clădiri. Aparent, fiecare dintre acești roboți are până în 7 tone de explozivi și sunt detonați pentru a distruge complet clădirile. Dacă vă uitați pe internet, veți vedea – pare ceva desprins dintr-un film SF, din Terminator sau ceva asemănător. Este incredibil la ce nivel de tehnologie au ajuns pentru a distruge acest oraș.
Ministrul de Finanțe, Bezalel Smotrich, a venit și el cu noi declarații despre Gaza – nu doar despre Gaza City, ci despre întreaga regiune – spunând că israelienii fac deja planuri despre cum să împartă teritoriul Gazei după ce toate clădirile vor fi dărâmate. S-au împărțit pe procente, cine va reconstrui ce parte, și americanii vor fi implicați într-un nou mega-proiect imobiliar în Gaza. Smotrich a dat dovadă de o cruzime extremă. S-a lăudat săptămâna trecută că aproximativ 20% din populația din Gaza a fost omorâtă sau strămutată în alte țări. Este cu adevărat oribil ce se întâmplă. Cred că și pentru populația israeliană, și pentru cea palestiniană, este oripilant să vadă astfel de politicieni cu asemenea agende.
Și, ca să încheiem cu Orientul Mijlociu, să discutăm și despre Siria, pentru că n-am mai menționat Siria de câteva săptămâni. În primul rând, israelienii continuă să preia mai mult teritoriu de acolo. Finanțează populațiile druze – se pare că 3.000 de milițieni druzi au primit arme și salarii de la israelieni. Au apărut anumite rapoarte în acest sens. Dar Al-Shar’a, noul președinte al Siriei, a făcut niște declarații interesante acum trei zile, care confirmă ce am speculat eu anul trecut: și anume, faptul că rușii știau că Al-Shar’a urma să vină și să îl dea jos pe Bashar al-Assad. Asta a confirmat chiar Al-Shar’a – a spus că s-a consultat cu rușii și că aceștia au acceptat să nu se implice în războiul de anul trecut. Pentru că, trebuie să spunem lucrurilor pe nume: nu a fost doar o lovitură de stat, ci un adevărat război. Au murit și civili. Așadar, să ținem minte acest aspect important: rușii au fost de acord cu impunerea lui Al-Shar’a.
