11 C
București
marți, septembrie 21, 2021

ADRIAN SEVERIN: AMERICA SE PREGĂTEȘTE SĂ AVANTAJEZE RUSIA ÎN EUROPA, DAR CU PREȚUL TRĂDĂRII CHINEI DE CĂTRE RUȘI

RECOMANDĂRI

(discuția de la CE-I ÎN GUȘĂ, ȘI-N CĂPUȘĂ!, la GOLD FM)

SIMT LIPSA UNEI ORDINI MONDIALE UNDE ACTORII IMPORTANȚI ÎȘI BAZEAZĂ AUTORITATEA PE INTELIGENȚĂ ȘI NU PE FORȚĂ BRUTĂ.

ȚĂRILE DIN G7 IAU DECIZII STRICT SUB PRESIUNEA INTERESELOR CORPORAȚIILOR TRANSNAȚIONALE.

AMERICA ESTE PUȚIN PREOCUPATĂ ACUM DE JOCUL EURATLANTIC, SE CONCENTREAZĂ PE CEL INDO-PACIFIC.

PRIN MUTAREA BAZELOR ÎN GRECIA, SUA PĂRĂSEȘTE ZONA MĂRII NEGRE ȘI AVANTAJEAZĂ RUSIA ȘI TURCIA.

INIȚIATIVA CELOR 3 MĂRI SE VA OFILI, CEEA CE VA FI TOT UN JOC GEOPOLITIC ÎN FAVOAREA RUSIEI.

SUA VOR CERE RUSIEI SĂ NU SPRIJINE CHINA ȘI SĂ NU FACĂ BLOC GEOPOLITIC CU GERMANIA, DAR RUȘII NU SUNT PREGĂTIȚI SĂ ACCEPTE ASTA.

Cozmin Gușă: Urmează să discutăm lucruri serioase cu Adrian Severin, el este tot timpul conectat după cum bine știți, dar acum este conectat și la Gold FM și cu o privire senină care scrutează, să spunem, în profunzimea geopoliticii mondiale, se pregătește să vă delecteze cu răspunsurile la întrebările mele. Bun revenit, Adrian Severin!

Adrian Severin: Bun regăsit!

Cozmin Gușă: De asemenea, pot să vă informez pe aceia care doar ne ascultați și nu ne urmăriți pe YouTube sau pe Facebook că are cea mai solidă ariergardă pe care a avut-o în viața sa, poate singura, respectiv o bibliotecă foarte solidă. Cărțile. Cărțile i-au fost ariergarda și l-au păzit cât au putut pe Adrian Severin. Uite, că niciodată nu te-am întrebat, nici la telefon când am vorbit, care e ultima carte pe care ai citit-o, de curios?

Adrian Severin: O Doamne!

Cozmin Gușă: Tu citești mult, îți pregătești și cursurile, dar o carte pe care ai cumpărat-o recent. 

Adrian Severin: Citesc mai multe… Am un obicei foarte vechi…

Cozmin Gușă: Știu, citești mai multe cărți în același timp. Le pui în diverse locuri în casă…

Adrian Severin: Citesc mai multe cărți deodată așa încât acuma ce să-ți spun nici nu știu la care să mă refer mai întâi, că îmi place să și alternez tipul de lectură. Adică vreau să spun că am reluat Diplomația lui Kissinger pe care o citesc în paralel cu o carte tot a lui, care are ca titlu o întrebare, sau mă rog e o afirmație, dar în care e o întrebare dacă America are nevoie de o politică externă. El spune America are încă nevoie de o politică externă și mie mi se pare interesant, deși cartea nu e scrisă chiar în ultimii ani, că problema politicii externe americane, sau a deficitului de politică externă americană este extrem de actuală, este mai actuală decât în momentul în care a fost scrisă cartea. Mai citesc cărți de Drept, că am nevoie de ele. 

SIMT LIPSA UNEI ORDINI MONDIALE UNDE ACTORII IMPORTANȚI ÎȘI BAZEAZĂ AUTORITATEA PE INTELIGENȚĂ ȘI NU PE FORȚĂ BRUTĂ.

Cozmin Gușă: Apropo de asta, de afirmația lui Kissinger, ca să putem să întindem dialogul chiar de aici, nu ți se pare că deficitul de expertiză pe care eu îl observ în ultima vreme la nivel american, apropo și de semnalul de alarmă pe care-l trage Kissinger că SUA încă are nevoie de o politică externă, vine din faptul că n-au mai pus mare preț pe geopolitică și geopoliticienii americani în ultimele decade? 

