15.1 C
București
sâmbătă, mai 8, 2021

OCTAVIAN MORARIU, DESPRE CUM TREBUIE ORGANIZAT SPORTUL ROMÂNESC ȘI CUM FUNCȚIONEAZĂ POLITICA SPORTULUI

RECOMANDĂRI

(discuția de la CE-I ÎN GUȘĂ, ȘI-N CĂPUȘĂ!, la GOLD FM)

ÎN SPORTUL PROFESIONIST 75% DIN BANI VIN DIN DREPTURILE TV. DOAR ȚĂRILE BOGATE AU REUȘIT SĂ ȚINĂ STANDARDUL DE PREGĂTIRE ÎN PANDEMIE.

CIO A AMÂNAT DOAR JO DE LA TOKYO. VOR FI PIERDERI FINANCIARE, DAR JAPONEZII SE VOR DESCURCA.

RUȘII CONCUREAZĂ SUB STEAGUL CIO. AVEM PROBLEME SERIOASE LA BOX ȘI HALTERE.

SISTEMUL SPORTIV ROMÂNESC NU ESTE ADAPTAT LA REALITATEA ECONOMICO-SOCIALĂ. NOI AM DEVENIT AMATORI, DIN PROFESIONIȘTI, IAR ÎN OCCIDENT S-A ÎNTÂMPLAT INVERS.

ROMÂNIA VA CONTA PE TERMEN SCURT DOAR ÎN SPORTURILE INDIVIDUALE. BAZA DE SELECȚIE REDUSĂ E PRINCIPALA PROBLEMĂ, APOI NUMĂRUL REDUS DE ANTRENORI COMPETENȚI.

UNIVERSITĂȚILE MARI ATRAG SPORTIVII DE MARE PERFORMANȚĂ, EXEMPLUL ROMÂNESC CU JUDO-JAPONIA ESTE SINGULAR DIN PĂCATE. S-A DILUAT ȘI STRUCTURA DE BAZĂ PENTRU SPORTUL DE ECHIPĂ, CARE E CLUBUL.

MARE GREȘEALĂ A LUI IOHANNIS ȘI A MTS CĂ NU SE CONSULTĂ CU COSR. POLITICIENII CE DECID FINANȚAREA AR TREBUI SĂ CITEASCĂ DOCUMENTAȚIA ELABORATĂ DEJA DE CĂTRE COSR.

POLITICA SPORTULUI E UN CONCEPT CONSOLIDAT ÎN ȚĂRILE CU PRETENȚII. COVALIU ȘI NOVAK SĂ SE ÎNTÂLNEASCĂ SĂPTĂMÂNAL!  

Cozmin Gușă: Am revenit prieteni cu o emisiune provocatoare din alt unghi, după cea cu Ion Cristoiu, dar îmi face mare plăcere să-l salut pe un vechi prieten al meu, Octavian Morariu. Uite Octavian, mi-am luat tricou cu rugby, să vezi că m-am asortat cu sportul care te-a consacrat.

Octavian Morariu: Bună ziua Cozmin, da am văzut, am văzut. Tu ești un fidel al rugby-ul românesc de multă vreme. 

Cozmin Gușă: Sunt, da, sunt și îmi place foarte mult și mă întristez, din ce în ce mai mult în ultima vreme că, mă rog, nu mai putem să ajungem acolo unde am fost în alte vremuri, dar sunt optimist. Octavian îți mulțumesc mult pentru faptul c-ai acceptat această invitație la o discuție destul de complicată, pentru că vremurile în sport sunt așa. Le reamintesc celor care n-au urmărit promo-ul că Octavian Morariu vorbește astăzi, desigur, în calitatea principală de membru al Comitetului Internațional Olimpic, membru pe viață, cea mai prestigioasă funcție în sportul mondial pentru un român, dar și din poziția celui care a condus și a condus bine și foarte bine Comitetul Olimpic și Sportiv Român și, în trecut, Autoritatea Națională de Sport, un om acomodat cu toate meandrele sportului românesc și mondial dar și cu această relație intrinsecă dintre administrație și sport, dintre politică mondială și sport, politică națională și sport național. Și în acest context aș vrea să provoc discuția și să te rog să faci o analiză cam cu cât a dat sportul înapoi în pandemie? Nu neapărat în termeni de timp, dar în termeni de programe, organizare, posibil declin sportiv, dacă ați făcut o analiză la Comitetul Internațional Olimpic despre aceste avataruri ale pandemiei ce acționează asupra sportului mondial. 

ÎN SPORTUL PROFESIONIST 75% DIN BANI VIN DIN DREPTURILE TV. DOAR ȚĂRILE BOGATE AU REUȘIT SĂ ȚINĂ STANDARDUL DE PREGĂTIRE ÎN PANDEMIE.

Octavian Morariu: Sigur, răspunsul e simplu, Covid a dat înapoi sportul la nivel mondial și nu numai sportul. Dar cum sportul e legat intrinsec, cum ai spus mai înainte, de politică, de economie, sportul a dat și el înapoi. Mai puțin a dat înapoi, deși a dat înapoi și el, sportul profesionist. Dintr-un motiv foarte simplu: aici e o miză financiară mare, mai ales în marile ligi, fie cele americane, fie cele europene. Este mai ușor – din cauza cifrelor, sunt mult mai puțini sportivii profesioniști – e mai ușor de stăpânit și de aseptizat mediul în care evoluează sportivii profesioniști. Și mai e un „secret”. Marea majoritate a banilor în sportul profesionist nu vin de la spectatori, nu vin neapărat de la sponsorii pe care-i vedem acolo, scriși pe margine, sumele mari de bani vin din drepturile de televiziune. Da, mai mult de trei sferturi, în general, din drepturi tv vin.

Cozmin Gușă: Adică tot de la spectatori, dar indirect, de la telespectatori, cum ar veni.

