Mai merita Australienii sa găzduiască un Grand Slam?

Autor: Andrei Guşă

Am început sa fac sport de la vârsta de cinci ani si jumătate, când tatăl meu m-a trimis la primul antrenament de Judo. Acesta a fost poate si cel mai frumos cadou pe care tatăl meu mi l-a făcut. M-am adaptat relativ repede, deși, comparativ cu ceilalți copii, nu eram nici cel mai puternic, nici cel mai rapid, nici cel mai motric. Timpul a trecut, si dintr-o simpla joaca, Judo-ul s-a transformat intr-un lucru cat se poate de important in viată mea. Seara, când ajungeam acasă, după ce îmi făceam temele pentru scoală, aveam grija sa vizualizez mental procedeele noi pe care le-am învățat. Repetam principiile Judoului, fiindcă daca mă prindea „domn ‘profesor” ca am uitat ceva, mă făceam de ras. Practic, aveam parte de doua educații paralele: prima, la scoală, unde acumulam cunoștințe, iar cea de-a doua, la Judo, unde învățam ce înseamnă viața. Din punctul meu de vedere, in sport este ca si in viată. Cu o mica diferență însă. M-a întrebat odată cineva, ce îmi place mie atât de mult la Judo? „Buna întrebare”, m-am gândit. Pana la acel moment nu îmi pusesem nici eu problema – ce îmi plăcea cu adevărat la Judo. Am răspuns simplu: „E ca si in viată, doar ca totul e corect. Nu ai cum sa păcălești. Nu sunt metode alternative de a câștiga. Câștigă cine e cel mai bun – sau cel mai norocos -, iar la final ne strângem mana”.

Cam așa consideram ca este in orice sport individual, inclusiv in tenis. Dar, după ce am urmărit Australian Open 2022, nu mai sunt atât de sigur de afirmația de mai sus.

Djokovic – cel mai mare campion din istoria Australian Open

Novak Djokovic este, indiscutabil, cel mai mare campion a Grand Slam-ului din Australia, cu un număr de noua titluri câștigate. Niciun alt jucător nu s-a apropiat de măiestria lui Djokovic la Melbourne: a câștigat 82 din cele 90 de meciuri pe care le-a jucat (91 la sută), inclusiv toate cele nouă finale. Majoritatea fanilor tenisului sunt de acord cu următoarea afirmație: „Wimbledonul ii aparține lui Federer, Rolland Garros-ul ii aparține lui Nadal, iar Australian Open-ul lui Djokovic”. Ei bine, Australienii au contrazis brutal afirmația aceasta. Daca la Londra, respectiv Paris, Federer si Nadal sunt primiți literalmente ca niște „Zei”, Australia șochează si decide sa nu ii permită lui Novak Djokovic dreptul de a pătrunde in tara. Sigur, „oficialii” invoca legea, in fata căruia toți suntem egali. Cert este însă faptul ca Djokovic era perfect sănătos când a aterizat pe aeroportul din Melbourne. Este acesta un argument invalid? Da, dar este invalid din cauza legii, care este făcută strâmb.

Totodată, Australia este si prima tara care scoate in afara legii fumatul. Personal, mă așteptam sa aibă o atitudine la fel de radicala si vizavi de vaccin. După ce se creează un precedent prin interzicerea fumatului, eu consider ca executivul Australian poate lua cam orice măsură radicala in speța Covid-19. O sa mă întrebați de ce? Simplu: fumatul nu provoacă crime, violenta domestica, accidente rutiere, sau orice alt motiv valid in baza căruia ar putea fi interzis. Poate provoca boli persoanei care îl practica, dar nu ii afectează pe cei din jur (in spatiile publice era interzis oricum). Astfel, guvernul Australian încearcă sa „aibă grija” de fiecare individ in parte, considerând probabil ca cetățenii nu pot face asta de unii singuri. Exact la fel este si in cazul vaccinului, devenit obligatoriu pentru oamenii sănătoși, care vor sa pătrundă in tara lor.

Mergem mai departe însă. Grand Slam-ul Australian este însă un eveniment sportiv urmărit in întreaga lume, care ar trebui sa transcendă, astfel, legile strâmbe ale statului Australian. Nu s-a întâmplat așa însă, iar acest fapt nu mă mira. Djokovic a plecat spre casa, iar povestea părea sa se fi încheiat…

Australienii „si-au aparat granițele” in fata lui Djokovic.

“Plenul Tribunal Federal din Australia a decis în unanimitate să respingă cererea domnului Novak Djokovic de revizuire judiciară care urmărea să conteste decizia ministrului imigrării de a-i anula viza. Această decizie de anulare a fost luată din motive de sănătate, siguranță și ordine publică, pe motiv că era în interesul comun al australienilor să se facă acest lucru. Salut decizia de a ne menține granițele noastre puternice și de a păstra australienii în siguranță (…)”, declara premierul Australiei, Scott Morrison. Deci, au reușit sa-si apere granițele in fata lui Djokovic… nu știu despre voi, dar mie îmi vine sa rad!