Adrian Severin: Vine dintr-o prea mare încredere a actorilor de prim rang în puterea lor, în mușchii lor, ca să vorbesc mai pe înțeles sau mai concret. Se bazează atât de mult pe faptul că prin forța brută pot să corecteze greșelile minții și greșelile raționamentelor subtile, încât devin superficiali în abordarea acestor raționamente și finalmente se obișnuiesc cu greșeala. Și atunci când te obișnuiești cu a greși, în paralel sau simultan cu refuzul de a recunoaște greșeala (pentru că dacă greșeala o accepți ca fiind naturală nu ai nici un fel de tentație să recunoști că mergi din greșeală în greșeală), deci acestea toate au dus la decăderea politicii externe americane. Mie îmi pare foarte rău că la noi, dacă-i criticăm pe americani, dintr-o dată se spune că ăștia sunt proruși, sau…

Cozmin Gușă: Nu prea ne interesează pe noi acest gen de păreri comandate.

Adrian Severin: Nu, nu, dar e important totuși să ne lămurim, să lămurim lumea că nu, eu cel puțin, aș vrea ca America să fie purtătoarea unei mari politici externe, unei mari viziuni globale pentru că avem nevoie de asemenea actori. Nu să fie singuri, dar avem nevoie ca marile state cu mari resurse, cu mare potențial în toate domeniile principale să aibă o viziune înțeleaptă și dinamică asupra lumii și asupra felului în care poate fi organizată. Din păcate când asta dispare, e rău.

Cozmin Gușă: Eu sunt de acord cu tine, dar aș adăuga un bemol aici, din unghiul meu, eu sunt un om care datorez Americii chiar mai mult decât datorezi tu apropo de expertiză, ai avut multe întâlniri, ai prieteni, ai învățat multe din Statele Unite.

Adrian Severin: Nu datorez nimic Americii. 

Cozmin Gușă: Nu, nu, eu recunosc că datorez.

Adrian Severin: Și nu datorez nimic, nimănui, de fapt. României doar îi datorez.

Cozmin Gușă: Eu am avut niște cursuri care m-au format acolo la o vârstă când conta acest lucru, 26 de ani, și neplătindu-le, ca și Florin Cîțu, nu-i așa, care și-a plătit cursurile în America, eu nu le-am plătit, le-a plătit guvernul american și atunci, într-un fel, asta datorez. Dar vreau să adaug un bemol aici: America ar fi fost extrem de importantă atâta timp cât emitea democrație. Ultimii ani însă, și mai ales 2020, ne-au convins pe mulți că democrația, în formele ei să spunem de alegeri libere sau de libertate de expresie, nu a mai corespuns modelului definit chiar de americani, pentru că nu au mai existat, și atunci nu-i simt atât de mult lipsa dacă nu mai exprimă democrație. Atâta timp cât exprima democrație America era ceva foarte important, în contrabalans cu autocrațiile, să le spunem doar așa, din Rusia sau din China, dacă este să facem doar două referiri. Acuma, dacă găsim un alt soi de oligarhie practic la putere în Statele Unite, asimilabile autocrației, poate mai groaznică decât autocrația estică, nu-i simt atât de mult lipsa în această balanță.

Adrian Severin: Nu știu. Acuma, când te obișnuiești cu ceva și acel ceva dispare, îi simți lipsa. Dacă nu ești obișnuit cu el sau te-ai dezobișnuit, nu-i simți lipsa. Însă, după părerea mea, eu simt lipsa unei ordini mondiale, în care actorii principali să fie în echilibru între ei și fiecare să aibă o contribuție intelectuală însemnată și utilă, mai mult decât contribuția de putere brută. Pentru că, sigur puterea economică este foarte importantă și contribuția economică este foarte importantă. Mie mi-e dor de America Planului Marshall, deși și Planul Marshall are o întreagă mitologie, pentru că americanii n-au fost mânați exclusiv de generozitate în Planul Marshall, ei și-au tras banii înapoi, și-au făcut ordinea mondială după cum au dorit ei, ș.a.m.d. Dar asta nu este ceva rău în sine. Mie îmi place ideea de a lovi mai multe ținte cu un singur glonte, adică ei au lovit ținta caritabilă, prin care au încercat să ajute europeni să se repună pe picioare, să se dezvolte și să-și dezvolte și democrația, în același timp s-au servit și pe sine. Asta nu mi se pare ceva rău. Totdeauna am încercat să fac în viață acest lucru: să-mi fac bine mie făcând bine altora. Nu e rău. Nu înseamnă că a face bine altora înseamnă să-ți faci rău ție, așa ceva nu cred că se poate. Cred că acea Americă ne lipsește. Ne lipsește și America, dacă vrei, a anilor ʼ80, îmi lipsește America care era un far al democrației, cu toate ipocriziile respective. Îmi lipsește chiar și America lui Bill Clinton. Adică lucrurile au devenit din ce, în ce, în ce, mai rău și, domne, nu se poate, când o mare putere, până la urmă dezertează de la misiunea ei de factor de orientare, și factor de corectare, și factor de echilibru în lume, atunci avem cu toți de suferit. Despre asta este vorba. Și când îi criticăm pe americani, la fel când îi criticăm pe ruși, când îi criticăm pe francezi, pe germani, pe știu eu cine, nu o facem pentru că suntem împotriva lor ci o facem pentru că am dori ca ei să joace un alt rol decât cel pe care, la un moment dat, și-l asumă.

