Autor: Cozmin Gușă
Nu credeam că voi fi tentat să mai scriu despre Academia Română, n-am mai făcut-o de pe vremea când venerabilii academicieni își completau veniturile personale prin tranzacții frauduloase cu terenuri, date în beneficiul unor rechini imobiliari. Asta se întâmpla înainte de a fi ales președinte Ioan Aurel Pop și, trebuie să admit (cu toată rușinea) că acesta e motivul pentru care n-am mai scris despre Academia Română, mă leagă o veche relație de fostul rector performant al UBB, ce se bate cap în cap cu părerea mea critică despre felul în care administrează treburile la conducerea forului suprem al intelectualității românești, așa că mi-am impus să tac în ultima vreme referitor la Academie.
În după-amiaza de ieri însă am primit de la colaboratorii mei două știri ce sugerează clar că Academia Română o virează către Soros, iar un asemenea caz grav trebuie semnalat și comentat.
Prima știre se referă la înlocuirea lui Dan Dungaciu cu Cătălin Avramescu la conducerea ISPRI, Institutul de Științe Politice și Relații Internaționale al Academiei Române. Desigur, se spune c-a fost un concurs de proiecte manageriale, plus interviu, unde Avramescu ar fi luat note 9,60, iar Dungaciu doar 8,62, dar eu știu cu precizie cum sunt organizate aceste concursuri. Cătălin Avramescu este un publicist talentat, acum vreo 15 ani a fost consilierul lui Băsescu la Cotroceni, cei mai vârstnici și atenți îl țineți minte pentru isteriile sorosiste din studiourile de televiziune ale vremii, de fapt tocmai din această pricină a fost și recrutat atunci de către cei din Statul Paralel ca să-l deservească pe Băse. Ulterior a fost răsplătit cu două mandate de ambasador în Finlanda și Estonia, fiind trecut apoi în rezerva de cadre a sorosiștilor, iar acum a fost reactivat prin numirea la ISPRI. Nu-i contest o anumită expertiză sau valoare intelectuală, dar să știți că pe el îl recomandă de fapt propriul volum despre ”Filosoful crud. O istorie a canibalismului.”, editura Humanitas. Nu vreau să-l laud aici pe Dungaciu, s-a recomandat singur în ultimele decenii prin activitatea sa, dar e limpede că Avramescu nu poate rivaliza cu el în ceea ce privește expertiza de tip academic legată de politica internă și internațională, și nici în cea managerială dovedită.
A doua știre e legată de poziționarea publică a Academiei împotriva AUR și pentru susținerea SNSPA, ocazionată de incidentul de la deschiderea anului școlar universitar, prin care oamenii lui Simion, exagerând într-adevăr, au scos în evidență impostura rectorului Pricopie și a decanului Pârvulescu, doi dintre adversarii lor publici asumați, sorosiști dovediți și ei. Ce să caute Academia Română, condusă de către un președinte ce și-a consolidat prestigiul public apărând cauza suveranistă, într-un asemenea război și, mai ales, luând partea unei instituții universitare ce s-a remarcat doar prin susținerea unor idei și proiecte antinaționale?! E limpede că se apasă niște butoane de comandă subterană (în mod similar cu scandalul GSP-Ringier, menit readucerii în prim plan tot a unor jurnaliști sorosiști refuzați azi de marele public) ce-i forțează chiar și pe cei ca Ioan Aurel Pop să facă lucruri în care ei nu cred și pe care nu și le-ar dori.
Nu mai scriu nimic în plus azi, dar le reamintesc tuturor celor aflați în poziția de azi a lui I.A.Pop, că procedura demisiei este folosită de către oamenii de anvergură intelectuală, ce-și conduc viața personală și publică în baza unor principii solide și perene, exact în asemenea momente, când nu mai pot răzbi din cauza unor presiuni sau șantaje. ”Dansul” cu Sistemul te-ajută ca să ai tihnă materială, dar te scoate din cărțile de istorie! În cazul celor atât de prețuiți ca I.A.Pop, te scoate și din mințile și sufletele susținătorilor …
Aurel Pop este cel mai nevolnic președinte de Academie, fără nici o realizare notabilă a acesteea. Și nici nu cred că are onoarea necsară de-ași da demisia!