(transcriere din emisiunea Geopolitica la Zi cu Daria Gușă la Gold FM)
Pe tema Ucraina avem destul de multe de discutat, deși în mod real nu s-a schimbat nimic. Nu avem vreun acord de pace acceptat de ambele părți și nu putem fi prea optimiști atunci când vine vorba de încheierea conflictului în viitorul apropiat. Dar eu zic să începem cu declarațiile lui Viktor Orban, care a făcut o postare pe X în care a spus că a citit planul în cinci puncte de a duce Ucraina în Uniunea Europeană până în 2027, plan publicat de Politico. Acest plan include, practic, pregătirea Ucrainei pentru negocieri, introducerea conceptului de aderare graduală la Uniunea Europeană, aplicarea de presiuni politice internaționale și mai multe mecanisme externe ale Uniunii Europene pentru a ajuta Ucraina să intre în UE înainte să fie pregătită. După ce noi ne-am chinuit mult să intrăm în UE, acum se poate intra fără să fie îndeplinite criteriile. Dar al cincilea punct, cel mai deranjant pentru Orban, este soluționarea problemei Budapesta, adică faptul că Orban trebuie să nu mai rămână în funcție. Se discută în articol despre cum trebuie ajutată opoziția din Ungaria să câștige alegerile împotriva lui Orban. Acest plan este o declarație de război deschisă împotriva Ungariei. Nu interesează decizia poporului maghiar și sunt determinați să dea jos guvernul maghiar prin orice modalități necesare. Eu cred că astfel de articole doar îl ajută pe Orban în alegerile pe care le va avea în aprilie, pentru că arată cât de mult se implică extern europenii în acest mediu electoral. Și cred că sunt mulți care, chiar dacă nu îl agrează atât de mult pe Orban, vor continua să voteze cu el din cauza acestor presiuni din partea Uniunii Europene.
Vedem că s-a decis că Ucraina va intra în Uniunea Europeană înainte să îndeplinească condițiile de aderare. Acest lucru, v-am mai spus, va fi dăunător din punct de vedere economic pentru toată Uniunea. Pe Ucraina o va ajuta probabil, dar pe noi, ceilalți, nu ne va ajuta. Și, de fapt, deja nu ne ajută deloc din punct de vedere economic, pentru că Parlamentul European a aprobat un împrumut gigant, fără precedent, acordat Ucrainei: 90 de miliarde de euro pentru 2026–2027. În ultimii patru ani, UE a oferit un ajutor total de 190 de miliarde de euro, fără acest nou împrumut, în sprijin militar, financiar și umanitar. Acești 90 de miliarde de euro sunt împărțiți astfel: 60 de miliarde pentru apărare și 30 de miliarde pentru plata pensiilor și salariilor ucrainenilor. Problema este că nu este un împrumut real, pentru că dobânzile la acest împrumut vor fi plătite tot de Uniunea Europeană, iar cei 90 de miliarde de euro vor fi restituiți doar dacă Rusia va plăti despăgubiri de război semnificative Ucrainei. Deci nu este un împrumut, ci un cadou pe care îl oferim Kievului în mod colectiv, ca Uniune Europeană. Ce putem să spunem? Că din banii destinați apărării, clar o mare parte vor ajunge la americani, că de fapt le dăm acești bani americanilor. În timp ce spunem că Europa trebuie să fie mai independentă și că Trump se comportă frumos cu europenii, noi totuși le dăm direct acești bani. Nu știu ce să mai zic atunci când ne uităm la câți bani au ajuns în Ucraina, dar de fapt nici măcar nu au ajuns la ucraineni și nu i-au ajutat pe ucraineni, ci au ajuns la profituri pentru marile companii americane sau multinaționale.
Au apărut zvonuri la începutul săptămânii cum că Zelenski este în sfârșit pregătit să organizeze alegeri. În această primăvară au apărut articole în Financial Times și în UK Times, iar toată lumea s-a bucurat pentru că presiunile impuse de Casa Albă păreau, în sfârșit, să dea roade. Dar Zelenski a venit a doua zi, miercuri, și a declarat clar că Ucraina nu va organiza alegeri decât după încetarea focului cu Moscova și obținerea unor garanții de securitate clare, atât de la americani, cât și de la europeni. Deci nu este vorba de vreun pas în direcția păcii.