ȚĂRILE DIN G7 IAU DECIZII STRICT SUB PRESIUNEA INTERESELOR CORPORAȚIILOR TRANSNAȚIONALE.

Cozmin Gușă: America anilor ʼ80 pe care o enumerai, printre regretele tale legate de fațetele și contribuția Americii, a avut o întâlnire la Geneva, tot așa cu liderul Uniunii Sovietice de atunci, cu Mihail Gorbaciov, dar era vorba de Ronald Reagan, președintele Statelor Unite. O întâlnire care a avut urmări istorice, nu s-a aflat mare lucru, noi nici nu prea puteam în acele vremuri să aflăm câte ceva, dar și Occidentul a fost destul de zgârcit cu ecourile întâlnirii de atunci de la Geneva, asta apropo de întâlnirea de acum de la Geneva, Borna Geneva 2021, cum i-am zis eu. Care sunt așteptările, ca să pornim așa discuția, așteptările tale de om hârșit în politica externă, cel puțin în ultimii 30 de ani, om care știe să citească semnalele discrete care sunt emise de către funcționarii superiori ai diplomațiilor care intră în negocieri sau confruntări și care știe, de asemenea, să măsoare și nevoile mondiale într-o perioadă atât de zbuciumată și bulversantă la care, pandemia asta cât un război biologic, practic a contribuit la această bulversare? Deci care ar fi așteptările tale în câteva puncte, despre cum ar trebui să discutăm peste o săptămână de acum încolo, pentru că peste o săptămână se vor fi încheiat de fapt toate cele trei runde ale liderilor mondiali G7, NATO, respectiv Putin-Biden?

Adrian Severin: Bun, mie mi se pare că în ce privește Grupul celor șapte așteptările noastre trebuie să fie extrem de moderate, va fi o întâlnire importantă prin aceea că a avut loc – am mai folosit și cu alte ocazii această formulă – aceste așa-zise țări cele mai dezvoltate și mai industrializate care ar trebui în virtutea puterii lor economice să dea tonul evoluției economiei mondiale și de la economie la politică să facă toate trecerile necesare sau cele care sunt inevitabile, aceste puteri toate au probleme fix cu dezvoltarea și cu economia, mai au și probleme cu democrația, mai au și probleme cu stabilitatea politică internă. Ele sunt departe de a fi, după părerea mea, în poziția de a mai da vreun ton vreunei orchestre, de-a da tonul orchestrei sau corului Națiunilor. Din acest punct de vedere cred că vor încerca să facă gesturi pentru presă, vor fi foarte frumos ambalate, deja unele gesturi premergătoare sunt foarte frumos reflectate în presa despre care vorbeai în preambulul întâlnirii noastre. Când citești titlurile acestea amețești. Eu care totuși am niște surse de informare mai autentice, adică nu vorbesc din auzite, câteodată sunt eu însumi derutat de aceste titluri. Domne, poate nu știu eu, poate am fost mințit, ce se întâmplă? Este îngrozitor, din cauza asta citesc cărți, într-adevăr, dar nu citesc presă, nu ascult presă, nu mă interesează absolut nimic, îmi pare rău să spun asta mai ales într-o emisiune care se încadrează în efortul media, dar dacă citesc sau ascult ceva, sunt posturi de nișă, sunt analize ale unor persoane, cum sunt și analizele tale, sau analizele lui Sorin Roșca, sau analizele lui Cornel Nistorescu, și alții, Cristoiu, în general, îmi pare rău, a unei generații mai vârstnice care totuși a învățat presă. Deci asta fac, dar în rest, nu văd la marii vectori media nici un fel de folos.

Cozmin Gușă: Apropo de G7, ca să ne înțeleagă ascultătorii, aș vrea să descrii puțin jocul în interior în condițiile în care Asia nu este reprezentată decât de Japonia, care într-un fel este satelitizată din punct de vedere militar sau geopolitic de către Statele Unite, care mai are în interiorul G7 celălalt satelit de pe continentul nord-american Canada și celălalt satelit, dacă se poate numi așa, Marea Britanie, de pe continentul european, și mai avem Franța, Italia și Germania, cam ăsta este G7, și dacă-l privim așa cum ai sugerat tu să-l privim, și cum am explicitat eu adineauri, într-adevăr este destul de irelevant și atunci a cui partitură va fi prezentată la finalul întâlnirii G7?

Adrian Severin: Voiam să spun, să atrag atenția apropo de ceea ce circulă în presă despre, pun între ghilimele cuvântul, „hotărârea” miniștrilor de Finanțe ai Grupului Celor 7 de a impozita corporațiile transnaționale în țara unde realizează profitul. Extraordinar, formidabil, o revoluție ș.a.m.d. În primul rând cuvântul hotărâre este impropriu. Ce pot să hotărască aceste țări pentru întreaga omenire și ce pot să hotărască aceste țări pentru niște corporații care se mută de colo, colo, când vor ele, care au o contabilitate de natură a le permite să oculteze profiturile. În țara noastră dacă ne uităm la marile corporații, alea mari, cu capital mult, cu cifră de afaceri mare ce profituri au? Insignifiante. 

