Adrian Onciu: Ce riscă regimul pucist

Autor: Adrian Onciu

CE RISCĂ REGIMUL PUCIST / Autorii loviturii de stat trebuie să înțeleagă un lucru simplu: românii vor democrație și vor libertate. Și sunt deciși să meargă până la capăt pentru a-și recăpăta dreptul fundamental care le-a fost încălcat pe 6 decembrie.

Ideal ar fi ca Justiția să îndrepte lucrurile. Ori Curtea Supremă, ori CEDO, ori ambele. Am răsufla ușurați. Ce se va întâmpla, însă, în caz contrar? Va fi, din nou, o revoluție sângeroasă? Un război civil? Un protest continuu al populației nemulțumite?

Să luăm în calcul varianta cea mai proastă. Autorii loviturii de stat rămân fermi pe poziții: niciun pas înapoi. În paralel, liderii Bisericii, ai Academiei Române, ai Armatei, ai universităților și ai altor instituții ale statului fac front comun cu puciștii. Refuză să apere drepturile fundamentale ale cetățenilor și, implicit, democrația. Își văd liniștiți de lefurile, de scaunele și de secretarele lor. Nu au nici cel mai mic gând să contribuie la repararea, pe cale pașnică, a escrocheriei comise de cei nouă judecători ai CCR.

Iohannis și Ciolacu (presați sau nu de partenerii strategici) își asumă riscul ca din ce în ce mai mulți români să iasă în stradă. În fond, ce-ar putea obține în afara unei reacții ferme din partea Jandarmeriei, în caz de necesitate? Dacă Justiția va rămâne de partea puciștilor, cele aproape patru luni până la alegeri vor trece fără ca Opoziția să-și atingă scopul. Românii nemulțumiți vor trebui să înghită faptul că ”atât s-a putut”.

Doar că nu toți cei nemulțumiți se vor resemna cu faptul că România a devenit o pseudo-democrație, cu nimic mai presus decât țările hulite acum de așa-zișii proeuropeni. Foarte mulți vor continua să protesteze, pe bună dreptate.

În lipsa unei reacții normale din partea statului, în sensul revenirii la situația de dinainte de 6 decembrie, populația exasperată de comportamentul nesimțit al regimului Iohannis ar putea să treacă la măsuri radicale. Ar putea să considere că singura modalitate de a apăra democrația rămâne o revoluție în adevăratul sens al cuvântului. Adică prin luarea cu asalt a principalelor instituții ale statului. Prin încălcarea flagrantă a legii, pe aceleași ”principii” pe baza cărora CCR s-a pronunțat pe 6 decembrie.

Ciolacu și Iohannis ar trebui să realizeze că răbdarea oamenilor are o limită. Iar protestele pașnice riscă să degenereze în ciocniri violente nu doar cu jandarmii, ci și cu românii care acum aplaudă comportamentul regimului pucist.

Respectarea legilor țării și a Constituției reprezintă singura cale de urmat. Iar dacă cei de la Cotroceni și de la Palatul Victoria vor refuza să repare abuzul CCR din 6 decembrie, atunci își vor pierde automat autoritatea de a le cere românilor să traverseze strada doar pe culoarea verde a semaforului. Sau să renunțe să ia cu asalt sediul guvernului, în cele din urmă.

Pentru actul samavolnic al regimului Iohannis există un singur remediu. Iar acesta trebuie să vină tot dinspre instituțiile statului, pentru evitarea unor ciocniri violente, care ar duce țara într-o adevărată fundătură.

Românii nu se vor împăca niciodată cu lovitura de stat din 6 decembrie. Cineva trebuie să le facă dreptate. Altfel, vor încerca să-și facă singuri. Și nu va fi deloc bine pentru România.

p.s. Trompetele globaliste au primit ordin pe unitate să folosească sintagma ”mitingul AUR”, pentru a lăsa impresia că doar simpatizanții lui Simion, o minoritate neglijabilă, ar avea ceva de împărțit cu ilegitimul Iohannis. Ceilalți suveraniști, unii chiar și de la PSD, de fapt aclamă lovitura de stat. Băi, ej prost?!