(transcriere din emisiunea Geopolitica la Zi cu Daria Gușă la Gold FM)
Strategia națională de securitate a SUA a fost publicată weekendul trecut, o să vă fac un mic rezumat al ideilor principale menționate în aceasta. Americanii spun că interesul lor principal este să se oprească războiul din Ucraina și ca ei să nu mai fie deloc implicați. Cea mai importantă prioritate în Europa este de a reface stabilitatea și de a reface relațiile cu Rusia.
În același timp, SUA critică foarte dur Europa, spunând că Europa trebuie să preia responsabilitatea pentru propria apărare, uitând în mod convenabil că americanii sunt cei care au încercat să mențină Europa dependentă de ajutorul militar american timp de atâtea decenii. Mai spun americanii că NATO nu mai trebuie să fie văzută ca o alianță care se extinde continuu. Practic, explică că Ucraina nu va intra în această alianță, așa cum le-au cerut și rușii.
Adaugă că administrația SUA este în conflict cu oficialii europeni care, ca să o spunem pe românește, își bat joc de normele democratice. Menționează, de asemenea, dorința de retragere din Orientul Mijlociu și faptul că regiunea Indo-Pacificului este una dintre cele mai importante arene geopolitice și economice ale secolului următor.
Faptul că americanii sunt atât de ostili față de Europa cred că ați văzut și voi cât de multe reacții șocate a generat din partea oficialilor europeni. Nu-și imaginau că vor fi menționați ca aflându-se într-o situație conflictuală cu SUA. Doar Kaja Kallas s-a făcut din nou de râs, ca de obicei, și la forumul de la Doha din weekendul trecut, pe care l-am urmărit. Când a fost întrebată despre această strategie de securitate, Kaja Kallas, marea diplomată a Uniunii Europene, a spus că ea nu vede acest text ca fiind ostil Europei și că, de fapt, vede doar mai multe oportunități de colaborare și de apropiere față de SUA. Asta în timp ce toți colegii ei erau panicați, veneau cu tot felul de răspunsuri și de declarații pentru a spăla puțin imaginea după ce a apărut această strategie. Kaya Callas se pare că nu a înțeles ce se întâmplă.
SUA a amenințat că se va retrage din mai multe programe de apărare ale NATO – nu din întreaga alianță, dar din programele importante de apărare. Dacă până în 2027 Europa nu va prelua o parte mult mai mare a capabilităților militare convenționale ale NATO. Nu își dorește ca vreo putere europeană să ajungă să dețină mai multe arme nucleare, de exemplu, dar vrea să vadă capabilități convenționale – adică, de la informații, la rachete, la număr de soldați și la echipamentul acestora.
Acest anunț a adus și mai multă panică în rândul europenilor, pentru că asta înseamnă că trebuie să decidă de unde vor cumpăra toate aceste capabilități. Probabil că va veni cererea ca acestea să fie cumpărate de la americani, ceea ce nu ar fi neapărat o problemă, dar ați văzut ce eforturi se fac pentru ca și complexul militar-industrial din Europa să prindă din nou amploare, sub conducerea celor din marea finanță occidentală.
Ce mai este interesant despre acest document este că, deși până acum China era descrisă ca principalul inamic al SUA, în această strategie nu mai este menționată atât de dur. În ultimii ani, dacă ați citit și celelalte strategii, China a fost întotdeauna menționată ca pericolul principal la adresa Americii sau cel mai important competitor strategic. Dar în acest document, China este menționată doar ca un competitor economic, ca un actor care ar putea crea vulnerabilități în lanțurile de aprovizionare mondiale. Este descrisă ca un jucător cu dominație regională, care ar trebui, în mod ideal, să fie blocat de la o astfel de dominație, pentru că și americanii au interese în regiune.
Dacă în trecut, în aceste documente, China era foarte clar problema principală de securitate pentru SUA, astăzi nu mai este pe primul loc. Dacă ar fi să facem un clasament al problemelor principale, în primul rând se discută despre probleme interne – este politica America First. Și dacă America e pe primul loc, atunci prima prioritate se pare că este legată de imigrație și de cartelurile de droguri. Trump respectă promisiunile făcute alegătorilor concentrându-se mai mult pe acest aspect.
