(transcriere din emisiunea Geopolitica la Zi cu Daria Gușă la Gold FM)
Și ajungem la ultimul subiect pe ziua de astăzi, la Conferința de Securitate de la München. A fost o conferință șocantă pentru unii, pentru că nu a repetat temele mai realiste de la Davos. Davosul este făcut pentru un public mai larg de oameni de afaceri și de intelectuali din toată lumea, care vor să înțeleagă trendurile anilor ce vor veni. Dar Conferința de Securitate de la München este făcută mai mult pentru imagine în ziua de azi, pentru retorică. Nu se iau decizii reale, nimeni nu își planifică viața, viitorul companiei sau viitorul statului bazat pe declarațiile de acolo, pentru că au devenit neverosimile.
Eu mă așteptam la o lipsă de substanță în declarațiile celor prezenți, pentru că raportul de securitate de la München, care în fiecare an este publicat înainte de conferință, menționează toate problemele realiste ale acestui an, mai ales schimbarea ordinii mondiale, despre care v-am tot povestit și pe care o explic în detaliu în cartea mea „Barometrul puterii geopolitice și noua ordine mondială”. Dar concluziile la care se ajunge sunt concluzii ilogice, pentru că acest raport practic concluzionează că trebuie doar să se investească mai mult, mai ales în tehnologie și apărare, adică exact în ariile care sunt pe placul complexului militar-industrial și pe placul marilor familii din elita financiară care controlează CIA.
Din acest raport au reieșit și cele trei teme principale discutate la Conferința de Securitate de la München. Războiul din Ucraina ca motiv de investiție masivă în armament și ca motiv pentru împrumuturile uriașe ale Uniunii Europene, cu micul asterisc că se discută despre armament comun, împrumuturi comune, deci unele în care România, de exemplu, nu ar avea un cuvânt de spus. A doua temă este cenzurarea în online, pentru că, din nou, aceasta este unul dintre marile puncte de pe agenda Uniunii Europene, această idee de pericol reieșit din dreptul la liberă exprimare clasic și de îngrădire a liberei exprimări pentru a defini anumite exprimări ca fiind periculoase pentru publicul larg. Și a treia temă fiind diferențele dintre americani și europeni atunci când vine vorba de intervenții externe, de infrastructură internațională etc., adică, practic, despre superioritatea morală a europenilor în fața unor americani mult prea pragmatici și cinici.
Au fost zeci de sesiuni, m-am uitat la majoritatea pe viteză dublă, triplă, eu așa mă uit de obicei ca să nu pierd prea mult timp. Nu au apărut declarații prea substanțiale din care să reiasă anumite adevăruri despre prezent sau viitor. S-au evitat toate celelalte subiecte importante, în afara acelor trei, în ciuda faptului că au fost puse pe agendă. Adică au fost sesiuni despre toate zonele lumii, despre toate zonele de putere, despre apă, despre resurse naturale, despre conflictele din Sahel, despre pericolul unor extinderi ale problemelor din Siria și totuși nu a avut loc niciun fel de dezbatere reală, iar toți participanții păreau să se aștepte la acest lucru.
Discursurile au fost progresiste, cum au fost și acum câțiva ani. Liderii serioși care sunt prieteni cu Trump și cu partea non-CIA a politicii internaționale americane s-au retras. Aici vorbim despre președintele Columbiei, Gustavo Petro, care s-a retras în ultima clipă, după ce s-a întâlnit cu președintele Trump, sau despre Giorgia Meloni, care a spus că nu vrea să se afle acolo alături de lideri cu astfel de discursuri progresiste.
Au fost invitați, însă, Corina Machado, pe care o știm, a câștigat premiul Nobel pentru Pace anul trecut, deși ea este cea care a cerut atacul americanilor asupra Venezuelei. Și a fost prezent și Reza Pahlavi, fiul ultimului șah al Iranului, care și el cere intervenția militară directă a americanilor în Iran.
Nu voi mai relua toată analiza pe care am făcut-o luni, pentru că știu că mulți v-ați uitat deja sau, dacă nu, o puteți găsi pe gold.tv.ro sau pe YouTube-ul Gold FM sau pe Facebook, practic peste tot. Dar concluzia principală este că am văzut că o ramură a americanilor, ramura condusă de CIA și de complexul militar-industrial, este astăzi condusă de Rubio, care a fost reprezentantul SUA la această conferință și care a venit cu un discurs în care nu a spus nimic, nu a venit nici cu vești bune, nici cu vești proaste pentru europeni. Se menține aceeași linie a lui Rubio de anul trecut, dar a fost poate doar mai simpatic Rubio, pentru că a discutat mai mult despre trecutul comun al europenilor cu americanii.
Liderii europeni s-au focusat, precum scria și în raport, pe aceste cereri de cheltuieli mai mari pe armament și în special pe ideea de împrumuturi comune ale Uniunii Europene în acest scop. Zelenski a avut, aș spune eu, cel mai decis discurs de la această conferință. S-a lăudat că deja Ucraina omoară 35.000 de soldați pe lună și a spus că scopul lui pe anul acesta este să ajungă la 50.000 de soldați ruși omorâți pe lună. Deci scopul lui nu este pacea, ci creșterea numărului de morți.
