(transcriere din emisiunea Geopolitica la Zi cu Daria Gușă la Gold FM)
Să trecem și la summitul G20 care a avut loc în Africa de Sud. Pentru cei care nu știu, Grupul celor 20 a fost format în 1999, în contextul crizei financiare asiatice. Membrii sunt 19 state, plus Uniunea Europeană și Uniunea Africană: Argentina, Australia, Brazilia, Canada, China, Franța, Germania, India, Indonezia, Italia, Japonia, Coreea de Sud, Mexic, Rusia, Arabia Saudită, Africa de Sud, Turcia, Marea Britanie, SUA și cele două uniuni menționate anterior. Așadar, un grup extrem de important. Aproximativ 85% din PIB-ul mondial este generat de aceste țări. Acest grup ar trebui să fie o platformă pentru cooperare economică, iar la aceste întâlniri se discută subiecte foarte diverse, de la schimbarea climatică, care este un subiect la modă în politica internațională în ultimele decenii, până la stabilitate financiară și comerț. Se semnează de multe ori și noi înțelegeri comerciale între state, pentru că se întâlnesc totuși toți acești lideri foarte, foarte importanți.
Știrea principală de anul acesta, singura discutată în presă, este că SUA nu a participat la acest summit. Motivul invocat de Trump a fost că Africa de Sud și președintele său, Cyril Ramaphosa, conduc un fel de genocid, cum îl numește Trump, împotriva africanilor albi, adică a populației albe din Africa de Sud, urmașii coloniștilor europeni. Dacă mai țineți minte, în luna mai a fost acel scandal când Donald Trump l-a invitat pe Ramaphosa la Casa Albă și a prezentat un videoclip care ar fi trebuit să demonstreze genocidul din Africa de Sud. De fapt, acel videoclip era din Republica Democrată Congo, de acum câteva luni, unde, din păcate, în urma unui atac al rebelilor M23 – despre care v-am vorbit tot în această emisiune – a avut loc o înmormântare în masă a multor oameni. Trump s-a făcut de rușine cu acea declarație și a rămas certat cu Ramaphosa.
V-am explicat încă de atunci că, de fapt, problema lui Trump nu este cu Ramaphosa, ci cu susținerea acestuia a dedolarizării. Africa de Sud ar trebui, din punctul de vedere al lui Trump, să fie o țară care să lupte alături de SUA pentru continuarea dominanței occidentale în politica mondială. Nu o face. Se consideră parte a sudului global, nu a nordului global, și face parte din BRICS+. Și asta îl deranjează, de fapt, pe Trump. Trump a refuzat să trimită vreun reprezentant important la summitul G20. A fost trimis doar adjunctul unui adjunct dintr-un departament oarecare – deci, zero, comparativ cu restul delegațiilor de acolo. Și chiar i-a spus lui Ramaphosa că nu este binevenit în 2026 la summitul G20, care va avea loc în SUA.
Despre ce s-a discutat la acest summit? Au fost multe probleme puse pe tapet. Iar cum SUA nu a fost acolo, China și Rusia au putut să conducă toate aceste negocieri și discuții. SUA le-a făcut un mare cadou prin absența unui reprezentant important, pentru că țările BRICS au reușit să influențeze foarte mult agenda de discuții. Exact ceea ce l-a supărat pe Trump a fost, de fapt, încurajat și mai mult de el. A marginalizat și mai tare SUA în ceea ce privește rolul de lider mondial, mai ales economic. Declarația finală a summitului a fost semnată de toți, cu excepția SUA și Argentinei. Tema summitului a fost „solidaritate, egalitate și sustenabilitate” și s-a concentrat foarte mult pe Africa, având în vedere că Africa de Sud a avut președinția. Este un lucru foarte interesant și pentru celelalte puteri, având în vedere numărul foarte mare de oportunități economice și politice din Africa.
Toți liderii au cerut rezolvarea conflictelor din Sudan, Republica Democrată Congo, Palestina, Ucraina etc. S-a discutat și despre sprijinirea țărilor afectate de război, deși nu în mod foarte concret. Un alt subiect important a fost sustenabilitatea datoriilor foarte mari ale țărilor cu venituri mici, cu populații preponderent sărace. S-a vorbit mult și despre sprijinul acordat satelor africane în fața dobânzilor tot mai mari impuse de FMI sau Banca Mondială. Aceste împrumuturi sunt cunoscute pentru dobânzile foarte mari, care mențin aceste țări într-un ciclu al datoriei – se împrumută și mai mult ca să plătească împrumuturi vechi, cum o face și România.
S-a discutat și despre tranziția energetică și construirea unei noi infrastructuri pentru energie regenerabilă în Africa – un subiect de mare interes pentru China. De asemenea, s-a discutat despre un nou cadru internațional de reguli pentru exploatarea și folosirea mineralelor critice. Dar cum SUA nu a avut niciun reprezentant acolo, rezoluția a fost că trebuie protejată suveranitatea țărilor care dețin astfel de resurse – lucru care, cu siguranță, nu i-ar plăcea lui Trump.
S-au mai discutat și subiecte precum inteligența artificială, arhitectura financiară globală – adică problemele interne ale FMI, unde nu există o reprezentare echitabilă a statelor membre – dar și despre tineret, educație și corupție. S-au discutat foarte multe, dar cel mai important nu este textul final al declarației, ci faptul că, cu siguranță, au avut loc foarte multe întâlniri importante acolo. Iar Trump, prin această încăpățânare de a nu participa, doar pentru că inițiativele nu includ SUA, a exclus de fapt SUA singură și, în opinia mea, a făcut mai mult rău decât bine. Vom vedea ce înțelegeri vor apărea în următoarele luni între statele africane și China, Rusia, India – adică puterile BRICS.