Cozmin Gușă: Păi, poate se va lua decizia că le impozitează pe cifra de afaceri, glumesc amar desigur … 

Adrian Severin: Îți vine să le plângi de milă dacă te uiți după ce profituri raportează ele. Deci noi avem de-a face cu o oligarhie sau plutocrație, dacă vreți, plutocrația oligarhiei banului, pe scurt, deci o plutocrație ce s-a supranaționalizat, care a fugit de sub controlul democrațiilor naționale, sau de sub controlul statelor naționale, s-a globalizat și acolo, la acel nivel global, guvernează lumea. Deci pentru ca niște state care au mari probleme de politică internă, și aceste probleme pot fi foarte bine amplificate de corporațiile astea despre care vorbesc, care au mari probleme economice, trebuie să găsească niște soluții politice pentru a civiliza, cum aș spune eu capitalul global. Civiliza înseamnă nu să îl facă să dea Bună ziua, ci să lucreze în slujba cetățenilor, să lucreze în slujba cetății. 

Cozmin Gușă: Adică să dea Bună ziua!

Adrian Severin: Bună ziua cetățenilor! Să facă ziua bună cetățenilor. Deci în loc să discute aceste chestiuni, pentru că oricum nu le pot discuta că nu mai au putere suficientă, ele iau tot felul de măsuri care, de fapt, nu sunt – teoretic vorbind – acceptate nici de cei care ar urma să le aplice. Vorbim de state care vor să ordoneze economia mondială când alături de acestea nu participă China care este, unii zic deja primul actor mondial, prima putere economică mondială, iar alții zic că a doua la mică distanță. Când America vrea să ordoneze economia lumii, în condițiile în care datoria americană este în mâinile Chinei în cea mai mare parte a ei, ce putem noi să așteptăm altceva decât comunicate de presă pe care presa destinatară să le umfle cu pompa amețind oamenii. Dar vreau să vă spun că mulți ascultându-mă ar putea să tragă concluzia că eu am vorbit despre un conflict formal, într-adevăr, aparent de operetă, de vodevil, între cele 7 state, nu cele mai dezvoltate de acum, sau nu cele mai prospere economicește de acuma, și corporațiile transnaționale și oligarhia sau plutocrația globalizată. Nu, nu e vorba de asta, absolut de loc nu e vorba de asta, pentru că în realitate ceea ce ele au propus sunt lucruri pe care această plutocrație le dorește, sunt cele mai mici impozite sau taxe, cu totul insuficiente, toți economiștii spun chestiunea asta, că ar fi complet insuficiente pentru a aduce statelor fluxurile bugetare necesare stimulării economiilor lor și promovării unor planuri minimale de justiție socială. De asemenea, în cele câteva cuvinte în care și-au exprimat ideile putem înțelege că aceste corporații vizate sunt extrem de mulțumite că pot să evite regulile care se propun. Deci aici este un triș, e un triș, adică domne am luat această hotărâre glorioasă, am luat această hotărâre eroică de a taxa multinaționalele. Aiurea. E un aranjament cu multinaționalele, „noi suntem înjurați, suntem oropsiți, suntem vânați peste tot, societățile naționale, popoarele se ridică peste tot împotriva noastră, multinaționalele sunt antipatizate, hai faceți-ne simpatici victimizându-ne nițel”. De fapt nu se pune problema să le facă victime. „Dar hai să puneți că ne faceți și nouă ceva”. Desigur dacă s-ar fi întâlnit un număr mai mare de țări relevante, adaug aici nu numai China și Rusia, dar și India, și poate altele, Brazilia, știu eu, altele, Mexicul. Deci dacă toate acestea s-ar fi întâlnit și s-ar fi discutat lucrurile acesta serios poate într-adevăr s-ar fi găsit soluții pentru a aduce totuși la ordine aceste corporații care guvernează lumea nedemocratic, absolut nedemocratic. Așa însă nu este decât un mic aranjament care să dea posibilitatea unui grup devenit din păcate, regret, o spun încă o dată, irelevant, de a produce niște comunicate de presă interesante, atâta tot. Asta este tot ce se poate spune despre această întâlnire. 

Cozmin Gușă: Deci cu G7 ne-am lămurit și dacă acel 15% o să fie pe profit și nu pe cifra de afaceri, care dacă ar fi pe cifra de afaceri ar fi ceva interesant.

Adrian Severin: Cifra de afaceri eventual la sediu, că cifra de afaceri e raportată per total. A cifra de afaceri locală, a sucursalelor, eventual.

Cozmin Gușă: Asta ar fi, într-adevăr ar fi ceva. 

Adrian Severin: Dar nu se pune problema. Putem noi doi…

Cozmin Gușă: Da, să tot filozofăm aici. 

Adrian Severin: Are aceeași valoare hotărârea noastră cu hotărârea luată de Grupul celor 7, să știi. Putem hotărî liniștiți.