Ce m-a mirat însă, la momentul respectiv, a fost faptul ca nu am văzut fani Australieni ai turneului care sa protesteze împotriva plecării lui Djokovic. Vedeta turneului, vedeta lor, Djokovic, este trimis acasă, si ei nu au nicio reacție. Acest fapt mi-a ridicat un semn de întrebare, vizavi de caracterul australienilor. Dintre ceilalți jucători, nu am văzut decât reacții izolate pro-Djokovic. Probabil unii dintre ei s-au si bucurat, pentru ca au scăpat de pretendentul principal la titlu.

Australienii își huiduie eroul!

Ceea ce, din punctul meu de vedere, a fost marele soc al turneului, vine însă abia in sferturile de finala. Rusul Daniil Medvedev a fost întrebat după victoria în 5 seturi cu Felix Auger-Aliassime cum a reușit să întoarcă meciul de la 0-2 și să se califice în semifinale după un 6-7(4), 3-6, 7-6(2), 7-5, 6-4. Răspunsul său a provocat o situație interesantă în tribune. “Sincer, e greu să explic. Nu jucam deloc bine, iar Felix era în vârf de formă, servea incredibil și era pe tot terenul. Nu prea știam ce să fac. Sincer, nu știu dacă lumea va fi entuziasmată de răspunsul meu, dar m-am întrebat: «Ce ar face Novak Djokovic în situația asta?» …”, a explicat Medvedev, număr 2 ATP, moment în care în tribuna s-au auzit huiduieli pregnante. Fanii Australieni l-au huiduit pe Medvedev pentru ca l-a amintit Novak Djokovic, cel mai mare campion din istoria Australian Open. L-au huiduit, de fapt, pe Djokovic. Puteau sa aibă orice reacție, dar nu asta. Cum sa huiduiești un mare campion, o statuie a onoarei, a curajului si a fair-play ului? Si asta doar pentru ca nu s-a vaccinat.

Daniil Medvedev vrea sa se lase de tenis din cauza fanilor Australieni.

Rusul a ajuns in finala, unde a fost învins, cu greu, de Nadal. Fanii Australieni au continuat pana la sfârșit sa ii poarte pica, din cauza declarației pe care acesta a făcut-o după sfertul de finala. Pentru ca, nu-i așa, Djokovic a vrut sa le pună in pericol granițele. Iată declarația lui Medvedev de la conferința de presa: ”După meciul de azi (n.r.- duminică), am încetat să mai visez. Pentru totdeauna. Acum voi juca doar pentru mine și pentru a-mi îngriji familia. Și de dragul Rusiei, acolo am fost sprijinit mereu. Dacă e un turneu la Moscova, voi fi acolo, chiar dacă e în timpul unui Grand Slam. Dacă cineva striga în sprijinul meu, când Rafa se pregătea să servească, 1.000 de oamenii făceau `Shhh`, ca el să se poată concentra. Nadal a avut mereu liniște pe serviciul propriu. Pe al meu, a fost total diferit. E enervant, dezamăgitor, e lipsă de respect la adresa mea. Nu cred că după 30 de ani voi mai continua în tenis. Nu cred să îmi mai doresc să joc, copilul din mine a murit, e greu să mai joc fără el. Când mi-am început drumul spre Top 20 și am început să mă lupt cu Djokovic, Federer și Nadal, toți vorbeau de tânăra generație și mi-au urat succes. Mi-au dat motivație, dar se pare că m-au mințit.” Djokovic a declarat: „Felicitări lui Rafael Nadal pentru cel de-al 21-lea Grand Slam din carieră. Realizare uimitoare. Întotdeauna un spirit de luptă impresionantă. Felicitări! Medvedev a dat totul și a jucat cu pasiunea și determinarea pe care deja le așteptăm mereu de la el”.

Australienii nu mai merita sa organizeze un Grand Slam!

Din punctul meu de vedere, modul in care sportul a ajuns sa fie politizat este cel puțin alarmant. Faptul ca fanii nu își respecta eroii este foarte grav! Nu se poate ca, cel mai mare jucător din istoria Australian Open sa fie batjocorit, nepermițându-i-se sa pătrundă in tara,  si fanii lui australieni sa stea cu mâinile in sân. La fel, nu se poate sa închidem ochii la faptul ca in 2021 am asistat la prima sportiva trans-gender care a participat la Jocurile Olimpice. Unde au fost fanii sportivelor de la acea proba, care au fost nevoite sa concureze cu cineva care, nu demult, era bărbat. Si nu orice proba, ci chiar cea de haltere, unde nivelul de testosteron este extrem de important.

Sportivii concurează pentru fani, iar sportul exista prin fani. Acești fani, se pare însă, ca nu mai fac nicio diferență intre competițiile sportive, jocurile video sau serialul „Jocul Calamarului” de pe Netflix. Sportul ne este oferit de oameni reali, de adevărați eroi, care își sacrifica trupul pentru un ideal. Cat de departe puteți ajunge, oameni buni, in a-i batjocori pe eroi? Unde va este dreptatea? Unde va este „fair play-ul”? Unde va este onoarea? Oare cat de departe se va ajunge cu mascarada asta? Având in vedere cele întâmplate, consider ca Australienii nu mai merita sa organizeze concursuri de asemenea anvergura!

P.S. Încep sa fiu din ce in ce mai convins de faptul ca progresiștii nu își (mai) doresc eroi, ci doar cauze false pentru care sa lupte. Vor sa fie chiar ei eroii. Însă, natura umana ii va contrazice fără echivoc!