Statele Unite au o miză mult mai mare în războiul Rusiei împotriva Ucrainei decât crede majoritatea oamenilor. O cucerire rusă a întregii Ucraine nu este deloc imposibilă dacă Statele Unite întrerupe orice asistență militară și Europa îi urmează exemplul. Un astfel de rezultat ar aduce o armata rusă obosită, dar triumfătoare, până la granița NATO de la Marea Neagră și până la Oceanul Arctic. Armata ucraineană cu sprijin occidental a distrus aproape 90% din armata rusă care a invadat în februarie 2022, potrivit surselor de informații americane, dar rușii au înlocuit acele pierderi de forță de muncă și își intensifică
baza industrială pentru a-și compensa pierderile materiale într-un ritm mult mai rapid decât capacitatea Rusiei de dinainte de război ar fi permis.
O armată rusă victorioasă la sfârșitul acestui război va fi experimentată în luptă și
considerabil mai mare decât forțele terestre rusești de dinainte de 2022. Economia Rusiei își va reveni treptat pe măsură ce sancțiunile se erodează în mod inevitabil și Moscova dezvoltă modalități de eludare sau atenuare a celor care rămân. În timp, își va înlocui echipamentul și își va reconstrui coerența, bazându-se pe o mulțime de experiență, experiență câștigată cu greu în lupta cu războiul mecanizat. Aceasta va aduce cu sine sisteme avansate de apărare aeriană pe care doar avioanele americane Stealth — necesare pentru a descuraja și a înfrunta China — le pot pătrunde în mod fiabil. Rusia poate reprezenta o amenințare militară convențională majoră la adresa NATO pentru prima dată din anii 1990 într-un interval de timp stabilit într-o măsură considerabilă de cât investește Kremlinul în armata sa. Considerțnd că Moscova s-a angajat deja într-un program ambițios de expansiune militară postbelică SUA nu pot fi siguri că perioada de timp va fi foarte lungă.
Potențialul militar general al Statelor Unite și al aliaților săi din NATO este cu atat de mult mai mare decât cel al Rusiei că nu există niciun motiv să ne îndoim de capacitatea Occidentului de a învinge orice armata rusă imaginabilă, chiar presupunând că Rusia absoarbe pe deplin Ucraina şi Bielorusia. Dar, deoarece americanii iau în considerare costurile de a continua să ajute Ucraina să lupte împotriva rușilor, în următorii ani, merită o analiză atentă a costurilor de a permite Rusiei să câștige. Aceste costuri sunt mult mai mari decât își imaginează majoritatea oamenilor.
Pentru a descuraja și a se apăra împotriva unei amenințări reînnoite a Rusiei în urma unei victorii complete a Rusiei în Ucraina, Statele Unite ale Americii vor trebui să desfășoare în Europa de Est o parte considerabilă a forțelor lot terestre. Statele Unite vor trebui să staționeze în Europa un număr mare de aeronave Stealth. Construirea și întreținerea acestor aeronave este intrinsec costisitoare, dar provocări în fabricarea lor rapidă vor forța probabil Statele Unite să facă o alegere teribilă între păstrarea a suficientor aeronave în Asia pentru a apăra Taiwanul și ceilalți aliați ai săi asiatici și descurajarea sau înfrângerea unui atac rusesc asupra unui aliat al NATO. Întreaga întreprindere va costa o avere, iar costul va dura atâta timp cât amenințarea rusă va continua — potențial la nesfârșit.
Aproape orice alt rezultat al războiului din Ucraina este de preferat acestuia. Ajutând Ucraina să mențină liniile acolo unde sunt acum prin sprijinul militar occidental continuu este mult mai mult avantajoasă și mai ieftină pentru Statele Unite decât a permite Ucrainei să piardă. “Congelarea” conflictul este mai rău decât a continua să ajute Ucraina să lupte – asta ar da pur și simplu Rusiei timp și spațiu pentru a se pregăti pentru un război reînnoit pentru a cuceri Ucraina și a înfrunta NATO. A ajuta Ucraina să recâștige controlul asupra întregului sau a majorității teritoriului său ar fi mult mai avantajos, deoarece ar conduce forțele ruse și mai departe spre est. Cel mai important, sprijinirea Ucrainei la victorie și apoi ajutarea ei la reconstrucție ar pune cel mai mare și cea mai eficientă luptă militară prietenoasă de pe continentul european în fruntea apărării NATO – dacă Ucraina se alătură sau nu în cele din urmă alianței.
