La data de 15 iulie 2025, Primăria a emis ordinul de începere pentru lucrările de conservare și evaluare a vestigiilor romane descoperite în Parcul I.L. Caragiale, din centrul Clujului. Pe șantier, la mai bine de două luni după, liniște.
Niciun utilaj, nicio echipă, niciun lucru care să se fi schimbat. Doar buruieni de peste doi metri, garduri picate, pancarte căzute și o porțiune din zid parțial neacoperită, după ploile abundente înregistrate în ultima săptămână.
Primăria a garantat solemn în iulie că proiectul este parte a „priorităților strategice ale urbei”, menite să dea valoare patrimonială orașului. Între niște hârtii fluturate și realitatea din teren, distanța e cam de patru metri în adâncime, adică cam până la nivelul zidului roman descoperit în martie 2024, când primarul Emil Boc spunea clujenilor că avem istoria sub ochii noștri.
O scurtă cronologie a evenimentelor
- 12 Martie 2024. Săpăturile efectuate în urma modernizării Parcului I.L. Caragiale scot la lumină fundațiile unui zid antic, interpretat drept parte a fortificației romane Napoca. Edilul Emil Boc comunică public descoperirea și intenția de a conserva vestigiile.
- 31 Martie 2025. Primăria lansează licitația pentru „Lucrări de execuție necesare pentru valorificarea descoperirilor arheologice” din parc. Documentația tehnică descrie, pe scurt, o incintă circulară de 12 metri diametru, balustrade metalice, soluții reversibile, drenaje și iluminat ambiental. Valoare estimată: 2.000.000 lei fără TVA. Criteriul de atribuire: prețul cel mai scăzut.
- 16 Iunie 2025. La mai bine de un an după descoperirea vestigiilor, licitația apare câștigată în SEAP/SICAP. Beneficiar: Municipiul Cluj-Napoca. Executant: Nord Conforest, compania fraților Așchilean și unicul ofertant. Subcontractanți: Intercom Energy, Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei și Awe Infra SRL.
- 15 iulie 2025. Ordinul de începere este emis, la o zi după publicarea materialului Gazetei de Cluj, în care atrăgeam atenția spre faptul că vestigiile sunt în risc de colaps. Sursele noastre afirmau, la vremea respectivă, că ruinele ar fi stat luni bune fără măcar ca o prelată să fie trasă deasupra lor.
- 9 septembrie 2025. În SICAP, aceasta este data estimată de finalizare a lucrărilor. Pe teren, situația rămâne neschimbată, față de luna iulie.
- 12 septembrie 2025. ANM anunță alte ploi consistente și cod galben de instabilitate în nord-vest, inclusiv pentru județul Cluj. Or, zidul are zone parțial neprotejate; apa se infiltrează acolo unde ar fi trebuit să avem, minim, protecții provizorii.
Ce trebuia să vedem în parc
Caietul de sarcini nu cere minuni inginerești.
Proiectul prevede o excavație circulară de 12 metri diametru, adâncă de până la 4,5 metri; balustradă metalică tratată anticoroziv; panouri de protecție; drenaje și pompe automate pentru apele meteorice; iluminat ambiental; restaurări minimale pe bază de var hidraulic; injectări de fisuri; biocidare și hidrofobizare a părților expuse; totul reversibil, conform bunelor practici.
S-a cerut, pe românește, să nu distrugem ce am găsit și, dacă se poate, să și arătăm publicului ce a rămas. Deocamdată avem un parc nou, cu o istorie care stă acoperită de buruieni de aproximativ 2 metri înălțime, iar lucrările, care se presupun a fi în grafic reflectă, mai degrabă, indiferență totală.
Ce zice legea despre un sit lăsat de izbeliște
Legea 422/2001 obligă autoritățile locale să asigure paza, protecția, prevenirea degradării și măsurile administrative / bugetare pentru monumentele istorice din jurisdicție:
„Titlul IV Responsabilitățile proprietarilor de monumente istorice și ale autorităților administrației publice locale:
Art. 36, alin 1, lit. b) – să asigure paza, integritatea și protecția monumentelor istorice, să ia măsuri pentru prevenirea și stingerea incendiilor, să asigure efectuarea lucrărilor de conservare, consolidare, restaurare, reparații curente și de întreținere a acestora în condițiile legii;”
Lista de atribuții e explicită: colaborare cu Direcția Județeană pentru Cultură, delimitări de zone de protecție, fonduri dedicate, măsuri preventive împotriva degradării.
