Autor: Petrișor Peiu
În lunile de început ale anului, țara a fost martora unui banchet opulent, ornat cu al promisiunile populiste ale coaliției nășită de giganticul (la propriu) sibian Klaus Iohannis. Numai că, ghinion! Într-o seară a apărut posomorât ministrul de finanțe Adrian Câciu și ne-a spus ceea ce văzusem cu toții: deficitul bugetar din viața reală este mai mare cu muuuult mai mult decât cel poruncit de echipa câștigătoare extinsă (Ciucă-Ciolacu-Kelemen-Pambuccian). Dar ne-a liniștit Câciu: nu e decât o eroare de colectare, ANAF nu și-a făcut planul la colectare de taxe și contribuții. Peste o săptămână, șeful ANAF, liberalul Heiuș, gâtuit de importanța primului adevăr rostit în ultimii ani, denunță modul prea generos în care a fost construit bugetul de către psd-istul Câciu. Ba mai și plusează: cică vina pentru ne-colectare se află tot în curtea PSD-ului, care ni l-a dat națiunii pe directorul general al departamentului de mari contribuabili de la ANAF, Ionuț Mișa. Apoi au pornit greva profesorilor și protestele celorlalți bugetari, care au făcut din ce în ce mai vizibilă gaura din bugetul păstorit de Câciu. Și iată și cifrele care sintetizează activitatea ANAF:
Sursa: Agenția Națională de Administrare Fiscală- Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, INFORMARE privind nivelul veniturilor bugetare colectate de Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili în primele 4 luni ale anului 2023
Care va să zică, ANAF a „marcat” în doar cinci luni, o gaură la veniturile colectate de aproape 9 miliarde de lei, dintre care doar la nivelul marilor contribuabili avem un deficit de colectare de 8,5 miliarde de lei! Mai exact, ministrul Câciu le-a promis liderilor coaliției că va aduce țării din conturile ANAF 157 de miliarde de lei în primele cinci luni ale anului și s-a învrednicit să aducă doar 148 de miliarde de lei.
La nivelul întregului an, oameni buni, asta înseamnă peste 20 de miliarde de lei gaură la veniturile bugetare.
A fost Câciu prea generos atunci când a întocmit legea bugetului sau a fost Heiuș prea prost încasator? Eu cred că suntem, mai degrabă, în fața celei mai mari catastrofe administrative din istoria post-decembristă a țării. Mai pe românește, guvernul care reprezintă 70% din voturile românilor și care adună toți specialiștii și profesioniștii de pe plaiul mioritic a comis o eroare de peste 20 de miliarde de lei. Peste 4 miliarde de euro. Nici cutremurul din 1977 nu ne-a costat atât. Mai puțin contează că vinovat e Câciu sau Heiuș, de fapt ambii au lucrat cot la cot la legea bugetului. Mai mult, guvernul ăsta plin de profesioniști a trecut prin Parlament o lege precum cea a bugetului în doar 2 zile! 2 zile- fără dezbateri reale, fără amendamente discutate, cu pumnul în gura opoziției. Cam atâta valoare are, de fapt, o lege trecută în doar 2 zile prin parlament- o catastrofă de 20 de miliarde de lei.
Cât privește proveniența acestei „găuri”, ea este, de asemenea împărțită:
Sursa: Agenția Națională de Administrare Fiscală- Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, INFORMARE privind nivelul veniturilor bugetare colectate de Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili în primele 4 luni ale anului 2023
„Marii contribuabili”, păstoriți de către Ionuț Mișa, un fost ministru de finanțe care lucrează în ANAF de peste 20 de ani, au plătit către bugete aceeași sumă de bani ca anul trecut, reușind să „marcheze” o gaură de peste 8 miliarde de lei. Păi dacă Mișa era un profesionist cu mare experiență, cum de nu și-a dat seama de la început încotro merg lucrurile? A comentat în vreun fel programul primit de la Heiuș, s-a plâns pe undeva că este nerealizabil? Realist vorbind, Mișa nu avea de unde să aducă cei 8,5 miliarde de lei ne-colectați, căci prețurile la energie nu le face el, iar proasta încasare de la TVA indică restrângerea consumului în societate. Dar ar fi putut să ceară un program mai aproape de adevăr.
