(transcriere din emisiunea Geopolitica la Zi cu Daria Gușă la Gold FM)
Să trecem și la ce se mai întâmplă în Asia. Au apărut o multitudine de videoclipuri cu Trump, cum a dansat și când a ajuns în Malaezia și în Japonia, și când se dădea jos din avion în Coreea de Sud. Au fost niște momente ciudate, pentru că și când a dansat în fața soldaților americani care sunt în Japonia nici aceștia nu păreau prea entuziasmați de dansurile lui Trump. Nu ar avea neapărat un motiv să danseze Donald Trump având în vedere puținul pe care a reușit să facă în Asia: prima dată s-a oprit la Doha, în Qatar, pentru că a folosit avionul care i-a fost dăruit de emirul Qatarului și acolo s-a întâlnit cu liderul de acolo. Mulți se întreabă de ce îi oferă Qatarului atâtea întâlniri și atâtea „cadouri diplomatice” Donald Trump. Pentru că, v-am mai spus, atacul Israelului asupra Qatarului și lipsa de reacție a americanilor au fost o trădare incredibilă din punct de vedere militar, o trădare care i-a pus pe toți aliații americani pe gânduri, iar acum americanii sunt nevoiți să facă tot felul de concesii. Nu a ieșit nimic concret din acea întâlnire.
Trump și-a continuat drumul și a ajuns în Kuala Lumpur, unde, acum în mod oficial, cu foarte multe poze și foarte mulți reporteri, a mediat conflictul dintre Thailanda și Cambodgia. De fapt, nu s-a ajuns la vreo pace permanentă, s-a ajuns doar la o înțelegere de a opri aceste mici bătălii de la graniță care au avut loc în ultimul an. Oricum se opriseră deja, deci nu a fost vreo mare victorie pentru Trump. Deși, din acele poze, chiar a ieșit bine Trump, a avut un fel de victorie diplomatică pentru cei de acasă care îl susțin și vor să continue cu această idee de Trump președinte pacifist. Apoi a reușit să ajungă la câteva acorduri bilaterale cu Malaezia, Cambodgia, Thailanda și Vietnam, unde s-a concentrat pe intrarea companiilor americane în piața de metale rare din aceste țări. Nu sunt țări cu rezerve extrem de mari, dar nici complet neimportante. Și, drept recompensă, nu a oferit scăderea taxelor de import impuse asupra acestor țări, dar a oferit anumite scutiri de taxe pentru ceea ce exportă aceste țări. Aici vorbim despre ulei de palmier, cacao sau cauciuc. Nu au fost niște acorduri atât de importante. Drept dovadă, vedem că nici nu au apărut documentele în detaliu despre aceste acorduri, niciunde, și nu au fost discutate pe îndelete pentru că nu este mult de discutat.
Apoi, în Japonia, s-a întâlnit cu noul prim-ministru, Sanae Takaichi, și v-am arătat poza acestei doamne prim-ministru săptămâna trecută. Este, după cum v-am spus, noua prietenă a lui Trump. V-am spus că se vor înțelege foarte bine și chiar așa este. Doamna Taichi l-a nominalizat pe Trump oficial pentru Premiul Nobel, desigur pentru anul viitor. I-a oferit mai multe cadouri și a spus că va crește cheltuielile pentru securitate la 2% din PIB. Foarte puțin comparativ cu ce și-a dorit Trump de la japonezi. Acum un an, spunea că va reuși să-i ducă chiar la 5%. Dar Trump a făcut și o declarație conform căreia orice favoare sau cerere ar avea vreodată Sanaetaka Taichi, Trump o va ajuta și, desigur, va ajuta și Japonia. Și acolo s-au semnat acorduri de comerț și despre minerale critice, dar aici s-au și scăzut puțin taxele de import asupra Japoniei. Japonezii vor investi 550 de miliarde de dolari în economia americană. Vom vedea dacă chiar se va întâmpla acest lucru, pentru că Trump a anunțat foarte multe astfel de investiții. Practic, în toate întâlnirile bilaterale pe care le-a avut anul acesta a reieșit un astfel de anunț și nu vedem nicăieri dovada clară a acestor investiții. Cel mai interesant ar fi să vedem în ce domenii ale economiei americane investesc toate aceste țări, toți acești bani. Pot doar să-mi imaginez că e vorba despre armament, Big Pharma. Nu știu câte dintre aceste investiții se duc în businessuri care ajută cetățeanul de rând american.