În paralel, OG 43/2000 privind protecția patrimoniului arheologic definește clar ce înseamnă „protejare”: măsuri științifice, administrative și tehnice care păstrează vestigiile până la clasare sau finalizarea cercetării.
Mai mult, cercetările preventive sunt parte a strategiilor de dezvoltare durabilă, iar supravegherea arheologică e obligatorie în proiectele de restaurare. Când plouă serios și zidul e parțial descoperit, măsurile administrative și tehnice înseamnă, la minimum, protecții provizorii decente.
Cât despre statutul juridic al zonei, Lista Monumentelor Istorice confirmă că perimetrul Parcului I.L. Caragiale include elemente clasate: ruine de edificii, zid de incintă, sit arheologic. Nu e un teren oarecare, e patrimoniu recunoscut. Asta ridică ștacheta obligațiilor administrative.
Banii, Așchilenii și promisiunile
Licitațiile pentru modernizarea parcului Caragiale cât și pentru punerea în valoare a vestigiilor descoperite pe perimetrul acestuia au fost câștigate de Nord Conforest, asociere deja arhiprezentă în contextul lucrărilor publice la Cluj.
Când pui alături termenele și comunicatele oficiale cu realitatea din teren, tabloul devine incoerent. Parcul s-a făcut, dar partea cu vestigiile a rămas nerezolvată, iar contractul dedicat conservării a depășit deja un prim termen estimat, fără activitate vizibilă.
Contract după contract, aceeași familie de beneficiari
Nord Conforest nu este la primul contract public controversat: în cazul modernizării Parcului Feroviar, Camera de Conturi Cluj a acuzat Primăria că a plătit nejustificat aproximativ 387.000 de lei pentru lucrări care existau doar pe hârtie, dar nu și în realitate.
Nord Conforest, desprinsă din firma mamă ACI Cluj – cu un portofoliu consistent de contracte publice – a devenit un jucător important pe piața lucrărilor finanțate din bani publici. Printre proiectele de anvergură se numără Sala Polivalentă și terminalul de pasageri al Aeroportului Avram Iancu, realizate în parteneriat cu alte companii de profil.
Manualul de bună practică în conservare
Carta de la Veneția și corpusul doctrinar ICOMOS cer intervenții reversibile, minime, documentate, protecții adecvate și condiții de mediu controlate pentru structurile expuse.
Pentru zidărie istorică din piatră / cărămidă, gestionarea apei este obsesia nr. 1: acoperiri temporare, drenaj, evitarea stagnării apei pe coronamente, tratamente compatibile, fără a accelera degradarea.
Când vremea anunță ploi însemnate, cum s-a întâmplat zilele trecute, orice executant responsabil știe că situl descoperit nu se lasă cu prelata smulsă. Se asigură ancorări, se verifică scurgerile, se pun pompe de rezervă, se monitorizează infiltrările.
În Parcul I.L. Caragiale, traseul zidului primei incinte fortificate medievale suprapune structuri romane. Dacă istoria ajunge să fie valorificată, Clujul câștigă educație, turism și identitate urbană. Dacă istoria rămâne sub buruieni și ploi, Clujul câștigă… nimic.
Gazeta de Cluj a solicitat un punct de vedere al Primăriei Municipiului Cluj-Napoca, prin care să se clarifice de ce după două luni de la emiterea ordinului de începere, șantierul ruinelor romane arată ca o pajiște abandonată.
Până atunci, proiectul pierde timp prețios, iar fiecare ploaie care se infiltrează în zidurile descoperite riscă să compromită patrimoniul pe care ar fi trebuit să fie protejat, nu lăsat pradă indiferenței.
sursa: gazetadecluj.ro