Merită, totuși, o scurtă privire și structura veniturilor bugetare provenite de la „marii contribuabili”:
Sursa: Agenția Națională de Administrare Fiscală- Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, INFORMARE privind nivelul veniturilor bugetare colectate de Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili în primele 4 luni ale anului 2023
Din cele 57 de miliarde de lei aduse la buget de către „marii contribuabili”, adică de marile firme ale țării, cea mai mare parte sunt venituri din TVA (16 miliarde de lei), apoi peste 13 miliarde de lei contribuții la pensii (CAS), încă 11 miliarde de lei accize, peste 5 miliarde de lei contribuții de sănătate și câte peste 3 miliarde de lei impozit pe profit, impozit pe salarii/venit și „rest venit”( adică suprataxe pentru energie și gaze). Jumătate adică din ce strânge ANAF-ul de la marile companii sunt taxele aferente consumului nostru (TVA și accize) și încă peste o treime impozite și contribuții de la salariați. Restul, vreo 13% sunt impozite pe profit și suprataxe. Oare cum poate supraviețui o țară cu o asemenea structură a veniturilor fiscale?
Aici apare însă o mare clarificare: marii contribuabili au plătit, de fapt, cu 10% (peste 5 miliarde de lei) mai mult decât în primele patru luni din 2022!
Aceeași sumă, de 5 miliarde de lei, nu s-a încasat, însă, din suprataxele pentru energie și gaze! De ce? Simplu, pentru că prețurile la producția energie și gaze scad continuu din octombrie 2022, pe fondul unei ierni neașteptat de calde și a închiderii unor fabrici. Fapt pe care guvernul îl știa foarte, foarte bine la final de decembrie 2022, atunci când a trimis bugetul către Parlament.
Și atunci, de ce am ajuns, oare aici? Atât Iohannis, cât și Ciucă-Ciolacu-Kelemen- Pambuccian citeau aceleași știri ca și mine sau restul poporului. Cum de au construit ei bugetul bazat pe niște cifre nereale? Nu cumva pentru că aveau nevoie să cheltuie mai mult ?
Singurul mic amănunt pe care l-au uitat a fost poporul. Poporul înfometat, care urma să ceară îndreptarea salariilor roase de inflația creeată tot de regimul Iohannis.
Adolescenții și tinerii rămân cu mai multe sau mai puține cunoștințe în urma anilor de studiat fizica la liceu, sub bagheta profesorilor de fizică, colegii ghinioniști ai mai norocosului Klaus Iohannis. Dar, fără îndoială, printre cunoștințele rămase celor mai mulți su numără și noțiunea de „temperatura zero absolut” . Acest concept tulburător, de „zero absolut” a fost enunțat prima oară de către Robert Boyle în 1665. Mult mai târziu, William Kelvin, unul dintre iluștrii predecesori ai soțului doamnei Carmen Iohannis, a și exprimat teoretic o valoare numerică: aproximativ -273,15oC (sau O grade Kelvin, O K), adică temperatura teoretică la care un gaz ajunge la volum ), iar atomii care îl compun nu se mai mișcă, rămânând „fără energie”. Înainte de Kelvin, francezul Jacques-Alexandre-Cesar Charles a observat că pentru fiecare grad sub 0 oC cu care este răcit un gaz, volumul acestuia scade cu 1/273 din volumul total. Oamenii de știință au reușit să obțină temperaturi foarte apropiate de nivelul teoretic de „zero absolut”, dar niciodată nu au atins acest nivel, rămas o limită teoretică. Este important de înțeles demersul de a se apropia de temperatura de „zero absolut”, pentru că în acea vecinătate găsim fenomene cuantice ale materiei extrem de interesante, precum super-conductibilitatea, super-fluiditatea sau condensatul Bose-Einstein, o stare în care atomii îşi pierd individualitatea și devin invizibili, ocupând acelaşi spaţiu comun și atingând o stare de agregare care îi face să se comporte la unison, ca un soi de „super-atom”.
La nivelul unui stat, temperatura de „zero absolut” ar putea fi văzută ca fiind acea temperatură socială la care instituțiile nu mai suficientă „energie” pentru a funcționa, pentru a-și face treaba. Ei bine, se pare că, spre finalul celor două mandate de președinte, omni-potentul profesor de fizică Klaus Iohannis a reușit să „înghețe” aproape total statul român. Profesorii, cea mai numeroasă armată a personalului bugetar (cam un sfert din total) sunt în grevă de aproape două săptămâni, lucrătorii feroviari se pregătesc și ei de grevă, personalul sanitar și cel al Ministerului de Interne de asemenea.
Statul român se apropie vertiginos de temperatura de „zero absolut”. Iar liderul administrației paralizate este într-o perpetuă vacanță exotică, cu trasee exotice, de la regatele arabe până în îndepărtata japonie și mai apoi prin pampas-ul argentinian și pe plajele Copacabana și Ipanema din splendidul Rio de Janeiro.