A doua prioritate este emisfera vestică – exact ce v-am spus eu în ultimul an despre doctrina Monroe și ceea ce explic mai detaliat în carte. Când se vor împărți sferele de influență, americanii au nevoie doar să rămână jucători majori în emisfera vestică. Dar nu mai au cum să fie jucători majori în Africa, în Orientul Mijlociu sau în Asia Centrală. Acolo, dacă e să o spunem clar, tot China va rămâne jucătorul dominant.
Aceasta ne amintește de Roosevelt Corollary, politica lui Roosevelt din 1904, prin care spunea că americanii pot fi „polițiști internaționali” și pot interveni direct în guvernele și în statele din America Latină pentru a controla ce se întâmplă acolo și pentru a asigura stabilitatea. Cam asta pare să sugereze și Trump, și poate că acest nou curent va fi numit „Trump Corollary”, la 121 de ani după declarația originală a lui Roosevelt.
A treia prioritate este securitatea economică pentru administrația Trump. Aici vorbim despre lanțurile de aprovizionare și despre reindustrializarea țării. Dar și aici, China nu este menționată atât de mult pe cât ar fi putut fi. Abia pe locul patru s-ar afla China în acest clasament al priorităților de securitate ale SUA pentru anul următor. Chiar și când se discută despre conflictul din Taiwan, americanii spun acum că acesta trebuie evitat și că, în mod ideal, ar putea menține o oarecare superioritate militară acolo. Dar apare această formulare „în mod ideal”, care până acum nu exista. Deci, și americanii recunosc că, realist vorbind, nu mai au superioritate militară în Taiwan.
Sunt foarte multe lucruri de discutat aici, dar cel mai important este faptul că, pentru prima dată, Europa este văzută ca fiind într-un conflict direct cu americanii. Nu întreaga Europă, dar liderii europeni – ceea ce, la nivel politic și discursiv, înseamnă cam același lucru. Dacă ne uităm astăzi, vedem că nu există vreun plan clar de a o înlătura, de exemplu, pe Ursula von der Leyen de la conducerea Europei. SUA va continua probabil să aibă cuvinte de laudă pentru unele state europene, dar, per total, Europa – mai ales statele apropiate de și susținătoare ale politicilor UE – nu vor mai fi agreate de americani.
Mi se pare un rezultat șocant dacă e să comparăm toate strategiile de securitate de până acum. Nu s-a mai întâmplat asta niciodată și ar trebui să-i îngrijoreze pe toți. Mai ales pe Kaya Callas, care se plimbă, zâmbește și inventează scuze, dar uită că, deși americanii au menținut Europa într-o dependență față de SUA, rezultatul este același: europenii sunt astăzi dependenți de SUA. Și fără protecția americană, va trebui să vedem cum se vor reorienta. Rusia nu mai are interese pentru că a fost batjocorită de prea multe ori de liderii europeni, iar cu China nu se fac mari progrese – dacă ați văzut, vizita lui Macron la Xi Jinping nu a adus absolut niciun rezultat.
Voi mai discuta despre acest lucru și în legătură cu ultimul subiect al zilei, cel despre Benin. După publicarea acestei strategii de securitate națională, Trump a acordat un interviu pentru Politico – site-ul de știri considerat principalul canal prin care apar informațiile de la vârful Uniunii Europene, de la Bruxelles. Politico a publicat, ca de obicei, un clasament al celor mai influente 25 de persoane din Europa, iar Donald Trump a fost pe primul loc, motiv pentru care a acceptat să acorde interviul.
În acel interviu, a spus foarte clar că Europa nu se descurcă și că trebuie să se grăbească în rezolvarea situației din Ucraina, nu să fie întârziată de Zelenski și de prietenii lui. Europenii ar trebui să pună și ei presiune pe Ucraina să organizeze alegeri. A fost un interviu în care Trump a discutat multe teme, a dat răspunsuri destul de vagi, dar a fost clar că Europa nu mai este văzută, în niciun caz, ca un aliat de încredere al Americii.