Cozmin Gușă: Nu pot să ne oprească din forța gândirii noastre. 😉

Adrian Severin: Absolut, dar nici pe ei nu poate să-i oprească nimeni să spună ce vor.

AMERICA ESTE PUȚIN PREOCUPATĂ ACUM DE JOCUL EURATLANTIC, SE CONCENTREAZĂ PE CEL INDO-PACIFIC.

Cozmin Gușă: Nici ei, nici noi nu ne propunem, așa că rămâne ca-n tren … Bun, la treaba numărul 2, care, cel puțin la nivelul prezentării de acum 10 zile, două săptămâni, era etichetată ca fiind Summit-ul SUA-NATO. Așa apărea pe niște comunicate pentru prima dată că e SUA-NATO, adică ca și cum SUA ar fi fost decupată, comunicatele de la Washington așa sunau, e ca și cum SUA ar fi fost decupată din NATO și se întâlnește SUA cu NATO. Poate a fost o sugestie, n-am mai urmărit din acel moment dacă a fost etichetat la fel. Dar este a doua întâlnire, să spunem din acest triptic de întâlniri din această săptămână, sigur care mai cunoaște și un tête-à-tête Erdoğan-Biden, mai sunt și alte detalii pe acolo, dar le-am luat pe aceste trei importante. Valoarea de întrebuințare a NATO, frust spus, a scăzut foarte mult în anii care s-au scurs, mai ales de la integrarea noastră, cam o dată cu integrarea noastră în NATO, acesta a devenit destul de irelevant. Nu cred că ni se datorează dar nu prea mai ai ce să faci cu NATO, a avut o perioadă de mulți ani de zile care a trăit chiar în mizerie, ca să mă exprim metaforic, într-un fel, nimeni nu prea mai vorbea despre organizație, Statele Unite făceau baze militare peste tot. A venit Trump și l-a reactivat un pic pe cearta lui că nemții n-ar cotiza atât cât ar trebui și de atunci s-a vorbit mai mult de NATO și ca să fiu tot în spiritul glumelor tale, bineînțeles după ce Mircea Geoană a ajuns acolo NATO a devenit…

Adrian Severin: Da, are o șansă NATO, cu Geoană e indiscutabil, e altă viață. 

Cozmin Gușă: Lăsând gluma la o parte și să nu mai râdem de românii noștri, ce-o mai fi NATO în ciuda acestor întâlniri de astăzi, în condițiile în care și-a demonstrat „forța” în Ucraina, adică s-a dus plin de putere în Ucraina să se confrunte cu rușii și fără nici un foc de armă, ci doar la niște declarații de presă și prezența unor trupe rusești, NATO și-a retras repede ambasadele lăsându-i pe ucraineni cu ochii în soare. Care ucraineni și acuma, deși sperau că vor fi primiți de Biden înaintea întâlnirilor din iunie, au fost amânați pentru toamnă, deci nu e timp de Ucraina acum nici în NATO, nici în Rusia. Deci te rog să previzionezi despre ce s-ar putea întâmpla și ce mai este NATO astăzi?

Adrian Severin: Domnul președinte Biden nu cred că nu are timp să se întâlnească cu președintele Zelinsky al Ucrainei, dar a vrut să-i lase timp ca să se întâlnească cu președintele Putin. I-a recomandat ca înainte de întâlnirea de la Geneva să aibă și domnul Zelensky o întâlnire cu președintele Putin care am înțeles c-a fost dispus să-l primească la Moscova, însă cum domnul Zelinsky voia s-o aibă undeva în Donbas, cred că această întâlnire nu va mai avea loc. Eu n-am auzit foarte clar această formulă Summitul NATO-Statele Unite ale Americii, deși, pe fond, cam așa vor sta lucrurile, în sensul că, după părerea mea, domnul președinte Biden organizează un fel de întâlnire de adio cu NATO, sigur Adio, dar rămân cu tine, este titlul unui film vechi, dar vor rămâne mai mult din afară. Am înțeles totuși că ar fi o întâlnire SUA-Uniunea Europeană, care este altceva, despre care se vorbește mai puțin, și probabil că se vorbește mai puțin întrucât agenda e și mai goală de conținut. 