Octavian Morariu: Exact. Și atunci, atât timp cât poți să transmiți, satisfaci, cum să spun, îți îndeplinești parteneriatul cu cei care difuzează. Și-atunci sportul profesionist a suferit mai puțin. Sigur, biletele nu mai sunt, sigur sunt mai puține panouri ș.a.m.d. Este o diminuare clară a veniturilor și o văd inclusiv din rugby. Da, din poziția mea de președinte a lui Rugby Europe, văd ce se întâmplă.

Cozmin Gușă: Am uitat să spun asta și-mi cer scuze, ești și președintele Federației Europene de Rugby. 

Octavian Morariu: Eu văd asta și din rugby. Văd cât suferă englezii, cât suferă francezii în bugetele lor. Federația engleză are o pierdere seacă de 40 de milioane pe an, dintr-o dată. 

Cozmin Gușă: Da, foarte mult.

Octavian Morariu: Foarte mulți, la un buget de 140 de milioane, deci cam 25 la sută din buget. Cel mai mult însă a dat înapoi sportul amator, sportul la nivelul comunității. Pentru că aici vorbim de alte cifre, și aici vorbim de oamenii normali care merg la birou, fac sport după aceea, de tineri, ș.a.m.d., care trebuie să se supună acestor legi restrictive, acestor măsuri restrictive luate de guverne peste tot din cauza pandemiei. N-au voie adunări, n-au voie aia și pe dincolo, deci sportul amator a suferit cel mai mult.

Cozmin Gușă: Dar din perspectiva ta, pentru că ai fost în legătură și ai avut foarte multe meetinguri în perioada asta de pandemie, care dintre țări ai zice că s-a organizat mai bine? Țările din care regiuni s-au organizat mai bine pentru ca să-și țină într-o formă sportivă corespunzătoare sportivii olimpici, care vor merge la Olimpiadă, profesioniștii, care au reușit?

Octavian Morariu: În general, țările mari, mari și bogate, au reușit lucrul ăsta. De ce? Pentru că e o problemă de finanțe ca să creezi acest mediu, această bulă, acest mediu închis aseptizat, trebuie să ai finanțe suficiente. Să testezi în fiecare zi, să ai personal, asta costă foarte mulți bani. Să-i ții pe toți într-un loc la un moment dat, să nu-i mai lași în dreapta-stânga și să-i ții într-o zonă  unde să poată să se antreneze toți, asta costă foarte mulți bani, dar țările mari din sport au făcut-o absolut toate. Și noi avem la Izvorani un complex sportiv care poate permite lucru ăsta.

Cozmin Gușă: Am și beneficiat, asta o spun în calitate de președinte al Federației Române de Judo, anul trecut, aproape cu un an, judo a fost primul sport care a spus prezent la finalul lunii mai la cantonamentul Izvorani, unde am putut să reluăm, după trei luni de pauză pregătirile normale, și asta s-a putut doar prin prisma dotărilor de acolo, de la Izvorani. Ajungând la asta cu pregătirile sportivilor. Pe calendarul vostru, al Comitetului Internațional Olimpic sunt evenimente, nu vorbim doar despre Tokio aici, care a fost amânat oricum, cu un an, sunt evenimente de la Jocurile olimpice pentru tineret sau altceva, care s-au anulat sau s-au amânat sine die și nu se știe când se vor relua?

CIO A AMÂNAT DOAR JO DE LA TOKYO. VOR FI PIERDERI FINANCIARE, DAR JAPONEZII SE VOR DESCURCA.

Octavian Morariu: Nu. Numai Jocurile de la Tokyo s-au amânat cu un an de zile. Jocurile de Iarnă, de anul viitor de la Beijing vor avea loc la data planificată.

Cozmin Gușă: Deci în 2022 vom avea Olimpiada de Iarnă la Beijing. 

Octavian Morariu: Da. Sigur că din punctul ăsta de vedere pentru noi, CIO, e un challenge, o mare provocare. Știi că înainte jocurile olimpice erau în același an, și cele de vară și de iarnă. Numai că asta punea niște probleme de organizare teribile. Pentru că e foarte greu să ieși din Jocuri și să te apuci imediat de celelalte. Și atunci, din motivul acesta au fost decalate Jocurile de Vară și cele de Iarnă, la doi ani. Acuma suntem iară cam în aceeași situație și pentru noi este o provocare logistică și de organizare teribilă. Dar, sigur, mașinăria funcționează foarte bine, și Jocurile se vor derula, vorbesc de cele de Iarnă, se vor derula fără nici o problemă. 

Cozmin Gușă: Și referitor Tokyo, ca să ajungem acolo unde doare pe toată lumea, am văzut că există un spectru al lipsei de spectatori străini, se discută și despre spectatorii din Japonia, câți să fie. Ni s-au transmis de la nivelul Comitetului Internațional Olimpic, prin Comitetului Olimpic și Sportiv Român, indicații ca delegațiile să fie cât mai restrânse ca număr și, pornind de la asta, te-aș ruga să dezvolți și să înțelegem, prin prisma pierderilor financiare dacă există niște date ale Comitetului Internațional Olimpic și ale organizatorilor din Tokyo. Cam unde suntem? 

Octavian Morariu: Păi revenim puțin la ce spuneam puțin mai devreme: având în vedere că Jocurile vor avea loc și vor fi transmise la tv, impactul financiar este hai să zic, e moderat și se referă mai ales în partea locală. Încă nu avem o estimare precisă. Dar în mod sigur sunt niște pierderi. Dar, cunoscându-i pe japonezi care sunt extrem de organizați sunt convins că Comitetul de organizare nu va avea pierdere. Pentru că ei știu foarte bine nu numai să câștige, dar și să economisească. Deci în mod sigur comitetul de organizare va avea un rezultat corect, după cum toate comitetele de organizare ale Jocurilor Olimpice de o bună vreme sunt pe plus. Deci din punctul de vedere al comitetului de organizare nu-mi fac foarte mari griji că vor fi pierderi. Pe de altă parte, noi CIO avem contractele semnate cu partenerii de top de multă vreme și ei sunt parteneri cu adevărat. Ei înțeleg foarte bine ce se întâmplă, nu sunt de genul „domne ai amânat, nu-ți mai dau banii”. Nu, nu despre asta-i vorba.

