(transcrierea pamfletului „Omul Negru al Zilei” din emisiunea “Ce-i în Gușă, și-n căpușă!”, de la GOLD FM)
Autor: Cozmin Gușă
În urmă cu aproximativ opt zile Oana Țoiu, Ministru de externe care ar trebui să aibă mult de lucru în România, a plecat în SUA, unde nu a făcut mai nimic. În acest interval de timp presa românească, bravo publicației gândul, a consemnat că și-a regizat diverse întâlniri. Și-a aranjat mai multe treburi care sunt valoroase doar pentru poză. S-a dus să se întâlnească cu niște români care nu au mai vrut să se întâlnească cu dânșa, a dorit să se întâlnească cu oameni importanți, inclusiv omologul ei Marco Rubio dar nu a reușit acest lucru. Nici nu avea cum să reușească pentru că România nu există pentru SUA, din cauza regimului Nicușor Dan-Bolojan, inclusiv din pricina racordării sale la jocul de putere al Bruxelles-ului (familia Rothschild). Este un regim neprizabil pentru Donald Trump și ai săi.
În plus Oana Țoiu regizându-și astfel de apariții și fiind slab pregătită după cum ați sesizat și din analizele altora nu doar ale mele, n-avea cum să nu greșească. Cum anume a greșit? Vă invit să citiți analiza lui Rafaelo Varga, Un tânăr analist politic dar care promite:
“Oana Țoiu umilită în America. La summitul comunității României, ministrul de externe, o persoană total nepregătită în diplomație, a urcat pe scenă și a vorbit în fața unei săli goale. Asta nu e doar o întâmplare nefericită, e dovada clară că diplomația românească nu mai are nici credibilitate, nici măcar respect. Când diaspora nu vine să te asculte, înseamnă că nu reprezinți pe nimeni. Înseamnă că trebuie să pleci acasă. Însă ce este mai grav este că Oana Țoiu a vorbit în America despre crima politică ce a avut loc, însă abia după 10 zile și doar pe pământ american. În România nu a spus nimic, la fel cum nu a spus nimic nici Ministerul de Externe, nici Guvernul, nici măcar Președinția. Toți au preferat să tacă, să nu deranjeze, să nu-și asume, să lase totul să treacă. Asta arată cat de slabă este clasa politică care ne conduce. Când se cere o reacție rapidă și clară, ei aleg să dispară. Și nu e de mirare, pentru că însuși președintele României, Nicușor Dan, lipsește complet de pe scena externă. Dar ce să-i cerem lui Nicușor? Nu merge la întâlniri mari, nu ia inițiativă, nu există în relații internaționale. România are astăzi un președinte total invizibil și din cauza asta devine o țară invizibilă. Diplomația nu este să citești un text într-o sală pustie. Diplomația înseamnă să ai greutate, să fii respectat, să fii capabil să strângi oameni în jurul tău. Când nu ai asta, ajungi exact ca la Chicago. O sală goală, cu bani publici cheltuiți degeaba și cu o imagine de rușine pentru toată țara. Însă concluzia este simplă. România este reprezentată astăzi de oameni total nepregătiți, dar și de un președinte absent, iar rezultatul se vede. Întrebarea e, cât timp mai acceptăm să fim făcuți de râs în fața întregii lumi?”
Eu mai adaug doar atât. Pe lângă toate aceste lucruri pe care le-ați auzit, în aceste zile în care hălăduia prin Statele Unite, văzând atmosfera de-acolo, una total favorabilă memoriei lui Charlie Kirk, Oana Țoiu, așa cum nu a făcut în țară și cum nu a făcut la moartea lui Kirk, ba dimpotrivă, a realizat o postare favorabilă memoriei tânărului suveranist american ucis. Stupoare în prima fază, în care bineînțeles că mulți analiști au acuzat-o de fariseism și de discurs dublu. Stupoare însă și aseară, în faza a doua, când bine bastonată, ca să nu zic biciuită, că nu se putea de la distanță, de către cei de la vârful Uniunii Europene, din marele grup al Marelui Imperiu Rothschild, Oana Țoiu și-a șters, tot din Statele Unite, postarea favorabilă memoriei lui Charlie Kirk.
Vă dați seama câtă lipsă de independență și inițiativă este la nivelul liderilor politico-administrativi din România, dacă un ministru de externe, fie el și Oana Țoiu, dar contează calitatea oficială, este obligat, la ore distanță, să șteargă o postare care i-ar fi adus diverse avantaje de relaționare în calitatea ei de ministru român în Statele Unite ale Americii. Regula în Imperiul Rothschild este că libertatea finelui e dată de lungimea lanțului. Iar lanțul Oanei Țoiu și al altor ministri de externe, ca și al lui Bolojan și Nicușor, este foarte scurt.