În ceea ce privește NATO, ca să sintetizez de ce ar fi o întâlnire SUA-NATO, în realitate, nu în formă, dar după părerea mea, la ora actuală ceea ce urmărește America, ceea ce urmărește administrația Biden, este dincolo de retorica refacerii amiciției, prieteniei și solidarității cu aliații europeni care rămâne doar un exercițiu de retorică. Dincolo de acest discurs ceea ce dorește America este să-și elibereze mâinile pentru a putea să acționeze eficient în zona cu adevărat importantă pentru ea și aceasta este zona indo-pacifică. Și când spun indo-pacifică puteți avea un arc de cerc în fața ochilor care merge de-a lungul graniței sudice și estice a Chinei. Granița nordică a Chinei este o problemă, pentru că acolo în principal este Rusia și fără îndoială că dacă acolo lucrurile nu vor sta cum trebuie, din punctul de vedere al Americii, dacă această Antantă cordială, ca s-o numesc așa, chino-rusă, va exista în continuare, tot efortul sudic și sud-estic pe care-l fac americanii este lipsit de mari șanse de reușită. Și atunci, ceea ce fără îndoială urmărește președintele Biden este să-și asigure această zonă, ceea ce înseamnă și mai mult decât atât, și anume să asigure și zona euro-asiatică, împreună cu partea europeană din spațiul euro-atlantic. Deci, după părerea mea, în acest moment pentru Statele Unite, zona euroatlantică este mult mai puțin importantă decât zona euro-asiatică în centrul căreia s-ar afla cel mai important jucător din această zonă, Rusia, pentru că o relație de un anumit tip de securitate, de siguranță, de normalitate și de bună cooperare cu zona euro-asiatică permite jocului indo-pacific al Statelor Unite să fie câștigător sau cel puțin să fie eficient.

PRIN MUTAREA BAZELOR ÎN GRECIA, SUA PĂRĂSEȘTE ZONA MĂRII NEGRE ȘI AVANTAJEAZĂ RUSIA ȘI TURCIA.

Cozmin Gușă: Scuză-mă o secundă. În accepțiunea ta interlocutorul preferat sau pe care și l-ar dori, într-un fel, în interiorul NATO ar fi mai degrabă Turcia în acest moment, dacă vorbim despre acea zonă, mai ales c-am văzut o alonjă a Turciei foarte interesantă, că tot vorbeam noi de marea victorie cât o înfrângere, din Afganistan, apropo de retragerea după 20 de ani, Turcia și-a asumat deja, cu un contingent de vreo 500-700 de militari să rămână în continuare să păzească aeroportul central din Afganistan chiar dacă pleacă Statele Unite.

Adrian Severin: Noi am vorbit și am preluat această sintagmă foarte reușită de la alții, Afganistanul este cimitirul Imperiilor, ultimul imperiu care și-a duhul acolo a fost cel american, și acum Turcia pare a fi executorul testamentar pe care America îl lasă în Afganistan. Și dacă vorbim de Afganistan, imediat trebuie să vorbim și despre Pakistan, să vorbim despre Irak, despre toată această zonă, chiar și Siria, până la urmă. Deci, în acest moment, din acest punct de vedere, Turcia este un partener foarte, foarte interesant și important al Statelor Unite, dar nu mai este în interiorul NATO unde Turcia nici nu se simte foarte confortabil, ea nu va ieși, după părerea mea din NATO dar nici NATO nu se va mai putea baza pe Turcia. Ceea ce face ca două gesturi, doi pași să coincidă: unu, ceastă poziționare a Turciei, în rolul de executor testamentar al Statelor Unite în Afganistan și țările învecinate, iar a doua mișcare este aceea de a retrage trupe americane sau NATO din Turcia și a le aduce, nu în România cum credeau unii, ci în Grecia, ceea ce va desena puțin altfel, din punct de vedere real frontiera sau frontul răsăritean al NATO cu o depărtare a lui de Marea Neagră, în mod evident. Turcia este un jucător major, esențial, la Marea Neagră, Grecia nu are deschidere la Marea Neagră, deci se pare că de aici, asta e important pentru noi, interesul pentru Marea Neagră scade, ceea ce evident place Rusiei, care nu dorește să-i vadă pe americani prea implicați în Marea Neagră. Pe de altă parte, retragerea acestor trupe din Turcia către o țară ortodoxă, mai rusofilă, de asemenea e de natură să fie o deschidere prietenoasă americană față de Rusia.

Cozmin Gușă: Ai descris Grecia?

Adrian Severin: Am descris Grecia, da. Și în ultimă instanță o țară, am spus, tradițional rusofilă, nu neapărat americanofilă și tot tradițional, sau mă rog, ortodoxă, în fapt, din punctul ăsta de vedere. Dar această întărire militară a Greciei este, iarăși, de natură să satisfacă, după părerea mea, Rusia. Și, cumva, interesant și Turcia. Adică Turcia se vede cumva eliberată de obligațiile față de NATO și cu mâini libere susținute de America în zona în care ea consideră că are un rol legitim de jucat în calitate de urmaș al Imperiului Otoman iar, pe de altă parte, dacă Turcia își va lua foarte mult avânt și nu va mai putea fi controlată, Grecia puternică militaricește acolo la frontieră, ar putea ajuta Rusia ca împreună să mai domolească ambițiile Ankarei. Înțelegi de ce eu cred că acolo este un joc foarte, foarte interesant și faptul că, în cadrul Summit-ului NATO se anunță o întâlnire directă între președintele SUA și președintele Turciei arată, că de fapt, acela este un interlocutor foarte, foarte important, chiar mai important decât președintele României, dacă ne putem imagina așa ceva,glumind desigur. Și, în același timp, că discuția cu Turcia se poate purta nu în sensul de a o face să redevină disciplinată în cadrul NATO, ci dimpotrivă să accepte o reașezare a frontului NATO, preluând un rol în afara NATO fără să iasă, evident, din cadrul alianței. Acesta cred că este sensul discuției și întâlnirii cu Erdoğan, nu cum scrie presa ca să-l urecheze, ca să-l oblige să respecte drepturile omului ș.a.m.d. Astea sunt povești de presă, și povești ale unui soi de propagandă a cercurile politice americane. 

