Autor: Daria Gușă
Un fenomen social nou, puțin spre deloc discutat în România, dar dezbătut în toate publicațiile internaționale serioase, este polarizarea politică în rândul tinerilor. Mai multe studii și sondaje publicate în ultimele luni demonstrează că, pentru prima dată în istorie, există o diferență netă și semnificativă între preferințele politice ale tinerelor și tinerilor: femeile au devenit din ce în ce mai liberale, în timp ce bărbații se transformă în conservatori (https://www.ft.com/content/29fd9b5c-2f35-41bf-9d4c-994db4e12998; https://www.dazeddigital.com/life-culture/article/61857/1/young-men-are-more-conservative-than-boomers-study-says; https://www.kcl.ac.uk/news/masculinity-and-womens-equality-study-finds-emerging-gender-divide-in-young-peoples-attitudes). Am inclus mai jos graficele ce rezumă rezultatele studiilor, acestea arătând că, după o lungă istorie de opinii politice relativ similare între genuri, acum există o diferență de cca 30 de procente în opțiunile legate de spectrul politic. În trecut femeile au fost chiar mai conservatoare decât bărbații, cauzele fiind legătura lor mai strânsă cu biserica, respectiv rolul lor de mame, mai preocupate de o educație corectă a copiilor, deci schimbarea înregistrată azi este chiar mai drastică. Studiile citate de mine nu au inclus și tinerii din România, ci doar tineri din SUA, Marea Britanie, Germania și Coreea de Sud, dar considerând produsele media pe care le consultă și consumă tinerii români astăzi, e corect să credem că și la noi rezultatele sunt similare.
Un alt studiu, concentrat pe Europa de Vest, arată că, indiferent de orientarea politică a părinților sau a restului familiei, majoritatea tinerelor au devenit progresiste, în timp ce tinerii bărbați sunt încă influențați de părinți în alegerile lor politice (https://ejpr.onlinelibrary.wiley.com/doi/full/10.1111/1475-6765.12517), așadar femeile sunt puternic marcate de trendurile politice recente, în timp ce bărbații au rămas în medie neschimbați.
Această polarizare clară a fost identificată de sociologi ca fiind o reacție societală la curentul feminist. Identitatea masculină a bărbaților ține foarte mult de rolul lor de cap al familiei, valoarea lor de întrebuințare convenită fiind aceea de a munci și a întreține familia (https://www.washingtonpost.com/opinions/2023/07/10/christine-emba-masculinity-new-model/; https://thenextwavefutures.wordpress.com/2024/03/11/young-men-problem-with-masculinity-gender-pt-3/). Datorită impunerii curentului feminist, majoritatea femeilor și-au câștigat dreptul să lucreze, deci să se poată întreține singure (https://ourworldindata.org/female-labor-supply). Pe lângă beneficiile evidente pentru normalitatea vieții, dar și pentru economie, acest femomen a dus la o redefinire a rolului femeii în societate, dar nu și la o redefinire a rolului bărbatului. Bărbații nu se mai simt în consecință atât de necesari femeilor, iar femeile au căpătat acum standarde mult mai înalte, nemaifiind nevoite să se bazeze, spre exemplu, pe relații amoroase, pentru a supraviețui. Deci, după secole de conservatorism și trai organizat pe model patriarhal, femeile au fost brusc întărite prin ideologia liberală, feministă, devenind chiar ele promotoarele înfocate ale acesteia. Pe de altă parte, bărbații au început treptat să se simtă emasculați, numărul de tineri anxioși, depresivi, introvertiți și cu probleme de comportament și potență, crescând abrupt. Nemaiavând un rol clar și simplu definit în societatea contemporană, tinerii încearcă acum în mod instinctual să își redobândească masculinitatea pierdută, apelând în consecință la ideologii conservatoare extremiste.
Așa ne putem explica fenomene precum Taylor Swift (Daria Gușă – Taylor Swift, recrutată de Soros pentru a fi folosită de către Deep State în alegerile din 2024) sau Andrew Tate (Daria Gușă – Scandalul/Telenovela fraților Tate: două certitudini și două întrebări), celebrități ce au un succes imens printre tinerii din ziua de astăzi, dar care au idei și discursuri total opuse. Swift, ce are succes preponderent în rândul tinerelor, este extrem de liberală, promovând LGBT-ismul, secularismul și woke-ismul, în timp ce Tate, susținut și frecventat mediatic mai ales de băieți, este de extremă dreapta, promovând cu mare audiență violența și misoginismul în rândul tinerilor de astăzi. Fenomenul Tate se poate explica și ca o reacție la curentul woke, progresist, reprezentat de alde Taylor Swift la nivel global sau de Erika Isac, la noi în România: puși în fața unei lumi occidentale ce nu îi mai reprezintă, ce promovează doar trendurile nenaturale, tinerii bărbați ce nu doresc să fie asociați cu progresismul nu prea mai au de fapt nicio variantă de vedetă populară care să le orienteze gândirea, decât personaje precum Tate, ce coboară ideile conservatoare la un nivel grobian, violent, neanderthalian.
Care sunt consecințele acestui fenomen? În primul rând, sexele intră în conflict de tip ireconciliabil, compromițând astfel celula de bază a societății, anume familia. Dacă femeile nu se mai pot înțelege cu bărbații pe niște teme fundamentale, precum religie sau educația copiilor, relațiile amoroase de tip tradițional/normal, precum și cununiile între bărbați și femei, vor scădea rapid ca număr. Deja se poate observa în Occident cât de mult a scăzut numărul căsătoriilor, dar a crescut concomitent și vârsta la care tinerii se mai căsătoresc, precum și rata de divorțuri (https://ourworldindata.org/marriages-and-divorces). În SUA spre exemplu, procentul căsătoriilor a scăzut cu peste 50% în ultimii 50 de ani (!), iar ținând cont de faptul că polarizarea dintre sexe este un fenomen relativ recent, sociologii se așteaptă lă o scădere mult mai mare în următoriul deceniu. Deci, putem previziona ca familia tradițională să devină o raritate, dacă diferențele de opinii și atitudini continuă să crească.