În toate aceste scenarii americanii ar trebui să aibă în vedere că Ucraina nu este Afganistan. Afganistanul a fost în 2001 una dintre cele mai sărace țări din lume, fără nicio industrie, o populație slab educată. Ucraina este foarte industrializată cu o populație modernă, urbană și înalt educată. Restaurată la granițele sale din 1991 economia Ucrainei este suficient de mare pentru a-și susține propria armată. Președintele ucrainean Vladimir
Zelensky și-a angajat recent țara să-și înființeze propria sa industrie militară inclusiv prin înființarea de întreprinderi mixte cu firme occidentale în beneficiul Ucrainei și a partenerilor acesteia. O Ucraina victorioasă nu ar fi sub tutela permanentă a Occidentului. Se poate în schimb să fie cu adevărat independentă și să contribuie în mare măsură la securitatea NATO și la economia Occidentului.
Următoarele hărți ilustrează patru situații militare legate de acest război și de rezultatele acestuia și iau în considerare implicațiile lor militar-strategice și financiare pentru Statele Unite.
Situația 1: înainte de februarie 2022
Înainte de invazia rusă pe scară largă din februarie 2022, statele NATO non-baltice nu se confruntau cu o amenințare militară convențională gravă din partea Rusiei. Forțele terestre ruse au avut o divizie aeropurtată și o brigadă de infanterie mecanizată în apropierea granițelor Estoniei și Letoniei și echivalentul unei diviziuni în exclava Kaliningrad, care este fizic separată de Rusia, și o rampă de lansare săracă pe cont propriu pentru un atac asupra Poloniei și Lituania, cu care se învecinează. Următoarele forțe rusești cele mai apropiate de Polonia erau aproximativ 360 mile spre est, în partea îndepărtată a Belarusului. Nicio trupă rusă nu a amenințat Slovacia, Ungaria sau România.
Rușii construiau o rețea de apărare aeriană bazându-se pe S-300-ul lor avansat și sisteme antiaeriene și antirachete cu rază lungă S-400 pentru a împiedica capacitatea NATO de a apăra statele baltice. Ei extinseseră acea rețea pe o mare parte din Marea Neagră folosind bazele lor din Crimeea. Cu toate acestea, rețeaua lor a avut de suferit un decalaj în sudul Poloniei, Ungaria, Slovacia și România, deoarece nu au putut să se bazeze sistemele lor din Ucraina. Chiar și acoperirea lor de apărare aeriană asupra Poloniei s-a bazat foarte mult pe sistemele din Kaliningrad, cea mai vulnerabilă și mai expusă parte a teritoriului rus. Dimensiunea mică a Kaliningradului privează sistemele rusești de apărare aeriană de unul dintre cele mai importante elemente ale supraviețuirii lor, de fapt. Sistemele sunt complet mobile cu toate componentele montate în camioane. Sunt concepute pentru a se putea deplasa și, prin urmare, îngreunează un adversar să le localizeze și să le distrugă. Prinderea acestor sisteme într-un exclava mică reduce acest avantaj și facilitează eforturile NATO de a le perturba și înfrânge.
Harta 2: Situația actuală din 12 decembrie 2023
Înfrângerea Ucrainei în urma invaziei ruse inițiale în 2022 a păstrat granițele de est ale Polonia, Slovacia, Ungaria și România libere de amenințarea unui atac rusesc major. Eliberarea de către Ucraina a Oblastului Herson de vest a menținut cele mai apropiate trupe rusești la aproximativ 220 de mile și un râu mare distanță de granița cu România. Cele mai multe din trupele Rusiei se află la mai mult de 350 de mile de România și și mai departe de Polonia, Slovacia și Ungaria. Războiul ocupă pe deplin aproape jumătate de milion de soldați ruși – aproape toată puterea de luptă terestră disponibilă a Rusiei. Rușii desăvârșesc constant eforturile de lungă durată de a asigura controlul asupra Belarusului și de a baza forțe ruse acolo, dar Rusia încă nu reprezintă astăzi nicio amenințare convențională la sol pentru NATO, deoarece armata sa este ocupată în Ucraina.
