Autor: Adrian Onciu
Karoline Leavitt, secretarul de presă al lui Donald Trump, a catalogat BBC-ul drept o instituție de ”știri 100% false” și o ”mașină de propagandă”: ”Contribuabilii britanici sunt forțați să plătească factura pentru o mașinărie de propagandă de stânga”.
Reacția Casei Albe vine după ce directorul general al BBC, Tim Davie, și șefa departamentului de știri, Deborah Turness, și-au anunțat demisia. Cei doi au admis, indirect, că sunt responsabili pentru un fake-news grosolan – o editare înșelătoare a celebrului discurs al lui Donald Trump din 6 ianuarie 2021, când a avut loc ”asaltul” asupra Capitoliului.
Nu este nici pe departe un caz izolat. Presa mainstream globalistă a mințit ”pas cu pas” atât în pandemie, cât și acum, în vremuri de război. Practic, jurnaliștii s-au transformat în condeie pro-guvernamentale, pe de o parte, și în măciuci plasate în capul opoziției de orice fel, pe de altă parte. La mijloc au fost vagoane întregi de bani, sub formă de publicitate: din partea Puterii neoliberale și deopotrivă din partea corporațiilor aflate într-o relație de complicitate cu politicienii globaliști. Înțelegerea a fost de tip win-win. Cei de la butoane și-au asigurat perpetuarea puterii cu ajutorul mass-media, în vreme ce corporațiile și-au extins afacerile în toate direcțiile, fără taxe suplimentare și în detrimentul mediului de business local.
Cazul ”BBC-Trump” este doar ultimul fir dintr-un ciorap de mătase globalistă destrămat de ani în șir de fake-uri monumentale. În pandemie, spre exemplu, BBC și toată presa de același calibru din Europa, considerată ”obiectivă” de către publicul cu ochelari de cal, a înăbușit teoria scurgerii virusului din laborator ca pe un ”complot al extremei drepte”. Ulterior, presa și chiar FBI au readus în discuție subiectul, fără să excludă deloc posibilitatea ca ”inamicul invizibil” să fi fost eliberat dintr-un laborator – însă prea târziu, abia după ce finanțările Gates Foundation și OMS deja își făcuseră datoria de a modela agenda globală.
”Presiunea de a alinia conținutul cu interesele instituționale a devenit normă, nu excepție”, a remarcat jurnalistul Matt Taibbi, în The Twitter Files. Fenomenul se vede foarte clar de la debutul războiului din Ucraina. Documentarele BBC și ale altor instituții ”serioase”, de același calibru, omit sistematic perspectivele rușilor sau ale analiștilor independenți și preferă să vândă eroismul ucrainean ca unică monedă valabilă. Prezentarea masacrului de la Bucha de către BBC ca ”un genocid rus incontestabil” este un alt exemplu clar de dezinformare.
Și relansarea ”dosarului Steele” despre presupuse legături Trump-Rusia în 2024 (deși investigațiile Mueller și Durham l-au demontat anterior) reprezintă un caz limpede de distorsionare gravă a adevărului. Similar, laptopul lui Hunter Biden a fost considerat în mod voit fals ”propagandă rusească” în 2020-2021, cu scopul de a influența percepția electorală.
Culmea ironiei, în vreme ce BBC acuză platformele alternative de ”dezinformare”, umăr la umăr cu politicienii aflați la putere, propriile erori instrumentate în spatele scenei ies la iveală ca petele de ulei deasupra apei. În 2022, o anchetă a publicației The Spectator a dezvăluit că un reportaj despre protestele climatice a eliminat intenționat scene cu activiști violenți, mânați în lupta lor de un ”idealism juvenil”. ”Nu este manipulare, este editare”, a replicat un producător, după aceeași logică care a justificat distorsiunea discursului lui Trump. Nigel Farage, întotdeauna prompt cu epitetele, a rezumat perfect încă din 2023: ”BBC-ul nu mai este televiziune publică; este televiziune guvernamentală”.
Chiar și în domeniul culturii, fake-urile sunt la ordinea zilei. În 2023, un documentar despre ”criza masculinității” a prezentat exclusiv voci progresiste, ignorând studii ale Institutului pentru Familie (un think-tank non-partizan) care arătau legături între dezrădăcinarea comunitară și creșterea sinuciderilor masculine. ”Vorbeam despre soluții, nu despre probleme”, a justificat regizorul. Un eufemism pentru: ”Nu se potrivea cu agenda noastră”.
Presa mainstream și-a săpat singură groapa prin parteneriate toxice. Finanțările oferite de fundațiile lui Soros, contractele cu corporații precum Google (prin inițiative ”anti-dezinformare”) și dependența de granturi guvernamentale au transformat redacțiile în coridoare ale minciunii și ale conformismului. Jurnalismul a devenit un serviciu pentru elite, așa că publicul a început să caută adevărul altundeva. De la Substack la podcast-urile și blog-urile independente, donațiile directe ale cititorilor sunt singurele legături nepoluate de interese străine.
Scandalul recent de la BBC a demascat o instituție mincinoasă și a arătat că, atunci când presa își pierde credibilitatea, publicul devine judecătorul final. Viitorul nu aparține celor care scriu istoria pentru cei aflați la putere, ci celor care spun adevărul cu riscul de a fi catalogați drept teroriști, putiniști și chiar ”trădători”.