Și ultima oprire din acest tur a fost Coreea de Sud, care, la fel, a oferit investiții în SUA pentru ca Trump să reducă taxele de import și se pare că va construi un submarin cu propulsie nucleară în SUA. V-am spus că Trump este obsedat de industria de construire a navelor maritime. Este unul dintre obiectivele lui, de a revitaliza această industrie. Vom vedea cât va ajuta asta industria americană, pentru că nu-mi pot imagina că ar fi ușor pentru coreenii de sud să construiască ceva într-un mod sustenabil, având în vedere numărul mare de taxe de import impuse de Trump și faptul că pentru a construi un vapor este nevoie de foarte multe componente importate din multe țări. SUA nu este destinația ideală, dar Trump a demonstrat că liderii din Coreea de Sud și Japonia continuă să fie total subordonați SUA. Ne și așteptam, nu am văzut prea multe inițiative independente ale acestor țări în ultimii ani.
Și ajungem la ultimul eveniment al acestui tur, la care ne-am așteptat cu toții: întâlnirea dintre Xi Jinping și Donald Trump. Au vorbit o oră și patruzeci de minute. Nu știm exact ce au discutat, pentru că ușile au fost închise presei și au refuzat să susțină o conferință de presă comună. Am văzut doar interacțiunea de început a întâlnirii, în care Trump încerca să fie simpatic, dar părea mai degrabă crispat și înfricoșat de Xi Jinping. L-a tot lăudat, dar Xi Jinping a fost foarte neutru. A avut un „poker face”, ca să spunem așa. Nu a arătat niciun sentiment. Nu părea nici supărat, dar cu siguranță nici fericit. A fost doar foarte detașat – și asta s-a văzut și din declarațiile de după întâlnire. Xi Jinping s-a rezumat la declarații foarte vagi, pozitive, despre cum SUA și China pot coopera. În schimb, Trump a început un mare laudatio la adresa acestei întâlniri, folosind diferite adjective pozitive. N-are rost să le mai citim pe toate, dar s-a arătat foarte, foarte entuziasmat. Deși singurul rezultat clar, din ce spune Trump, al acestei întâlniri este faptul că va reduce taxele de import asupra Chinei cu 10% și va autoriza din nou ca fermierii din China să cumpere boabe de soia din SUA.
Un lucru foarte important pentru economia SUA, care este total dependentă de China. Aici, această întâlnire a fost un mic joc de teatru, ca să spunem așa. Dacă până acum l-am văzut pe Trump jucând acest joc cu Vladimir Putin, acum a intrat și Xi Jinping în scenă și s-a văzut foarte clar că l-a dominat pe Trump. S-a văzut foarte clar că Trump nu s-a simțit confortabil. A fost nevoit să-i adreseze atât de multe laude lui Xi Jinping pentru a ajunge la acest acord care, de fapt, nici măcar nu este un acord. Am ajuns înapoi la un status quo de acum o lună – un status quo pe care chiar Trump îl modificase. Trump arată doar că nu are vreo strategie de politică externă și că este subordonat intereselor Chinei și Rusiei. Pentru că, repet, economia americană nu poate funcționa fără China. Asta a demonstrat această întâlnire dintre cei doi și l-a pictat clar pe Xi Jinping ca un lider superior lui Donald Trump, care a stat doar să danseze și să cânte, în timp ce Xi Jinping s-a arătat foarte serios și nu a simțit nevoia nici măcar să-l laude pe Trump, spunând doar lucruri foarte vagi și pozitive despre inițiativele de pace ale acestuia.
Nu există altă opțiune pentru America, din păcate, decât colaborarea cu Rusia și China. Doar Uniunea Europeană este încă atât de ostilă la adresa Chinei. Macron a propus, în ultima săptămână, să impună cele mai dure măsuri anticomerț ale Uniunii Europene împotriva Chinei, criticând foarte dur acțiunile acesteia în spațiul european. Și vedem că China începe să arate lipsa de interes față de liderii actuali ai Uniunii Europene. Deși se înțelege foarte bine, de exemplu, cu Vucic sau cu Orban, chinezii încep să nu mai accepte toate aceste insulte venite din partea europenilor. Spre exemplu, ministrul de externe al Germaniei, Johann Wadephul, a vrut să zboare în China. Duminică anunțase cu mare mândrie săptămâna trecută că va zbura în China, dar a trebuit să-și anuleze călătoria pentru că nimeni din guvernul chinez nu a dorit să se întâlnească cu el. Nu pot spune că absolut nimeni, probabil cineva cu un rang mai mic din politica chineză, dar este o mare rușine. Totuși, vorbim de Germania, nu de România, de exemplu. Este Germania, motorul economic al Europei, iar domnul Johann nu a fost primit de niciun lider politic sau diplomatic chinez. Să înțelegem, totuși, că Uniunea Europeană este singurul perdant clar al tuturor acestor negocieri din culise între Trump, Putin și Xi Jinping.
