Autor: Marius Ghilezan
Învingătorii iau totul. Și nu doar în muzica generației flower-power. Ci și în urma războaielor. Dar cine stabilește învinsul și învingătorul? Îndeobște, doar cei care scriu istoria. A îndrăzni să vorbești azi despre sfârșitul globalismului nu e o cutezanță.
Războiul din Ucraina a sfârșit cei treizeci de ani de pace și de prosperitate în Europa. Consecințele conflictului multipolar, ca să nu-i spunem internațional, sunt încă greu de măsurat. Există doar o singură certitudine. Lumea de mâine nu va mai fi ca aceea de ieri.
Când se discuta despre Noua Ordine Mondială prin cluburile de elită, majoritatea lumii credea că e o conspirație, o acțiune secretă a inițiaților.
George W Bush a introdus prima oară formula de organizare planetară. La început, doar prin saloanele oficiale. A trebuit să promită Joe Biden că SUA vor conduce Noua Ordine Mondială, pentru ca planeta să înțeleagă de ce se duc noile războaie.
Sfârșitul globalismului. Începutul înghețului polilor de putere
Ucraina e doar un proxy. Adică un pretext pentru reconfigurarea polilor de putere ai lumii. Avântul Occidentului în mlaștina ucraineană poate fi asemuit Icarului din mitologie, care s-a apropiat prea mult de soare și i s-au topit aripile de ceară.
I-a fost prea bine Occidentului! A semănat furtună și acum culege pagube.
Sancțiunile impuse Rusiei n-au făcut decât să arunce în aer piețele emergente și să ridice prețurile la resursele naturale.
Mult profețita Resetare a lumii de către corifeii Școlii de la Davos s-a făcut scrum. Prin cenușa imperiului global, bântuie stafiile trecutului.
Dacă ar fi transpus în film Noua Ordine Mondială, un regizor talentat ar putea rupe globul în cel puțin două părți, dacă nu în trei sau în patru.
Boema democratică și a societății libere s-a încheiat în zgomot de șenile și huruit de turele.
Mulți dintre raționali s-ar putea întreba cât de iraționale au fost Marile Oriente (Mariile cancelarii), încât să creadă că Rusia poate fi învinsă doar printr-un conclav de râși și de pârâți, adunați în buncărul comediantului de la Kiev?
Cei care n-am “păscut” istoria, ci am rumegat-o, știm că Hercule a curățat mai întâi grajdurile lui Augias, pentru a deveni ulterior erou.
Extrapolând prezentul la trecutul antic, nu înțelegem de ce a plecat Marele Hegemon, cu vulturul pe piept, în căutarea lânii de aur. Era prin Donbas, prin Crimeea sau prin stepa transnistriană?
E greu de priceput cum marii strategi ai lumii civilizate n-au învățat nimic din glorioasele înfrângeri din trecut (vezi Vietnamul n.a.), pe care le-au proclamat, doar pentru proști, victorii.
A meritat ca lumea fină a saloanelor occidentale să se afunde în mocirla ucraineană, doar ca să salveze afacerile necurate ale familiei Biden?
Europa resimte mai mult decât rușii consecințele războiului și ale sancțiunilor dictate de omuleții galbeni ai prosperității pierdute.
Unde a dus ajutorul dat Ucrainei? La scumpirea fără precedent a energiei, la lipsa crasă de materii prime și la blocaje inimaginabile pe piețele libere.
Credeți că blocada Shanghaiului, instituită de regimul Xi de la Beijing, e un efect al noii tulpini de coronavirus? Fiți pe pace!
Ursul îmblânzit de dragon sau despre cum vulturul își face seppuku
China participă la noul război al lumii cu instrumentele sale cunoscute. Multinaționalele lumii se plâng de întreruperea lanțurilor de producție, din cauza nelivrării componentelor industriale, produse în marele stat al țăranilor deveniți capitaliști. În orice acțiune, știm din fizică, există și o reacțiune.
Cunoaște cineva învingătorii războiului din Ucraina, pentru că peste tot apar doar cadavrele celor învinși?
Stagnarea producției mondiale de mașini e evidentă. Pe lângă criza energetică, a apărut acum și criza componentelor asiatice.
Ni s-a tot predicat că globalismul e soluția, nu cauza viitorului. Iată că tigrul s-a asociat cu dragonul, în dansul ursului, pe muzica budistă.
A ține cu cineva în acest conflict mondial înseamnă a-ți face chiftele din lutul făgăduinței.
Războaiele n-au niciodată învinși și învingători. Lumea pierde vieți, bani și privilegii.
Cine câștigă? Bineînțeles, marii producători de armament, monezile fierbinți ale clipei și nu în ultimul rând plutocrația (alta decât oligarhia).
În spatele scenei, se remontează cortina de fier
Sferele de influență se reașează. A fost doar un tranzit între comunism și democrație. Europenilor li s-a urât cu binele, de atâta democrație, libertate și prosperitate.
Cortina de fier se ridică din nou. Doar trebuie să ai ochi să o vezi și simțuri să o percepi. Momentan apare ca un blur. Marele regizor o va releva, atunci când va primi ordinul: pe cai, că se filmează!
Marea resetare și încălzirea globală s-au zdrențuit. Societatea deschisă e în convalescență. Trâmbițele regimentului anunță potopul? De ce? Pentru ca bursele internaționale să sfârâie. Să scoată gealații Noii Ordini Mondiale cât mai mult profit. E simplu. Nu trebuie să fii vizionar să înțelegi că supraviețuim sfârșitului post-adevărului. Acea societate, proiectată de inițiați, să schimbe firescul lumii.
Unii cred că asistăm la un război al religiilor. Alții că noii cruciați se întorc lefteri popescu din noul Ierusalim.
Un lucru este cert, așa cum am spus. Unipolaritatea lumii s-a încheiat.
Se naște, sub ochii lumii, Novorusia! Chiar dacă nu va fi acceptată mulți ani, visul khazarilor se împlinește. Vor avea și ei, după două milenii, tărâmul lor. Magii și-au făcut mereu bine treaba.
Vocile lumii
David Brooks
Editorialist The New York Times
“Invadarea Ucrainei de către Rusia evidențiază tendințele divergente ale lumii. Procesul de globalizare a încetinit. Modul în care va evolua istoria, o viziune a progresului și a convergenței, nu mai e actuală. În timp ce Occidentul admiră lupta curajoasă a Ucrainei împotriva agresiunii autoritare, o mare parte a lumii rămâne simpatizantă a lui Vladimir Putin,” scria recent David Brooks, într-un editorial din The New York Times.
sursa: romanialibera