Cozmin Gușă: Dar, de curios, care ar fi partenerii principali ai CIO, e vorba de niște branduri, probabil, foarte renumite. 

Octavian Morariu: Ei sunt publici, te duci pe site-ul CIO și îi vezi imediat, sunt de top: General Electric, Visa, Procter & Gamble, deci cam asta e, 

Cozmin Gușă: Giganți.

Octavian Morariu: NBC, cu drepturi de televiziune.

Cozmin Gușă: Deci NBC are drepturi de televiziune.

Octavian Morariu: Da. Bine, aici trebuie știut un lucru că în general, marea majoritate a partenerilor de top sunt americani. Americanii au un interes foarte mare în Jocurile Olimpice și dacă te uiți la audiențe, sunt foarte amatori de Jocuri Olimpice. Dacă te uiți la ponderea de spectatori și telespectatori, americanii sunt foarte atrași de Jocurile Olimpice.

Cozmin Gușă: Și ca să ne mutăm în acest moment, dar tot cu legătură cu sportul pe lupta asta de tip geopolitic s-a tranșat până la urmă participarea sportivilor din Rusia al Olimpiada de la Tokio și în ce fel s-a tranșat? Vor putea să-și poarte tricourile sau vor merge sub steagul vostru, al CIO?

RUȘII CONCUREAZĂ SUB STEAGUL CIO. AVEM PROBLEME SERIOASE LA BOX ȘI HALTERE.

Octavian Morariu: Vor merge ca sportivi sub steagul CIO și încă mai sunt discuții legat de anumite detalii. Deci vor merge acolo ca sportivi ruși independenți sub steagul CIO. Cu niște controale foarte stricte vizavi de dopaj. Teste prealabile.

Cozmin Gușă: Pentru că de la asta a pornit tot scandalul. Mai există ramuri sportive unde treburile stau in pending, în balans, dacă vor participa sportivii. Știu că noi am avut probleme în România cu halterele, din păcate. Mai sunt situații pe care le analizați, să le decideți, să vedeți dacă le dați drumul sau nu.

Octavian Morariu: Știm toți c-a fost o problemă cu Federația Internațională de Box, care a intrat sub ca să zic așa, sub administrația, administrarea CIO, care organizează toate competițiile de calificare. Cei de la Haltere, sigur au și ei o lupă pe ei, dar aceste ar fi sporturile, să zic, care ridică semne de întrebare, să zic probleme. Altele nu sunt.

Cozmin Gușă: Și alte pericole până la Tokio, în contextul Pandemiei, Doamne ferește, și a unor conflicte militare, bine dar asta sunt cam departe de Japonia, doar dacă vor fi în altă parte, se previzionează sau practic în acest moment putem să spunem: s-a intrat în linie dreaptă, CIO și guvernul japonez nu mai au nimic de stabilit, jocurile vor începe la data respectivă, vor ține atâta și se vor închide atunci? 

Octavian Morariu: Cozmin, în clipa de față, așa cum e situația astăzi, nu vedem nici un impediment ca Jocurile să nu înceapă la data stabilită. Sigur, cu toate măsurile de rigoare, de protecție, restricțiile care se impun. Dar, repet, în clipa de față, când vorbim noi doi, nu există nici un motiv care să ne spună că Jocurile nu vor începe la data prevăzută.

Cozmin Gușă: Ăsta e un lucru bun. Eu cunosc eforturile nu doar a sportivilor români, și a antrenorilor și a tuturor pentru care a trecut foarte greu acest an suplimentar. Un sportiv, un antrenor, șef de federație își face un program clar cu bornă Olimpiadă următoare. Și a decala totul un an de zile înseamnă de la formă sportivă până la finanțare, până la alte lucruri, eforturi suplimentare, și mă bucur măcar dacă o să putem să atingem acest obiectiv.

Octavian Morariu: Cozmin, scuză-mă, te întrerup puțin. Știi ce nu trebuie pierdut din vedere? Și tu ca președinte de federație înțelegi foarte bine lucru ăsta. Este nu că ai prelungit cu un an, dar c-ai și scurtat cu un an următorul ciclu olimpic. Aici se condensează timpul. Dincolo e extindere, aici se condensează. Calculele sunt altfel. Pentru că tu îți păstrezi o generație un an în plus, pentru că n-ai ce să faci altceva, dar pe urmă, ca să-ți pui noua generație „pe picioare” și s-o faci competitivă nu mai ai patru ani, ai numai trei. Hai să ne gândim puțin și-n continuare.

SISTEMUL SPORTIV ROMÂNESC NU ESTE ADAPTAT LA REALITATEA ECONOMICO-SOCIALĂ. NOI AM DEVENIT AMATORI, DIN PROFESIONIȘTI, IAR ÎN OCCIDENT S-A ÎNTÂMPLAT INVERS.

Cozmin Gușă: Da, da, asta este o problemă, eu am început în toamna trecută și am aruncat în competițiile de seniori deja, juniori și tineret care au avut ceva rezultate, spunându-le, că de fapt ei startează pentru Paris 2024, numai că asta înseamnă o dublare de cheltuieli pentru că s-a dus în paralel generația veche cu generația nouă, asta o fost o problemă. Și o tulburare de ritm la pregătire pentru c-au venit niște outsideri, cum ar veni, și s-au integrat în programul olimpic normal. S-au ridicat niște probleme. Dar ajungând la România și acuma, din perspectiva ta de peste 20 de ani în care ai privit de la înălțime, cu posibilitatea perspectivei, aproape toate sporturile din România, ai avut și în fișa postului, atâta timp cât ai fost șeful Autorității și apoi la Comitetul Olimpic, sigur că se vede o pantă descendentă care are motivații diverse. S-au dezbătut, nu s-au dezbătut. Nu a fost tot timpul voință să se dezbată cauza reală. În acest moment, cu acești ultimii ani de perspectivă de la nivelul Comitetului Internațional Olimpic cum ai analiza sportul românesc de după 1989, cauzele, eventual conjuncturale, ale unor succese, respectiv cauzele declinului, care este evident și nu trebuie să-l ascundem sau să nu-l afirmăm.