Cozmin Gușă: Mă bucur c-ai descifrat pentru prima dată acest joc– și doar acuma era momentul să fie făcut înainte acestui Summit NATO, inclusiv incidența mutării bazelor din Turcia în Grecia și jocul rezultant. Concluzia este foarte limpede și…

INIȚIATIVA CELOR 3 MĂRI SE VA OFILI, CEEA CE VA FI TOT UN JOC GEOPOLITIC ÎN FAVOAREA RUSIEI.

Adrian Severin: Și-al doilea lucru important, iartă-mă că te întrerup, voiam să spun al doilea lucru important este faptul că Belarusul unde s-a creat, un casus beli să zic așa, s-a creat un motiv de criză, ajunge el să fie pe agenda discuțiilor NATO din câte am înțeles. Chestiune foarte utilă din punctul de vedere al celor care vor să atragă atenția că flancul nordic ar trebui întărit, iar nu ăla de la Marea Neagră. Deci, după părerea mea, dacă aș fi fost ministru de Externe al României aș fi făcut tot ce depinde de mine ca acest punct să nu fie pe Agenda NATO, pentru că nu ne avantajează. Ce să discutăm noi despre Belarus? Ce treabă avem noi cu Belarusul? Că spunea domnul Lukașenko că armata rusă poate oricând să fie acolo binevenită și în 24 de ore să ajungă la frontiera ei vestică, adică în imediata vecinătate a statelor NATO. Mă rog, povești, povești care încearcă să inflameze o anumită discuție, discuție care pe noi ne dezavantajează, s-o spunem foarte clar. Pe noi flancul nordic, pe care nici nu-l putem apăra militaricește foarte bine, nu ne interesează. Pe noi ne interesează Marea Neagră sau flancul sud-estic și vedem cum tot se îndepărtează de acest flanc. Deci discuția despre Belarus acolo va fi de fapt o discuție care să argumenteze întărirea flancului nordic și, sigur că în context, bănuiesc, se va pune întrebarea ce facem cu inițiativa Celor Trei Mări? Inițiativa Celor Trei Mări devine tot mai mult inițiativa Celor două Mări: Marea Baltică și Marea Adriatică. Pentru că dacă am introdus Adriatica în ecuație atunci linia de unire a capetelor stațiilor inițială și finală a acestui traseu, ale acestui traseu se depărtează foarte mult de Marea Neagră. Ceea ce iarăși pare a fi o deschidere americană către Rusia.

SUA VOR CERE RUSIEI SĂ NU SPRIJINE CHINA ȘI SĂ NU FACĂ BLOC GEOPOLITIC CU GERMANIA, DAR RUȘII NU SUNT PREGĂTIȚI SĂ ACCEPTE ASTA.

Cozmin Gușă: Pentru noi era evident acest lucru și știi că am discutat încă din momentul în care Statele Unite s-au retras din problema Ucraina și în mod consecutiv au ridicat sancțiunile de pe Nord Stream 2. Atunci s-a încheiat jocul, restul sunt comentarii inutile ale altora, nu ale noastre, că noi am mai discutat despre asta, și acum, practic, doar am întărit. Aș vrea în ultimele 2-3 minute să ajungem la punctul final pe care-l vom relua cu date proaspete săptămâna viitoare, oricum tu l-ai pomenit și l-ai inserat aici, apropo de geopolitica Rusiei care a devenit una de geopolitica vedetă a momentului. Că vrem, că nu vrem, din această confruntare americano-chineză, din înțelegerile energetico-financiare ale Rusiei cu Germania, din faptul că SUA spune că de fapt dorește să sprijine Germania în interiorul UE, de parcă nu știm că pe cale de consecință ar ajuta chiar Rusia. Așadar, Geopolitica Rusiei a venit geopolitica vedetă a momentului, iar Rusia cam dorită de toată lumea să fie la masă. Cum ar veni, e cea mai mișto gagică de la balul ăsta, cum se spunea pe vremuri. Ei bine, balul ăsta din 2021 se închide cu dansul americano-rus între Putin și Biden, ca o întâlnire de tip concluziv, scurtă, lungă, dar în formă am vrea să știm în acest moment cam cum vezi tu întâlnirea Putin-Biden?

Adrian Severin: Eu cred că dintr-un anumit punct de vedere președintele Putin are o Agendă mult mai clară cu care se duce acolo. Din alt punct de vedere, din punct de vedere strategic, cred că și președintele Biden are o agendă extrem de clară, nu știu cât de clar o va exprima, dar agenda lui cred că este fixată deja.