Harta 3: Situație ipotetică dacă Rusia ocupă în totalitate Ucraina
NB: Următoarea estimare a forțelor pe care le-ar putea desfășura Rusia în Ucraina și Belarus dacă Moscova intenționează să fie pregătită pentru un atac serios cu o scurtă notificare asupra NATO este foarte conservatoare. Ea presupune că rușii mută la granițele NATO două armate nou create pentru războiul actual, dintre care una este deja desemnată să fie staționată în Crimeea și alte două care au fost dislocate la granițele de est ale Ucrainei și Belarus și a cărui staționare în acele locații și-ar pierde scopul strategic în urma unei victorii complete a Rusiei în Ucraina. Se presupune că cea mai mare parte a armatei ruse în prezent în Ucraina se va întoarce la baze în limitele actuale ale Rusiei de după război. Cele mai multe dintre stațiile de origine ale armatei ruse sunt din epoca sovietică garnizoane ale căror locații nu sunt optimizate pentru contextul strategic actual al Rusiei. Rușii ar putea aduce mult mai multă putere de luptă către frontierele NATO decât este discutat mai jos și descris pe această hartă în urma unei victorii asupra Ucrainei fără niciun cost strategic dacă ar fi dispuși să plătească prețul financiar.
Prăbușirea bruscă a ajutorului occidental ar duce probabil, mai devreme sau mai târziu, la prăbușirea capacității Ucrainei de a reține armata rusă. Forțele ruse ar putea împinge până la capăt frontiera de vest ucraineană într-un astfel de scenariu și stabili noi baze militare pe granițele Poloniei, Slovaciei, Ungariei și României. Rușii își pregătesc forțele militare de ocupație pentru a face față aproape inevitabilei insurgențe ucraineane în timp ce își lasă trupele din prima linie libere să amenințe NATO.
Rușii și-au extins structura armatei pentru a lupta în război și și-au indicat intenţia de a păstra structura mai mare după război. Ei puteau staționa cu ușurință trei armate complete (Armata a 18-a Armată Combinată și Armata a 25-a Armată Combinată, nou creată pentru acest razboi, si Armata a 8-a Garzi Combinate) la granitele Poloniei, Ungariei, Slovaciei și României. Probabil că ar extindecomponenta divizilor în acele armate la complemente normale de câte trei regimente fiecare, folosindu-se de formațiuni mai în spate pentru a aduce aceste unități din prima linie la puterea lor aproape deplină de aproximativ 6 divizii mecanizate (18 regimente) în Ucraina. Ei ar putea muta divizii care fuseseră staționate la granițele ucrainene de est în Ucraina însăși ca rezerve pentru diviziile din prima linie. Kremlinul a făcut progrese mari în proiectul său pe termen lung pentru a câștiga controlul armatei belaruse, iar victoria în Ucraina probabil ar finaliza eforturile. Astfel, rușii s-ar desfășura probabil fie permanent, fie nominal în mod rotativ, o divizie aeropurtată (trei regimente) și o divizie de infanterie mecanizată (probabil trei regimente) și în sud-vestul și nordul Belarusului. Ei ar putea ameninţa cu o ofensivă mecanizată de scurtă durată împotriva unuia sau mai multor state NATO cu cel puțin 8 divizii (21 de regimente și brigăzi mecanizate sau de tancuri și trei aeropurtate regimente), susținute de rezerve semnificative inclusiv Armata 1 de tancuri de gardă, care ar fi reconstituită în jurul Moscovei și a fost întotdeauna menită să fie principala forță împotriva NATO. Ei ar putea face un astfel de atac și tot amenință statele baltice și Finlanda cu forțele deja prezente acolo și întăririle pe care au anunțat că intenționează să le staționeze de-a lungul granițelor finlandeze. Forțele terestre rusești ar fi acoperite de o rețea densă de apărare aeriană de S-300, S-400 și S-500 cu rază lungă de acțiune cu sisteme antiaer și antirachetă și cu o acoperire suprapusă a întregului front.