Mai interesante au fost declarațiile lui Serghei Lavrov, ministrul de externe al Federației Ruse, din această săptămână. A acordat un interviu de aproximativ o oră și mi-am notat câteva declarații mai interesante. În primul rând, a discutat despre întâlnirea de la Anchorage, din Alaska, la finalul verii anului 2025, dintre Putin și Trump. Acum aflăm că americanii au venit cu o propunere cu care rușii au fost complet de acord și le-au promis că îi vor convinge și pe ucraineni și că, în următoarele zile sau săptămâni, va veni un anunț oficial din partea americanilor că s-a ajuns la o pace în Ucraina. Dar nu s-a întâmplat așa. Lavrov a spus foarte clar că nu erau interesați de opiniile europenilor sau ale ucrainenilor, pentru că SUA este liderul acestei părți occidentale, dar că au fost foarte dezamăgiți pentru că nu a mai venit niciun răspuns de la americani. Au venit doar cereri din partea europenilor de a modifica total acel plan de pace cu care rușii fuseseră deja de acord. Europenii continuă să modifice planul de pace zilnic sau săptămânal și încearcă să facă procesul de pace complet imposibil. Lavrov a spus că este dezamăgit atât de europeni, cât și de americani și a adăugat că politicile lui Trump, în ciuda promisiunilor făcute de acesta, sunt în practică la fel ca cele din timpul administrației Biden, pentru că toate sancțiunile asupra Rusiei continuă. Ba chiar au început și acele acțiuni americane împotriva petrolierelor rusești, care sunt blocate sau confiscate în apele internaționale. Nici pe plan economic nu vede vreo perspectivă pozitivă în relațiile ruso-americane.
Deci discursul lui Lavrov a fost foarte dur. Poate nu pare foarte dur, dar Lavrov este diplomat, nu țipă, nu înjură și nu folosește cuvinte urâte. Practic, el spune că americanii au făcut doar multe promisiuni, dar că Trump nu poate rezista presiunilor venite din Europa și nu poate aduce pacea. În mod clar, nu se referea la presiunile Ursulei von der Leyen sau ale lui Mertz, ci insinua presiunile impuse de marea finanță occidentală din partea europeană, pentru că doar de acolo ar putea veni, în mod realist, presiuni serioase asupra lui Trump. Rușii se simt deja trădați și spun că nu mai au ce discuta pe partea aceasta de pace, pentru că deja au făcut toate compromisurile la întâlnirea de la Anchorage.
De aici înțelegem că acest război din Ucraina va mai dura ceva timp. Și cum să nu dureze, mai ales cu acest împrumut aprobat de Uniunea Europeană? Sunt foarte mulți bani care pot ajunge la companiile americane. De ce s-ar opri acest război dacă nimeni nu își dorește acest lucru? Rușii sunt încă destul de stabili pe front, iar Zelenski pare hotărât că soarta ucrainenilor va fi una sumbră. Din păcate, tot acest entuziasm pentru o pace în Ucraina mi se pare că este aproape absent în zilele acestea. A atins cote maxime atunci când a fost întâlnirea din Alaska, dar astăzi nu pare că cineva de la vârful puterii își dorește cu adevărat pacea în Ucraina. Doar Macron a venit să spună că este pregătit să reînceapă contactele diplomatice cu Rusia. Peskov, care este purtătorul de cuvânt al lui Putin, a confirmat acest lucru. Dar nici de aici nu cred că va ieși ceva concret. În mod clar, Macron vrea doar să fie și el implicat în procesul de pace, pentru că restul europenilor s-au exclus singuri. Macron nu mai are nimic de pierdut oricum; este unul dintre cei mai puțin agreați lideri din lumea occidentală, potrivit sondajelor. În opinia mea, ar încurca și mai tare procesul de pace dacă ar reuși să obțină vreun cuvânt de spus, dar nici asta nu cred că se va întâmpla. Cred doar că s-a ajuns la o stare de panică în Europa, pentru că își dau seama că, în curând, s-ar putea opri războiul din Ucraina dacă Trump reușește să treacă peste toate presiunile puse pe umerii lui. Atunci Europa va rămâne pe dinafară. Rămâne de văzut ce se va întâmpla, dar este clar că este o situație tensionată, alimentată de cei aflați la vârful puterii europene.