Octavian Morariu: Cozmin, evident că e un subiect care m-a preocupat și continuă să mă preocupe. Aș vrea să vorbesc cât mai pe înțelesul celor care ne ascultă și să nu fiu foarte tehnic. 

Cozmin Gușă: Sigur.

Octavian Morariu: Pentru că atunci ne pierdem în anumite detalii. Foarte simplu vorbind, noi funcționăm într-un sistem sportiv care este cel dinainte de ʼ89 cu mici ajustări. Sistemul nostru sportiv de astăzi nu este adaptat la realitatea economică și socială. Deci, sistemul sportiv nu a evoluat pe cât a evoluat societatea economică și în celelalte capitole ale ei. Și atunci e foarte greu să faci o corespondență între sistemul de sport și sistemul economico-social. Asta este problema pe fond. Mergând mai departe, e foarte simplu și poate nu toți știu eu am fost refugiat politic, nu fac elogii comunismului, departe de mine lucru ăsta, dar, înainte de ʼ89, asta o știm cu toții care am făcut sport în perioada aia, noi eram profesioniști. Toți. Vorbesc de cei din sportul de performanță. În timp ce în Occident, cum se spunea atunci, marea majoritate erau amatori, eu știu asta foarte bine din rugby. După ʼ89-ʼ90, pe măsură ce sportul internațional a devenit profesionist, tot mai multe sporturi au devenit profesioniste într-un sistem care și el devenise profesionist, la noi banii, cei care asigurau această profesionalizare înainte de 1989, au dispărut, și noi am devenit încet, încet, amatori, să zic așa. Cele două curbe s-au inversat. 

Cozmin Gușă: Foarte interesant.

Octavian Morariu: Da, și revin iar la rugby unde, s-o spunem pe șleau, eram profesioniști. Chiar și eu care am făcut Institutul Național de Construcții, Facultatea de Drumuri și Poduri, aveam facilități să mă antrenez. Am jucat la „Grivița Roșie”. Colegii mei aveau facilități să se antreneze. Nu mai vorbesc de Steaua, Dinamo. Și când aveam meciuri internaționale stăteam câte o lună în cantonament. Dincolo, când jucam cu marile națiuni trebuie să știi că se adunau cu 3-4 zile înainte să joace. Deci asta e realitatea, nu trebuie să ne ascundem după deget. După ʼ90 uită-te ce se întâmplă acum. Toți, toate marile națiuni din rubgy au practic același sistem care-l aveam noi înainte de 1989. Cu cluburi profesioniste ș.a.m.d. Asta e pe fond problema. Noi din profesioniști – simplist vorbind – noi din profesioniști am devenit amatori, ei din amatori profesioniști.

Cozmin Gușă: Și așa s-a mărit decalajul.

Octavian Morariu: Exact.

Cozmin Gușă:  În rugby este evident. Eu mi-aduc aminte de marile meciuri dinainte de 1989.

Octavian Morariu: În general, în sporturile de echipă. Păi uită-te la toate sporturile de echipă.

Cozmin Gușă: Da, în sporturile de echipă, că putem pune și handbalul, și fotbalul acolo, și voleiul și baschetul. Adică le putem pune pe toate. Dar eu eram tare mândru de rugby-ul nostru până în ʼ90 când, inclusiv pe 23 august, aici pe Național Arena, aveam niște meciuri extraordinare. Țin minte meciul cu Franța, spre exemplu. Era ceva, adică rugby-ul nostru atunci era în top mondial, concura să se facă, datorită rubgy-ului românesc, Turneul celor șase națiuni. Adică din cinci să fie șase. A fost un moment de mare mândrie pentru mine, ca suporter, așa. 

Octavian Morariu: Sigur. Pentru noi, toți, evident.

ROMÂNIA VA CONTA PE TERMEN SCURT DOAR ÎN SPORTURILE INDIVIDUALE. BAZA DE SELECȚIE REDUSĂ E PRINCIPALA PROBLEMĂ, APOI NUMĂRUL REDUS DE ANTRENORI COMPETENȚI.

Cozmin Gușă: Pentru voi cei implicați era o dovadă a efortului. Eu am înțeles acest lucru însă, în mod evident aici trebuie să mergem să ne uităm unde, conform analizei pe care sigur ai făcut-o, s-au întâmplat lucruri insurmontabile pe termen mediu și lung, și unde încă putem de la o Olimpiadă la cealaltă să ne asigurăm o anumită flotabilitate. Pentru că asta este foarte important. Toată lumea vine cu speranțe, domne gata, la următoarea rupem. La Londra a fost cum a fost, și n-a fost rău. Am zis că n-a fost foarte bine, acum judecând comparativ ne dăm seama c-a fost foarte bine. Am văzut ce-am dorit la Rio, și cu ce ne-am ales, și acum, perspectivele pentru Tokio sunt – nu mai vorbesc de componența delegației și numărul delegației – sunt mult mai mici chiar decât la Rio. Chiar, care ar fi sporturile unde tu crezi că putem s-o „rezolvăm” de la o Olimpiadă la alta și care crezi că sunt acele sporturi de tradiție ale României unde trebuie să așteptăm câteva cicluri olimpice?