NATO nu ar putea să se apere împotriva unui astfel de atac cu forțele aflate în prezent Europa. Statele Unite ar trebui să mute un număr mare de soldați americani la întreaga graniță de est a NATO, de la Marea Baltică până la Marea Neagră, pentru a descuraja aventurismul rusesc și pentru a fi pregătiți să învingă un atac rusesc. Statele Unite ar trebui, de asemenea, să angajeze o parte semnificativă a flotei sale de avioane stealth în mod permanent în Europa. Strategia de apărare NATO se bazează pe superioritate aeriană nu doar pentru a proteja trupele NATO de un atac inamic, dar și pentru a folosi puterea aeriană pentru a compensa forțele terestre mai mici ale NATO și stocurile limitate a artileriei NATO. Statele Unite ar trebui să păstreze un număr mare de avioane stealth disponibile în Europa pentru a pătrunde și a distruge sistemele rusești de apărare aeriană — și pentru a împiedica restabilirea apărării antiaeriene eficiente rusești — astfel încât aeronavele nediscriminatorii și rachetele de croazieră să își poată atinge obiectivele. Cerința de a stabili un număr semnificativ de avioane stealth în Europa ar putea degrada grav capacitatea Americii de a răspunde eficient la agresiunea chineză împotriva Taiwanului, deoarece toate scenariile din Taiwan se bazează în mare măsură pe aceleași aeronave care ar fi necesare pentru a apăra Europa.
Costul acestor măsuri defensive ar fi astronomic și probabil ar fi însoțit de o perioadă de risc foarte mare într-un moment în care forțele americane nu sunt pregătite corespunzător sau în vreo poziție de a se descurca fie cu Rusia, fie cu China, darămite ambele împreună.
Harta 4: Victorie deplină ucraineană
Este importantă restabilirea controlului Kievului asupra întregului teritoriu al Ucrainei, inclusiv Crimeea, pentru Statele Unite și NATO, precum și pentru Ucraina. Posesia Crimeei de către Rusia o face pe aceasta puterea dominantă în Marea Neagră și permite aeronavelor rusești să amenințe flancul sud-estic al NATO, precum și să desfășoare apărări antiaeriene pe rază lungă în peninsulă. Pozițiile din estul (stânga) Oblastului Herson pe care Rusia le controlează în prezent îi oferă baze chiar mai la vest de Crimeea. NATO va trebui să facă față acestor provocări cand războiul se va termina dacă acele zone rămân în mâinile Rusiei. Dacă Ucraina își recâștigă frontierele din 1991 însă, presiunea asupra NATO se uşurează dramatic. Cele mai apropiate trupe rusești de România ar fi la aproape 500 de mile distanță. Marea Neagră ar deveni aproape lacul NATO. Moscova își va finaliza probabil controlul militar asupra Belarusului și își va baza forțe acolo chiar și în acest scenariu. Totuși, amenințarea la adresa NATO a unor astfel de baze ar aduce o distribuție foarte diferită într-un scenariu în care Belarus este un stat important înconjurat de forțe NATO pe două părți și o mare și puternică Ucraina independentă de-a lungul graniței sale de sud. Sarcina de a apăra nord-estul Poloniei și țările baltice de trupe rusești ce operează din Belarus, Kaliningrad și Rusia însăși este mult mai ușor de gestionat și o propunere mai puțin costisitoare decât aceea de a apăra întreaga linie NATO de la Marea Neagră la Oceanul Arctic.
Concluzie
Această scurtă lucrare evaluează doar întrebarea restrânsă a unora dintre aspectele militaro-strategice și compromisurile financiare ale diferitelor rezultate posibile ale războiului rusesc din Ucraina. Avem considerat în altă parte problema importantă a posibilelor escalade rusești ca rezultat al unei înfrângeri și nu minimizăm aceste considerente. Am argumentat ferm că valorile americane se aliniază cu interesele americane în Ucraina și că există un argument convingător și puternic bazat pe valori pentru a ajuta Ucraina să-și elibereze tot pământul și poporul său. Încă credem că este adevărat. Dar poporului american i se cere să cheltuiască o mulțime de bani pentru a ajuta Ucraina să lupte în Rusia, și nu este irezonabil pentru ei, de asemenea, să întrebe care ar fi costul financiar de a nu a ajuta Ucraina. Acest eseu este menit doar să servească drept punct de plecare pentru o discuție realistă și bazată pe date ca răspuns la această întrebare.
sursa: Studiul The High Price of Losing Ukraine: Military-Strategic and Financial Implications of Russian Victory de Frederick W. Kagan, Kateryna Stepanenko, Mitchell Belcher, Noel Mikkelsen, si Thomas Bergeron pentru Institute of the Study of War si Critical Threats