În al doilea rând, o altă consecință este creșterea numărului de relații homosexuale. Dar, dacă vorbim despre perpetuarea societății noastre, de unde vor înfia aceste cupluri homosexuale copii (lăsând aici la o parte aberația de tip oroare a acestei acțiuni)? Dacă familia tradițională va deveni din ce în ce mai rară, iar natalitatea va scădea și mai mult decât în ultimii ani, ne putem aștepta la o mare criză socială, cu o populație de tineri dezbinați și polarizați, viitorii salariați apăsați de povara populației îmbătrânite, ce va trebui susținută prin taxe astronomice, de unde să se poată plăti pensiile seniorilor. Dar bani de unde? Când sistemele de învățământ din Occident sunt asaltate de o avalanșă de cursuri progresiste orientate doar în favoarea cunoștiințelor tangibile/simpliste, cum vor mai fi tinerii pregătiți pentru slujbe ce le pot da posibilitatea să aibă grijă de populația îmbătrânită, de părinții și bunicii lor? Când totul se spune că poate fi preluat de inteligență artificială sau de muncitori mai ieftini din alte părți ale lumii, cum se va mai menține Occidentul măcar ca sistem funcțional, mai ales dacă nu va mai avea potență și ambiții de hegemon? Poate de aceea este promovată acum atât de mult sarcina in vitro, deoarece exploatarea pentru a fi mame purtătoare a femeilor sărace din țări nedezvoltate va deveni varianta prin care cuplurile de domnișoare sau de domnișori să își poată înființa familii cărora să le transmită ideologiile și averile cuplurilor. Ceva oribil și înspăimântător, dar din păcate posibil!
În al treilea rând, nu va mai exista coeziune socială. Evenimentele sociale și discuțiile vor fi monocolore și împărțite între sexe, va apărea deci un nou tip de segregare, acum că Occidentul s-a declarat contra celei rasiale (pe care a încurajat-o timp de secole), care nu mai e, din fericire, în trend. Solidaritatea între oameni va scădea, cu toții simțindu-se înstrăinați în lipsa familiei și a partenerilor/prietenilor de sex opus, e probabil că până și angajările vor trebui făcute contra criteriilor de diversitate, ce sunt în vogă acum pentru a evita conflictul la muncă. Acest sentiment de frustrare socială va duce și la violență sporită împotriva femeilor, machiștii controlați de alde Andrew Tate ajungând astfel într-o confruntare perenă cu feministele și LGBT-istele lui Taylor Swift. De fapt, putem deja vedea rezultatele acestei dezbinări, căci violența împotriva femeilor a crescut drastic din 2021, fapt care i-a fost atribuit absurdului pandemiei, dar chiar anul 2021 a fost cel pe care eu l-am identificat în articolele trecute drept anul în care Swift și Tate au devenit adevărați vectori de opinie în rândul tinerilor, explodându-le popularitatea pe planetă (https://www.unwomen.org/en/what-we-do/ending-violence-against-women/facts-and-figures).
De menționat este că această disparitate între sexe este prezentă doar în țările occidentale (https://www.ggd.world/p/what-prevents-and-what-drives-gendered). Țările din lumea a treia au avantajul paradoxal de a fi mai “înapoiate”, dar și mai puțin democrate, au încă parte de tineri relativ echilibrați, care respectă familia, tradiția și sexul opus, natalitatea și rata căsătoriilor fiind încă ridicate, din moment ce au nevoie de rețeaua lor personală pentru a supraviețui într-un sistem mai dur, deseori concentraționar. Deci, din punct de vedere civilizațional, țările zise emergente evoluează, iar țările zise dezvoltate involuează, și deja se observă acest fapt la nivel societal. Aceasta nu mai este o presupunere sau predicție, este un adevăr. Generația Z din Occident (născuții între 1996 și 2010), poreclită deja ”generația Zombie”, are nevoie de inteligență artificială pentru a termina orice temă de casă sau sarcină primită la muncă, e cu mintea tot timpul la vedete de tipul celor menționate mai sus, nu poate face față lumii politice, și se ascunde în ideologii extremiste și divizive. Dacă psihosociologii doresc să se cupleze cu geopoliticienii și să prezică viitorul lumii, vor construi estimările exact de la analizarea acestei generații occidentale de tineri singuri, spălați pe creier de media mainstream ce promovează atitudinile de tip woke, sau de către personaje precum Andrew Tate, ce susține reîntoarcerea la barbarism și superioritatea bărbatului. Marele sociolog francez Emile Durkheim (1858-1917) a spus: ‘‘Fiecare nouă generație este crescută și educată de predecesoarea ei; aceasta din urmă trebuie să se îmbunătățească pentru a-și îmbunătăți succesoarea.’’ Câtă dreptate a avut, dar savantul nu s-a așteptat totuși ca noile societăți să trăiască într-o manipulare constantă din partea internetului, a celebrităților decerebrate și a mass-mediei fără principii și busolă.
În final, de la nivelul (lipsei) de experiență impusă de vârsta mea de 20 de ani, pot spune totuși că îi invidiez pe cei ce au putut trăi majoritatea vieții într-o lume a normalității, a păcii, a familiei și sexului normale, căci pe noi ne așteaptă vremuri interesante, de care ar fi trebuit să ne fi putut feri, deoarece evoluează într-o nedorită direcție transumanistă.