Octavian Morariu: Ei parțial oarecum am dat răspunsul înainte. Sporturile individuale sunt mai ușor de ținut în mână și mai ușor de promovat, în sensul performanței, pentru că te referi automat la un număr mai mic de sportivi ceea ce înseamnă și o bază mai mică. Nevoia de o bază mai mică. Pentru că problema noastră astăzi este…

Cozmin Gușă: Baza de selecție.

Octavian Morariu: Baza de selecție. Să știi că preocuparea pentru baza de selecție e în toată lumea. Pentru că mutațiile sociale pe care le vedem noi aici: copiii cu tableta, cu telefonul e peste tot. E un challenge pentru toată lumea, inclusiv pentru Comitetul Internațional Olimpic, da. Deci problema asta a bazei de selecție o are toată lumea. Problema e cum îți rezolvi această problemă. Chestiunea e cum ți-o rezolvi. Și asta se rezolvă cu niște programe foarte bine stabilite, foarte riguroase, de antrenament, cu o matrice de antrenament și de antrenori pe care trebuie s-o ai începând de la vârsta cea mai fragedă. Problema mare, acuma dacă vrei, vin înapoi la sportul nostru, problema mare sunt antrenorii, te rog să mă crezi.

Cozmin Gușă: Așa e.

Octavian Morariu: Marea problemă sunt antrenorii. Pentru că trebuie să ai antrenori de calitate, foarte buni, la toate nivelele. Degeaba ai un antrenor străin nemaipomenit la echipa națională, nu-i suficient și nu rezolvi mare lucru. Trebuie să ai antrenori buni la toate nivele. Antrenor bun înseamnă cel care începe prin a-ți face selecția, cel care știe să atragă copii, să facă plăcut sportul, cel care îl duce mai departe la juniori, ș.a.m.d. Și, în plus, noi avem o problemă cu tranziția de la juniori la seniori. Este acel moment în care părinții spun: „Sau școală sau sport”. Ăsta-i momentul unde se pierd. Nu numai la noi, peste tot se pierd copii. Este motivul pentru care CIO a lansat Jocurile Olimpice de Tineret care să-i ajute să dea motivație tinerilor să meargă mai departe. Marea majoritate a țărilor, cum să zic, de primă mână, rezolvă problema asta în cadrul educațional, în sensul în care tinerilor de valoare sportivă, dar atenție, și cu pregătire școlară peste medie, aceste țări oferă, propun tinerilor și un parcurs educațional în paralel cu cel sportiv. 

UNIVERSITĂȚILE MARI ATRAG SPORTIVII DE MARE PERFORMANȚĂ, EXEMPLUL ROMÂNESC CU JUDO-JAPONIA ESTE SINGULAR DIN PĂCATE. S-A DILUAT ȘI STRUCTURA DE BAZĂ PENTRU SPORTUL DE ECHIPĂ, CARE E CLUBUL.

Cozmin Gușă: Aici pot să spun ceva pentru români, am un exemplu care combină ambele laturi ale teoriei pe care ai prezentat-o. Judo are un Campion Olimpic de Tineret, se numește Adrian Șulcă, care Adrian Șulcă a primit acum o lună acceptul uneia dintre cele mai mari universități japoneze de a studia în Japonia, școală și judo, și a concura pentru România, pregătire specială pentru Paris 2024. Deci este un băiat deștept, harnic, care în urmă cu un an de zile a devenit campion olimpic la tineret, la categoria lui la judo și pe urmă a făcut toate demersurile în Japonia, adică a dat examene școlare, și japonezii l-au primit și următorii patru ani din viața lui, în combinația asta de campion olimpic de tineret și universitate responsabilă cu activitate sportivă o să devină un bărbat care îmbină și sportul de mare performanță și învățătura. Asta am vrut să completez pentru că se potrivea perfect cu ceea ce ai descris tu.

Octavian Morariu: Da. Japonezii au preluat sistemul american. Ăsta e sistemul american. Pentru Los Angeles 2028, statul olimpic va fi la UCLA. Deci universitatea va fi statul olimpic. Are niște facilități de antrenament de nu-ți poți imagina.

Cozmin Gușă: Ai vizitat, nu?

Octavian Morariu: Da, sigur. Dar știi ce este cel mai interesant? Este câte sute de medalii olimpice au luat studenții de la UCLA. Pentru că toți cei care sunt buni în sporturile de performanță, dar repet care au și niște dosare școlare peste medie, toți sunt luați în vizor de universități și toți și-i atrag și îi ajută să-și facă și sportul și studiile. Deci ăsta este un sistem extraordinar și asta rezolvă dilema părinților. Pentru că părinți sunt în cea mai mare parte responsabili de ceea ce se întâmplă: scutiri medicale, scutire de aia, de aia și de aia. Pentru că noi nu știm încă să le punem părinților în față o opțiune: „Stați puțin, uite, dacă face sport, uite-i parcursul. Sport de performanță bineînțeles, uite-i parcursul până la licență sau master ș.a.m.d.”. 

Cozmin Gușă: Excepțională ideea asta care a venit din discuție. Pentru că, în timp ce vorbeai mă gândeam că noi îi rezolvăm pe repede înainte, că-i facem ofițeri la Dinamo sau la Steaua, sigur, mă rog, le asigură o meserie, o integrare, dar nu le asigură o pregătire de tip intelectual, nu le asigură această instrucție, și noi avem câteva mari universități. Uite, spre exemplu, Universitatea Babeș-Bolyai.  

Octavian Morariu: Sigur.

Cozmin Gușă: Ar putea să facă acest lucru, pentru că acolo au și o bază sportivă de excepție. Au cea mai frumoasă sală de sport, au un stadion extraordinar. Universitatea Politehnică din București are de asemenea posibilități financiare mari. Este, de asemenea, o universitate care a dat oricum mulți campioni în România. Am înțeles asta, sportul individual avem mai multe șanse, sportul de echipă trebuie să lucrăm mai mult. Avem totuși canotajul care e un fel de echipă, este între sportul de echipă și sportul individual. 