Eu nu cred că omoară chiar atât de mulți ruși și de aceea sper că nu este adevărat, nu doar din grijă pentru viețile acestor soldați, dar și din grijă pentru viețile soldaților ucraineni, pentru că, din toate analizele experților militari adevărați, reiese că la fiecare rus omorât ar fi între 8 și 12 ucraineni omorâți. Ar fi extrem de îngrijorător să moară chiar atât de mulți ucraineni și ar fi chiar imposibil.
Foarte interesantă este abordarea lui Zelenski față de Europa. Deja Zelenski se comportă ca un salvator al Europei, care se luptă pentru dreptul europenilor de a avea un loc la masa de negociere. Este ca un fel de ambasador pentru săracii europeni. A și spus că europenii nu sunt deștepți, adică suntem proști. Cam asta reiese din faptul că nu suntem deștepți, că nu dorim să avem Ucraina în NATO. Pentru că Ucraina este cea mai bine pregătită armată din Europa, dacă excludem Rusia, are dreptate, dar nu este vreo problemă cu pregătirea militară a Ucrainei atunci când vorbim despre aderarea acesteia la NATO, ci despre pericolele și ostilitatea pe care le-ar aduce în urma ei.
Și cel mai interesant, după ce le-a mulțumit statelor europene individual, României nu, ca de obicei, deși a menționat aproximativ 10 state, a spus că în spatele Ucrainei este o Polonie independentă, state baltice independente și în spatele Ucrainei ar putea fi și o Moldovă de succes și o Românie fără dictatură. Toată lumea le-a ignorat, dar vă garantez că le-a spus de trei ori. Am dat rewind la videoclip ca să fiu sigură că am auzit corect.
La ce dictatură se poate referi? Nu cred că se referă la vreo dictatură din partea lui Nicușor Dan, pentru că el face parte din tabăra care l-a susținut pe Nicușor Dan. Nu pot imagina că se referă la partidele de dreapta sau la partidele extremiste de dreapta, cum le-ar numi Zelenski, pentru că nici nu au atâta influență în România în mod real și nici nu au făcut niște declarații solide împotriva Ucrainei. Poate doar Diana Șoșoacă, dar în rest nu am văzut declarații foarte dure de la George Simion.
Dictatura la care m-aș gândi eu este această dictatură externă, efectuată de marile familii financiare, de complexul militar-industrial, cât o vorbeam despre el în contextul acestei ședințe, prin intermediari francezi, germani etc. Dar și Zelenski face parte din această infrastructură. Deci eu de-abia aștept ca Zelenski să vină cu mai multe declarații la adresa României, pentru că mi se pare că el știe ceva ce nu știm noi.
Delegația României însă nu a făcut absolut nimic la această conferință, deși ar fi fost o conferință exact pe placul Oanei Țoiu și pe placul domnului Miruță, care s-a dus și el acolo. Dar nu au fost invitați nici măcar să vorbească public la nicio sesiune. Nu au fost întâlniri bilaterale solide. Oana Țoiu s-a dus acolo în principal ca să vorbească cu diaspora României din Germania. Cam asta a reieșit din postările ei.
În schimb, Maia Sandu a fost invitată la multe întâlniri bilaterale, cu Mark Rutte, cu prim-ministrul Suediei, cu Marco Rubio, cu prim-ministrul Estoniei, cu prim-ministrul Croației și cu mulți alții. A fost chemată și să vorbească public într-un panel cu șeful Serviciilor Federale Germane, BND, discutând despre războiul hibrid. A menționat și România. Deci, practic, înțelegem că Maia Sandu este acum noua interfață a României pe plan internațional. Nu mai putem nici măcar să ne reprezentăm singuri, cu puținul pe care îl avem și noi în acest grup de reprezentanță în România, și deja Maia Sandu preia toate aceste oportunități care ar fi putut fi și, în mod logic, ar fi trebuit să fie ale României.
Dacă nici pe linia aceasta de complex militar-industrial și CIA și familii financiare precum Rothschild nu mai avem voie să vorbim, atunci chiar este foarte, foarte grav. Concluziile principale sunt că Europa nu mai este relevantă decât ca pușculiță pentru complexul militar-industrial și pentru state precum China sau India, care au fost și ele prezente la această conferință pentru a-și atrage diferite contracte profitabile.
Dar acest summit a fost în mod voit atât de slab, și din punct de vedere al declarațiilor, și din punct de vedere al invitaților, pentru a arăta cât de mic este de fapt rolul Europei în politica mondială. Iar China și India sunt state care sunt fericite să colaboreze cu Europa, dar de acum încolo Europa va fi partenerul mai puțin important în toate negocierile și din partea europenilor vor veni concesiile.
Americanii au demonstrat clar că și-au împărțit deja influența. Dacă aceștia cu ambiții mai serioase, precum Trump sau cei din echipa lui Thiel, din echipa tehnofeudalismului, au încă ambiții foarte mari pentru emisfera vestică, Europa rămâne cam uitată, deși le-a fost dată celor din echipa lui Rubio, care vor doar războaie și exploatare pentru a-i mulțumi pe mai-marii din companiile complexului militar-industrial. Și rușii nici măcar nu se mai interesează de această conferință de securitate, care la un moment dat a fost totuși o tribună extrem de importantă, și nu doar la un moment dat, ci pentru mai mult de cinci decenii. Dar astăzi nu mai este.