Cozmin Gușă: Am înțeles că va fi însoțit de secretarul de stat Blinken. În momentul ăsta se discută ca la întâlnirea cu Putin să fie însoțit de Antony Blinken, să nu mai fie o întâlnire Biden-Putin, să fie cu Blinken, și atunci rușii stau să se gândească dacă îl lasă pe lupul Alfa Putin să meargă singur sau merge și Lavrov cu el.

Adrian Severin: Da, bine. Ar fi foarte dezechilibrată dacă ar merge și Lavrov și Putin, adică aproape inuman în raporturile cu partenerul american, glumesc, bineînțeles. Ce se întâmplă? De fapt mie lucrurile îmi par clare și dacă vrei putem să trasăm o linie așa care să înceapă de la Talin și să meargă, să traverseze așa, prin Europa Centrală și să iasă undeva la Marea Adriatică, spre Trieste, să zicem. Este o linie care arată cum America oarecum își lasă această zonă, Balcanii de Nord, să spunem așa, și Estul Europei Centrale, liberă de prezență euroatlantică ranforsată, solidă, în ideea de a da mai multă securitate, mai multă siguranță și mai multe oportunități Rusiei. Astfel încât Rusia să se angajeze, cred că asta ar vrea America, să facă două lucruri, sau să nu facă două lucruri: să dea sprijin Chinei în concursul cu America sau în confruntarea cu America și să nu realizeze o Antantă ruso-germană. Fiind de acord, desigur, că Nord Stream 2 se face, se realizează ș.a.m.d. Această idee e, după părerea mea, destul de limpede. Acolo pe undeva președintele Biden va putea spune că se întâlnește și cu dorința europenilor care vor ca Europa să aibă o capacitate militară strategică independentă de Statele Unite și se pare că mai mulți consilieri ai președintelui Biden îl sfătuiesc să accepte acest lucru, adică să lase Europa în plata domnului. Deci dacă toate acestea se pun la un loc, desigur că există o dorință americană. Chestiunea este următoarea că dorința este clară și chiar legitimă și logică, asta este bine, dar că ei știu până unde au de dat, și ce dau și ce pași concreți trebuie să faci în acest sens, asta nu mai este bine. Ori cred că din partea cealaltă, Rusia are mult mai clar în minte ce pași concreți ar vrea să facă pentru a se ajunge la o înțelegere  din această confruntare actuală, dar cred că pentru Rusia va fi dificil în acest moment să ia angajamentele, cele două majore care i se cer, și anume să nu mai sprijine China și să nu mai încerce a face bloc cu Germania. Aici mi se pare foarte dificil pentru Rusia să accepte în acest moment un asemenea acord.

Cozmin Gușă: Cel puțin cel cu China este foarte greu de acceptat pentru că și-a construit consolidarea geoeconomică braț la braț cu China, pactul cu Germania se pot preface că zic într-un fel și fac în alt fel, că îi ajută Germania acolo, cum i-a ajutat în ultimii 20 de ani. N-o să reușim să finalizăm astăzi, dar vom continua săptămâna viitoare, îți mulțumesc și te mai informez că Rusia uite, în timp ce vorbeam a mai obținut o victorie de tip simbolic care vizează și Bucureștiul, dar a obținut-o la UEFA. A obținut ca tricourile Ucrainei, care aveau pe piept harta unei Ucraine mari care includea Crimeea, să nu mai poată să fie purtate la București în meciurile pe care Ucraina le joacă în Campionatul European în această, săptămâna viitoare. De fapt a fost mare tapaj legat de asta și UEFA a dat câștig de cauză Rusiei, ucrainenii trebuie să-și facă de urgență, în două zile, tricouri noi, fără harta și îndemnurile patriotice.

Adrian Severin: E foarte important acest așa-zis simbol pentru că de fapt el pune în lumină ipocrizia puterilor occidentale care declară pe unde pot că nu recunosc integrarea Crimeii în Federația Rusă, susțin până la capăt lupta Ucrainei pentru a-și recupera Crimeea ș.a.m.d., dar în realitate vă asigur, toată lumea știe și este decisă să nu ridice un deget pentru a schimba actuala apartenență a Crimeii și-atunci când cineva, sigur legitim, a încercat să joace o carte simbolică și s-arate totuși Crimeea aparține Ucrainei măcar pe tricourile jucătorilor de fotbal. 

Cozmin Gușă: În meciurile din România, de la Marea Neagră. Adică a fost o întreagă simbolistică, cumva, și a fost refuzată.

Adrian Severin: Ar putea totuși ca domnul Aurescu să le permită tricourile la duș măcar. 

Cozmin Gușă: Cu această glumă à la Adrian Severin, care este gustată cel puțin de către mine, spere că și de către voi, că eu am aceeași părere despre Ăla micuʼ cu trabucu, ca cea sugerată de Adrian Severin prin gluma sa, îi mulțumim lui Adrian Severin pentru această săptămână și ne întâlnim săptămâna viitoare.

- Advertisement -

ALTE ȘTIRI

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

- Solidnews by -

NOUTĂȚI