Octavian Morariu: Știi, revin la sportul de echipă, problema e că vizavi de perioada de dinainte de ʼ89 hai, să nu zic c-a dispărut, dar s-a diluat foarte mult importanța și valoarea structurii de bază în sportul de echipă, care este clubul. Noi nu mai avem decât în puține sporturi: handbal feminin, masculin pentru că e, cum să zic, e un trend. Noi nu avem cluburi foarte puternice. Dacă te uiți la cluburile noastre sunt foarte puține cluburi puternice. Ori clubul, în sportul de echipă, este vital, este esențial. Ce se întâmpla înainte de ʼ89? Cluburile erau susținute sau de Armată sau de Poliție, cum spuneai tu, dar suntem de acord că modelul e revolut, de fapt am spus că tot sistemul nostru e revolut. Dar, erau cluburi universitare puternice. Hai să ne amintim de fotbal: Universitatea Craiova, Politehnica Iași, Universitatea Cluj, asta erau echipe universitare. Dar și din rugby:  Cluj, Iași, Știința Petroșani. Sau ale Armatei, Poliției, universități sau ale sindicatelor. Eu am jucat într-un club în țară și era club de sindicat, puternic. Sau Rapid, Rapidul era clubul Ministerului Transporturilor. Deci toată finanțarea asta care era consistentă, mă rog, la vremea respectivă și pentru nivelul respectiv, toată finanțarea asta a dispărut. Toate cluburile astea sau nu mai sunt, sau se zbat la limită. Ei, când în sportul de echipă nu mai ai celula asta de bază, care este clubul, e foarte greu să ții pasul cu ceilalți.

MARE GREȘEALĂ A LUI IOHANNIS ȘI A MTS CĂ NU SE CONSULTĂ CU COSR. POLITICIENII CE DECID FINANȚAREA AR TREBUI SĂ CITEASCĂ DOCUMENTAȚIA ELABORATĂ DEJA DE CĂTRE COSR.

Cozmin Gușă: E evident și e foarte bună distincția, eu mă uit cu tristețe cum cel mai puternic club din România, CSM București este pe cale să se prăbușească, din păcate. Au fost ambiții mari acolo, cred c-au fost banii cheltuiți aiurea. Aș vrea însă, înainte de discuția cu politica sportului, pentru că ultima parte aș vrea să intrăm în politica sportului, chiar legat de politică. Vorbeam cu Mihai Covaliu, săptămâna trecută și eu știu că l-ai sprijinit mult pe Mihai, ceea ce este un lucru bun, Mihai este un tânăr președinte are toate abilitățile să intre în acest malaxor pozitiv al olimpismului internațional, vorbeam cu el, și nu s-a sfiit să-și arate nemulțumirea față de abordarea Ministerului Tineretului și Sportului (nemulțumire, te-am dat de gol în emisiunea cu el, așa că n-am ce să zic, pe care ți-ai arătat-o și tu atunci când ne-am trezit, și eu eram nervos, și tu erai nervos, că s-a dus la Cotroceni să discute politica sportului românesc Kelemen Hunor cu ministrul Eduard Novak, tu fiind în țară, putând să fii invitat oricum, Mihai Covaliu fiind și el aicea, totuși olimpismul românesc unde e? Că acolo discutăm de sport, performanțe ș.a.m.d.). Deci, am pârât bârfa noastră în emisiunea cu Mihai Covaliu. 

Octavian Morariu: Ai pârât, ai pârât, dar ai spus o realitate.

Cozmin Gușă: Am făcut o discuție de prieteni, dar puteam să fac și-o știre din chestia aia, la urma, urmei, că era o treabă foarte importantă. Mihai și-a arătat și el nemulțumirea față de felul în care abordează ministerul cu fel de fel de comitete, comisii ciudate formate din anonimi care discută despre viitorul sportului. Noi în România, știm că de fapt Comitetul Olimpic înseamnă performanță și ministerul ar trebui să însemne sport de masă și finanțare ș.a.m.d., dar românii și politicienii în primul rând, ei nu știu asta. Cât de mare crezi că este această ceață, în ochii celor care ar trebui să se ocupe de sport la nivelul ministerului, dar și la nivelul comisiilor parlamentare, pentru că, la urma-urmei ei decid bugetele și, după părerea mea, le decid după ureche în ultima vreme? 

Octavian Morariu: Cozmin, cum să zic, hai să luăm cu a, b, c. Care este cea mai mare competiție sportivă internațională? Care? Jocurile Olimpice. 

Cozmin Gușă: Olimpiada, bineînțeles.

Octavian Morariu: Bun. Și-atunci este absolut firesc ca cei care duc sportivi la olimpiadă, sunt Comitetele Olimpice naționale, cei care se ocupă de pregătirea sportivilor pentru olimpiadă, loturile olimpice, este absolut firesc să aibă prioritate. O prioritate nu numai de finanțare, dar o prioritate în comunicare, o prioritate în consultare, o prioritate în abordare. Din această perspectivă este absolut obligatoriu ca la orice discuție despre sportul românesc, despre strategii, viitor, abordări, Comitetul Olimpic Sportiv Român să fie prezent. E obligatoriu. Persoana mea, mai mult sau mai puțin, dacă cineva vrea să țină seama de experiența mea. 

Cozmin Gușă: Vreau să fac o scurtă paranteză pentru ascultători ca să înțeleagă. Tu din modestie spui așa, însă faptul că tu ești singurul român cuplat cu adevărat la deciziile curente, zilnice, probabil de mai multe ori pe zi, ale Comitetului Internațional Olimpic, cu drept de decizie, asta înseamnă că toți cei care ar fi direct interesați să progreseze, ar trebui să te apeleze sau să încerce de la cel mai înalt nivel, de la nivelul președintelui dacă este interesat, să înțeleagă cum se face asta în alte țări, că despre asta vreau să discutăm imediat. Scuză-mă că te-am întrerupt. 