Poate vă întrebați cum s-a ajuns aici. Nimic mai simplu și mai previzibil, oameni buni. Prin anul 2020, guvernul lui Iohannis a demarat o luptă crâncebă împotriva dioxidului de carbon, pe care l-a dorit alungat de pe cerul patriei. Motiv pentru care a decis prăbușirea producției de gaze și de lignit, precum și închiderea unei bune părți din centralele pe cărbună și înghețarea lucrărilor la noile centrale pe gaze. Rezultatul a fost absolut spectaculos: România a avut doi ani la rând cea mai mare creștere a prețului energiei din Uniunea Europeană și, anul trecut, a atins chiar performanța absolută: cel mai mare preț al energiei pentru industrie și cel mai mare preț la energie (raportat la puterea de cumpărare) pentru populație.
Dar pentru că încă economia mai dădea semne de viață, în 2021, guvernul coaliției PNL-PSD a decis să-și bată singur cuie în cap, parafând cu Comisia Europeană un plan (comic denumit) de redresare și reziliență, prin care se interzic practic măririle de pensii și salarii până ce nu se atinge un nivel al deficitului bugetar permis de Tratatul de la Maastricht, adică 3% din PIB, un nivel pe care România l-a depășit demult, încă din 2019. Planul este în mod ironic denumit de redresare (a cui redresare oare că a româniei nu pare?) și reziliență (poate se referă la reziliența românilor care se încăpățânează să supraviețuiască deși li s-a prăbușit nivel de trai!). Pentru a fi siguri de distrugerea definitivă, guvernul Câțu decide să ia de la UE nu doar sumele nerambursabile (14,2 miliarde de euro, devenite între timp 12,2 miliarde de euro) ci și împrumutul gigantic de 15 miliarde de euro, că tot aveam noi un grad de îndatorare prea mic….
Dar asta nu e totul. După principiul „ la fiecare nuntă un chef de trei zile”, noul guvern Ciucă-Ciolacu decide, cu frenezie, să scutească de impozitul pe venit și de contribuția de sănătate cam o șeptime din salariații țării.
Acum este adevărat că, undeva la începutul anului 2022, guvernanții primesc un nou semn că ceva nu este în regulă, atunci când primele rachete rusești au căzut în Ucraina. Dar ei par să se bucure, căci prețurile la energie și gaze s-au triplat și au început să curgă bani la bugete. Ba din suprataxarea prețurilor peste un anumit prag (450 lei/MWh la energie și 85 lei/MWh la gaze), ba din creșterea TVA, o taxă de consum, direct proporțională cu prețul. Atunci când au început să explodeze prețurile la alte produse (la alimente în primul rând), bucuria a fost și mai mare, căci veniturile din TVA și accize s-au tot umflat. Și, astfel, politicienii care nu lucraseră o zi în viața lor s-au tot umflat în pene, căci vedeau curgând sute de miliarde la bugetul țării.
Încurajat de aparenta încălzire a economiei, personajul colectiv Ciucă-Ciolacu-Kelemen a început să arunce cu bani în lăutari: i-a iertat pe austriecii de la OMV de două treimi din taxele pe care ar fi trebuit să le plătească conform unui regulament european, pe americanii de la BSOG- Carlyle i-au scutit de toți banii, a contractat scurt și două submarine franțuzești, precum și un număr neprecizat de micro-reactoare nucleare existente doar pe hârtie, a mai plătit în avans niște achiziții militare fără licitație și a anunțat, cu siguranța proprie ignoranților că vor crește și cheltuielile de investiții, uitând că acestea nu se fac doar cu bani europeni, ci și cu bani de la buget. Dezmăț bugetar, nu alta. Și, pentru a fi tacâmul complet, au mizat pe venituri bugetare în creștere față de anul trecut, motivate de același nivel mare de încasări provenite din sectorul de țiței și gaze.
Și, deodată, în mijlocul veseliei generalizate și a parangheliei guvernamentale, a venit bomba: deficitul bugetar pe primele patru luni a depăși pragul de 27 de miliarde de lei, cu mai bine de două treimi mai mult decât anul trecut. O extrapolare simplă ne indică, la final de an, un deficit de peste 90 de miliarde de lei, cam cu o treime mai mult decât deficitul stabilit prin legea bugetului. Și cum nicio nenorocire nu vine niciodată singură, milionul de bugetari și-a adus aminte că au rămas cu aceleași salarii ca înainte de scumpiri, iar costul vieții s-a cam dublat. Motiv de greve și proteste întemeiate. Strânși în tocul ușii de alegerile care vin la anul, guvernanții le-ar mări bugetarilor salariile cu oricât dar nu prea mai au de unde, căci ei tocmai căutau să reducă cheltuielile. Unde mai pui că s-au și angajat în fața Europei că nu vor mai face cheltuieli „nesustenabile”.
Asta este povestea simplă a unui (poate) bun profesor de fizică, dar catastrofal președinte, care a reușit în finanțele țării ceea ce nu a reușit niciodată în laborator: starea de „zero absolut”!
