(transcriere din emisiunea Geopolitica la Zi cu Daria Gușă la Gold FM)
Nicușor Dan a anunțat Strategia noastră de apărare pentru perioada 2025-2030. Am citit tot documentul azi dimineață, un document de aproape 50 de pagini. Nu o să stau să vă explic tot documentul, pentru că majoritatea punctelor sunt puncte la care vă așteptați. Și oricum sunt formulate extrem de vag, cum face România de obicei în acest tip de documente. O să vă spun ce mi s-a părut mie interesant.
Rusia a fost principalul vizat în acest document, nimeni nu se putea aștepta la altceva. Aici ni se spune că trebuie să fim foarte îngrijorați de posibilitatea unui război cu Rusia. De asemenea, că trebuie să fim foarte îngrijorați de o eventuală amânare, pe termen lung, a integrării europene a Republicii Moldova și a Ucrainei, care ar accentua riscurile de securitate pentru România. Eu nu pot să înțeleg cum ar accentua acest lucru riscurile de securitate pentru România. Integrarea europeană a Republicii Moldova, dacă nu este însoțită de vreo unire cu România, nu influențează deloc România. Ne influențează cum ne influențează și acum, din punct de vedere economic. Va trebui să continuăm să dăm bani sau să dăm și mai mulți bani pentru Republica Moldova. Deși, cred că ați văzut cu toții cum discută actualul premier al Moldovei despre România. Și o amânare a integrării europene a Ucrainei nu va accentua în niciun caz riscurile de securitate pentru România, ci le va atenua, pentru că discutăm despre această integrare europeană care a fost condamnată de ruși în trecut. Deși acum este acceptată în discursul public al rușilor, o integrare europeană a Ucrainei ar avea loc doar după ce s-ar finaliza acest război și s-ar introduce foarte clar o clauză de neutralitate în Constituția Ucrainei, din punct de vedere militar. Și din nou, nu va ajuta România, din punct de vedere al securității economice, ca o țară devastată de război să intre în Uniunea Europeană.
Alt lucru interesant: se pare că un mare pericol pentru România îl reprezintă neajunsurile în asigurarea securității energetice la nivel regional. Securitatea energetică la nivel regional era securitatea energetică controlată de Rusia, generată de resursele rusești. Desigur că nu avem securitate energetică dacă discutăm doar despre un posibil război cu Rusia și refuzăm contracte cu Gazprom și ce altceva a mai refuzat România. Sunt sigură că este o listă mai lungă.
După ce se discută despre cât de periculoasă este Rusia pentru România, și din punct de vedere militar și din punct de vedere al războiului hibrid – care încă nu știm exact ce este – se spune că unul dintre planurile României este acela de a transforma regiunea Mării Negre într-o zonă de stabilitate, conectivitate și prosperitate. După ce nu știu câte pagini acest document antagonizează doar Rusia, noi vrem să transformăm zona Mării Negre într-o zonă de pace și de stabilitate. Cred că vă dați seama cât de puțină logică are această idee.
Mai departe, se spune că situația flotei militare a României și lipsa unor achiziții de nave și de echipamente necesare reprezintă un pericol pentru România. De mai bine de 20 de ani, toți analiștii geopolitici sau militari discută despre cum România ar trebui să se poată apăra și pe cale maritimă. Dar, în loc să strângem bani pentru astfel de atuuri militare, noi irosim tot bugetul militar pe lucruri de care nu avem nevoie. Aici menționez din nou acel scut antirachetă de mai mult de 4 miliarde de dolari cumpărat de la Israel.
La priorități este relația cu SUA. Interesant este că relația cu SUA este numită prima, înaintea relației cu Uniunea Europeană. Nu cred că mai este neapărat o opțiune. Apoi, înarmarea este o altă prioritate. Se promite în această strategie că se vor crește gradual cheltuielile pentru apărare până la 5% din PIB, exact cum și-a dorit Trump. V-am mai spus că, dacă chiar vom face asta, vom fi singura țară din Europa care chiar ascultă complet de tot ce îi impune SUA. Și oricum, până atunci, se va și schimba președintele în SUA, deci până în 2035 este cale lungă.
Dar o prioritate foarte interesantă mi se pare mie: transformarea României într-un centru de conectivitate între Europa și Asia, respectiv Africa. Cum putem noi transforma România într-un centru de conectivitate între Europa și Asia, respectiv Africa, dacă suntem atât de ostili la adresa Rusiei? Să ținem minte totuși că majoritatea acestor rute de infrastructură din Asia sunt parteneriate ruso-chineze, sau cel puțin parteneriate dintre aliați ai Rusiei – aici vorbim și despre Iran. Cum putem deveni acest punct strategic de conectivitate dacă ostilizăm atât de tare Rusia? Apoi cu Africa: din nou, toată infrastructura din Africa este realizată în parteneriat cu China. Poate exagerez când spun „toată”, dar marea majoritate a infrastructurii importante. Dacă nu avem nicio strategie națională referitoare la China, dacă maximul pe care îl putem face în discursul public referitor la China este să fim neutri, nu complet ostili, de ce am ajunge noi un punct de conectivitate? Pentru că eu sunt de acord, este o ambiție foarte bună pentru România și așa ar fi și normal. Dar, având în vedere tot restul documentului, nu mi se pare că este o ambiție fezabilă, cât timp ne bazăm doar pe SUA, care deja a spus că nu mai prea vrea multe de-a face cu România, și ostilizăm Rusia și, la mare, mare distanță, China.
Dar restul documentului puteți să-l citiți dacă îl căutați pe Google, dacă vă interesează. În rest, iese tot ce ne așteptăm: înarmare, economia trebuie să fie mai bună, corupția trebuie să fie mai puțină, tot felul de sintagme generale. Nici nu m-a dezamăgit, dar nici nu m-a entuziasmat acest document, ca să închei așa. Desigur că am putea să avem o strategie națională mult mai bună. V-am mai explicat de ce nu se poate, cu politicienii pe care îi avem acum, dar eu zic că putea să fie și mai rău.