Octavian Morariu: Bun. E absolut obligatoriu ca președintele Comitetului Olimpic Sportiv Român să fie consultat cu regularitate, aș zice chiar cu asiduitate în tot ceea ce privește strategia și evoluția sportului românesc. La Comitetul Olimpic Sportiv Român s-a format, am format o echipă de profesioniști adevărați care pot, și trebuie să fie partenerii cei mai apropiați ai Ministerul Tineretului și Sportului pentru tot ce înseamnă strategia și evoluția sportului românesc. Pe de-o parte. Pe de altă parte, am tot respectul pentru ministrul Tineretului și Sportului, e un mare campion, un mare sportiv, dar trebuie să înțeleagă că fenomenul sportiv din România este extrem de complex, are o istorie, are, cum să zic, o experiență, are o tradiție de care trebuie să țină seama. Sunt oameni în federații cu foarte mare experiență. Probabil că într-o discuție în trei care am fi avut-o cu ministrul și cu Mihai, l-am fi putut lămuri, l-am fi putut ghida în constituirea acestui colectiv pentru strategie. Aici nu trebuie numai oameni de sport, aici trebuiesc oameni cam din toate zonele de activitate, pentru că spuneam la începutul emisiunii că noi nu ținem pasul cu evoluția economică socială. Noi, ca sistem sportiv. Lucrurile sunt foarte complexe. Cozmin, până la urmă este o decizie politică, să fim bine înțeleși.

Cozmin Gușă: Sigur. 

Octavian Morariu: De aceea este foarte important ca și sportul, și federațiile, și sportivi, și lumea sportului să aibă o relație bună cu politicul pentru ca aceste relații să constituie sau să permită o comunicare permanentă, de calitate, prin care politicul să înțeleagă evoluțiile din sportul internațional și de ce noi suntem în situația asta. Îți dau un exemplu. Pe vremea când eram președinte la Comitetul Olimpic Sportiv Român sigur că mi-am pus aceste probleme și am discutat cu toți prim miniștrii, inclusiv cu președintele Băsescu am discutat de mai multe ori despre lucrurile astea.

Cozmin Gușă: Știu.

Octavian Morariu: Și să știi că era foarte, foarte aplecat și foarte receptiv la lucrurile astea, dar pe urmă se pierdea. Știi cum e până la Dumnezeu te omoară sfinții. Eu am pus pe picioare la comitet un colectiv de lucru (working group), în care au fost și antrenori, și sportivi, și avocați, și economiști și plecând de la o viziune pe care am avut-o pentru sport am creat o strategie, pe urmă un plan de măsuri, și pe urmă implementarea lor. În general într-un proiect…. După cum știi, eu sunt inginer de poduri. E foarte clar când ai un proiect de făcut, și la fel lucrez și în rugby, la fel lucrez și în alte zone. Trebuie în primul rând să ai o viziune. Asta e viziunea mea. De la viziune te duci în jos la etajul următor, care-l dezvolți. Viziunea e să zicem trei lini, patru linii, cinci linii. Te duci mai jos la strategie. Deja strategia nu mai e trei, patru linii, ai trei-patru pagini, da, dar după aia te duci la planul de măsuri. Nu mai sunt trei, patru linii, nici trei-patru pagini sunt vreo trei bibliorafturi și după aia te duci jos la implementare, aia e și mai complicată. Ei, cu acest colectiv ce-am făcut? Plecând de la viziune am creat bibliorafturile astea și te rog să mă crezi că am „atacat” fiecare lege în care era cuvântul sport sau educație fizică. Sigur Legea Sportului, Legea Educației, Codul Fiscal, Legea Sănătății. Am lucrat în toate aceste legi și de la viziune am ajuns la legea X, articolul X, paragraful cutare, aliniatul nu știu care se adaugă, se șterge sau se modifică. Deci mură în gură, să zic așa, am făcut lucru ăsta, să le dăm Comisiei de Sport și Tineret să se  uite pe ele. Orice deputat, orice deputat care voia să se aplece, lucrurile astea, sigur cu abordarea lui personală, dar cu ce am produs noi se putea duce oricine în parlament și să facă amendamentele astea. Erau multe. Poate că asta i-a speriat pe unii că erau multe și înseamnă că erau multe legi. Da, ce vreau să spun, că noi nu am fost imobili în perioada asta. Și cei de la comitet știu și i-am spus și ministrului Novak că dacă are curiozitatea poate să caute ani în urmă, de când am tot trimis, noi de la Comitetul Olimpic, tot felul de materiale, inclusiv aceste modificări legislative pe care le-am lucrat cu acest colectiv. Deci revenind la ceea ce spuneam la început de sistem, noi ne-am preocupat să modificăm sistemul dar acum vin la ce spuneam mai încoace: voința politică.

POLITICA SPORTULUI E UN CONCEPT CONSOLIDAT ÎN ȚĂRILE CU PRETENȚII. COVALIU ȘI NOVAK SĂ SE ÎNTÂLNEASCĂ SĂPTĂMÂNAL!

Cozmin Gușă: Voință politică într-adevăr, acum eu știu parte din aceste lucruri, dar mă bucur că le-ai exprimat pentru toți ascultătorii noștri. Noi aici în Cornu suntem mai bine reprezentați decât voi în Breaza în materie de experiență sportivă, îl am alături pe Puiu Dobrescu, vecinul meu, care te-a secondat la Comitetul Olimpic și Sportiv Român, glumesc, noi suntem peste drum de tine,care stai la Breaza.

Octavian Morariu: Puiu Dobrescu, un foarte mare om de sport.

Cozmin Gușă: Da, care a avut și experiență politică, ați fost un cuplu excepțional și am apreciat tot timpul performanța pe care ați făcut-o. Dar apropo de politică, și asta vreau să fie ultimul capitol al acestei emisiuni. Eu știu și din calitatea ta de, să spunem responsabil pentru următoare Olimpiadă de Iarnă, ai avut posibilitatea să tot cântărești fel de fel de președinți de țară, de prim miniștrii, de miniștrii, de politicieni cu importanță în ceea ce privește abordarea lor legată de sport. Ai avut foarte multe întâlniri pentru că trebuie să te documentezi foarte bine pentru decizia finală. Felicitări pentru felul în care ai finalizat-o, am urmărit, pentru că m-ai ținut la curent și a fost un parcurs profi. La noi se tot insistă, într-un mod simplist zic eu, cu modelul Ungaria în sus, modelul Ungaria în jos. Și eu aplaud Ungaria, din punct de vedere al modelului dezvoltării sportive de acolo, dar sunt diferențe foarte mari, probabil, de la sistemul politic care acolo este mai autocratic, la noi e de altă factură, până la sporturile care vor fi încurajate, până la spiritul fiecăruia. Deci eu n-am văzut altceva de la ministerul Sporturilor decât modelul Ungaria sau să urmăm modelul Ungaria. Totuși, eu vin și-l întreb pe unul care chiar se pricepe și a umblat atâta și a discutat cu atâția politicieni legat de acest subiect, politica sportului, care este un concept deloc peiorativ, este foarte consolidat și doar așa putem să discutăm. Unde ai văzut în țările unde ai și analizat, te-ai întâlnit cu politicieni, care e sistemul cel mai consolidat din punctul de vedere al politicii sportului, al acestei conlucrări creative și pozitive consolidate între politică și sport?

Octavian Morariu: Păi nu e mare secret, Cozmin. Există un model de sport, cel american, care este privat 100%, politicul nu se implică de loc. Dar facilitățile fiscale și motivația educațională de care vorbeam sunt atât de importante încât privatul se duce natural către sport. Pe urmă există un model european. Modelul european e puțin mai complex pentru că în marea majoritate a țărilor Europei există ministere. În Statele Unite nu există Minister al Sportului. În Europa toți au Minister sau Secretariat de Stat pentru Sport. Toți. Și-atunci aici intervine relația cu politicul care e diferită în funcție de structura politicului în sport în țara respectivă. Sunt două țări, două, unde politicul interacționează cu sportul aș zice, la un mod cotidian și se vede în rezultate și au tradiție în chestia asta,  nu e nici o surpriză, Franța și Germania. Franța și Germania au un sistem sportiv în care politicul și privatul se îmbină perfect. Francezii au sistem minister – Comitet Olimpic, da. Ministerul are în fiecare departament, „județ”,  serviciul de sport ș.a.m.d., care lucrează în partea colectivităților, Comitetul Olimpic are partea centrală și lucrează perfect împreună. 

În Germania nu mai există minister și comitet olimpic, este o singură structură dar care este de fapt COSR-ul lor. El trebuie să dezvolte performanța. Trebuie să se meargă la Comitetul Olimpic, căruia i-a dat toate instrumentele necesare și partea de sport în colectivitate rămâne undeva în ministerul Educației. Acestea sunt cele două modele europene care funcționează foarte bine.

Italienii au CONI, în Italia a fost un lucru foarte interesant: politicul a încercat să taie, să știrbească din autoritatea CONI, făcând o structură intermediară între minister și CONI, dar care știrbea autoritatea CONI și independența CONI, din cauza asta era foarte posibil ca Italia să nu meargă la Olimpiadă, pentru că țările toate au semnat Cartea Olimpică în care se spune clar: Comitetele Olimpice sunt independente. Și pe ultima sută de metri, Conte, primul ministru, în ultima zi când a plecat a refăcut, sau a eliminat greșeala. 

Cozmin Gușă: A, deci a fost un atac la Comitetul Olimpic italian.

Octavian Morariu: CIO a și scris guvernului italian. 

Cozmin Gușă: Deci s-a dejucat acest atac la Comitetul Olimpic, practic bazându-se pe Cartea Olimpică care a fost asumată de Italia.

Octavian Morariu: Absolut. Păi toate țările își asumă Cartea Olimpică, altfel nu pot să aibă Comitet Olimpic.

Cozmin Gușă: Și eu îi bănuiesc pe ăștia ai noștri că ar fi în stare de așa ceva. Dar uite, ultimele două întrebări cu răspunsuri scurte, c-o să ne mai întâlnim și mă bucur că apreciezi emisiunea asta și Gold-ul. Ce sfaturi pe termen scurt le-ai da celor doi implicați: șeful Comitetului Olimpic Sportiv Mihai Covaliu, implicat în sportul de performanță, ca să facem această diferențiere, respectiv Eduard Novak, ministerul Tineretului și Sportului, care în mod normal ar trebui să se implice în sportul de masă, ca să mă exprim succint?

Octavian Morariu: Să se întâlnească cel puțin o dată pe săptămână.

Cozmin Gușă: Un sfat comun pentru amândoi.

Octavian Morariu: Să se întâlnească cel puțin o dată pe săptămână. 

Cozmin Gușă: Mulțumesc mult Octavian Murariu, sper că toată familia ta este bine și îți doresc să reprezinți olimpismul, la fel cum ai făcut-o până acum. Eu sunt bucuros de fiecare dată când te văd pe la ședințele Comitetului Internațional Olimpic, mă simt bine reprezentant.

Octavian Morariu: Mulțumesc Cozmin pentru aprecieri, aceleași aprecieri pentru tine și Federația de Judo, Judo din România e pe drumul bun, eu urmăresc cu mare atenție și în mare parte ți se datorează.

Cozmin Gușă: Mulțumesc mult. Dragi prieteni v-am făcut o întâlnire foarte plăcută și utilă după părerea mea, cu Octavian Morariu, o să mai discutăm probabil în preajma Olimpiadei de la Tokyo.

- Advertisement -

ALTE ȘTIRI

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

- Solidnews by -

NOUTĂȚI